15) Pot preoţii ierta păcatele?

Întrebare:

Ioan 20:22-23 spune: "După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: "Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea, vor fi ţinute". Credincioşii catolici şi ortodocşi susţin că Isus le-a oferit ucenicilor Săi puterea de a ierta păcatele şi că această putere a fost transmisă de-a lungul secolelor preoţilor Romano-Catolici şi Ortodocşi. Sprijină acest pasaj ideea că preoţii au puterea de a absolvi păcatele?

Răspuns:

Isus le-a dat într-adevăr ucenicilor Săi puterea de a ierta păcatele şi această putere există şi astăzi. Cu toate acestea, ea nu aparţine în exclusivitate preoţilor, fie catolici fie ortodocşi, sau ai altor culte. Orice credincios în Hristos posedă aceeaşi putere de a pronunţa iertate păcatele cuiva, bazându-se pe ispăşirea de pe cruce a lui Cristos. Observaţi contextul pasajului.

Întâi de toate, mulţi înţeleg acest pasaj ca fiind o extindere a puterii promise în Mat.18:18 de a lega şi dezlega păcate cu "cheile împărăţiei" (vezi şi Mat.16:19). Ea este dată tuturor apostolilor nu doar lui Petru (cum catolicilor le place să afirme), iar fiindcă misiunea biserici se întinde "până la sfârşitul veacului" (vezi, Mat.28:20) Hristos este cu noi, prezent să ierte păcatele tuturor acelora la care li se predică Evanghelia, indiferent de loc sau de timp.

În plus, aceasta este paralela pe care Ioan o face la Marea Însărcinare din Matei 28. Isus o introduce prin cuvintele "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi" (Ioan 20:21). Însă, clerul (preoţimea) nu este singurul grup însărcinat să-i slujească lui Hristos, ci fiecare credincios se presupune să fie un slujitor al Lui (compară cu, Mat.28:18-20; 2Cor.4:1 şi versetele următoare).

Toţi cei ce astăzi sunt împăcaţi cu Dumnezeu, prin credinţa în jertfa Fiului Său, au încredinţată slujba despre care vorbesc versetele următoare: "Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2Cor.5:18-21).

În cele din urmă, această putere este prezentă numai prin Duhul Sfânt. Isus a spus: "Luaţi Duh Sfânt" (Ioan 20:22). Lucrul acesta este o paralelă cu tot ceea ce Isus a spus mai târziu: "voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginea pământului" (Fapte 1:8).

Astfel toţi credincioşii au aceeaşi putere de a pronunţa iertarea păcatelor ca fiind mărturia veştii bune a lui Hristos, în toată lumea. Nu există aici nici o menţiune a unei puteri preoţeşti unice rezidente într-o preoţime specială. Acesta este pur şi simplu echivalentul lui Ioan al Marii Însărcinării a tuturor credincioşilor de a proclama mesajul iertării lui Hristos întregii lumi (compară cu, Luca 24:47) afirmat şi în Luca 24:41: "Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi IERTAREA PĂCATELOR... ".


înapoi la index | Apologetică