Cartea profetului Daniel

Dumnezeu stăpâneşte!

Introducere

Această secţiune a Bibliei pe care o studiem de ceva vreme se numeşte "hagiografa" şi a fost denumită aşa de către biserica primară. Termenul denotă cea de-a treia împărţire a scripturilor Vechiului Testament numită de evrei "Kethubim" (adică, "scrierile"). Iată cum descrie Noul Testament această împărţire corespunzătoare a Vechiului Testament.

Luca 24:44 Apoi le-a zis: ,,Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi."

Ceea ce cartea Apocalipsei ("descoperirii") reprezintă pentru Noul Testament, cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament, atât din punct de vedere apocaliptic cât şi profetic.

Următorul profet care din punct de vedere cronologic urmează lui Habacuc este Daniel.

Cartea profetului Daniel se întinde pe întreaga perioadă de 70 de ani de robie babiloniană a poporului Israel (ca. 605--536 î.c.; cf. 1:1 şi 9:1--3).

Daniel este istoricul (cronicarul) perioadei de robie a copiilor lui Iacov duşi pe malurile Eufratului. El este singurul care ne oferă o descrie a acelor vremuri întunecate ale Israelului. În aceea vreme, harfa cântăreţului din Templu a atârnat în arborii de pe malul Eufratului!

Nouă din cele 12 capitole ale cărţii relatează descoperirii (revelaţii) pe care profetul le-a avut. Daniel a fost un profet al lui Dumnezeu care a vorbit atât poporului Său cât şi neamurilor lumii declarând evenimente curente sau viitoare.

Cartea profetului Daniel merită toată atenţia noastră având în vedere că ea este frecvent citată şi uzitată în diferitele scenarii escatologice popularizate azi.

Despre cel ce-a scris-o
Cartea aceasta nu debutează în modul tradiţional prin a-şi identifica singură autorul. Primul verset descrie doar împrejurarea istorică în care autorul ajunge în Babilon.

Daniel 1:1-2 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.

Doar mai târziu autorul se identifică singur.

Daniel 8:15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfăţişarea unui om.

Prima oară s-a exprimat la persoana întâi abia în cap.7, vers.2

Daniel 7:2 Daniel a început şi a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare.

Numele său înseamnă "Dumnezeu este Judecătorul".

Caracterul lui Daniel

Se pare că de la vârsta de 15 ani, adolescent fiind, Daniel a fost luat cu forţa de lângă nobila sa familie (Dan.1:3 "de neam împărătesc şi de viţă boierească..) din Iudea şi deportat în Babilon împreună cu alţi trei tineri evrei pentru a fi educat în cultura acestui imperiu şi a fi pus să se ocupe de iudeii deportaţi împreună cu el. Conform obiceiului babilonian i s-a dat un alt nume, adică "Beltşaţar" -- "prinţul lui Bel". Acolo el şi-a petrecut lunga şi demna sa viaţă de peste 85 de ani.

Prin credinţa sa neclintită în Dumnezeul Bibliei, Daniel s-a ridicat deasupra împrejurărilor istorice vitrege în care s-a întâmplat să se nască şi să se maturizeze. Prin caracterul integru şi prin slujirea sa Daniel a reuşit să glorifice cu succes pe Dumnezeu înaintea compatrioţilor cât şi a duşmanilor săi într-o vreme în care cu greu se putea găsi cineva care să-şi rişte pielea pentru Dumnezeul poporului său.

Ducerea în robie este descrisă de cronicar:

2Cronici 36:20 Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, pâna la stapânirea împărăţiei Perşilor,

Daniel fost probabil obligat să locuiască în palatul împăratului, nu doar să mănânce din bucatele acestuia, astăzi doar o grămadă de ruine aflate pe malul fluviului.

A fi un tânăr credincios este o sarcină grea în orice timp! A continua să rămâi credincios când eşti supus presiunilor unei lumi guvernate de o filozofie păgână a eu-lui şi a plăcerii devine o sarcină şi mai grea. Însă a apărea ca tânăr într-o asemenea epocă şi a ajunge în cele mai înalte pături ale conducerii unei societăţii şi a rămâne acolo în ciuda schimbărilor este povestea lui Daniel.

Care au fost secretele integrităţii lui Daniel?

Iată pe scurt câteva dintre trăsăturile de caracter ale lui Daniel care au stat la baza mărturiei sale pentru Domnul Dumnezeu.

Stăpânire de sine -- Dan. 1:8 10:3

Daniel 1:8 Daniel s-a hotarât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
Daniel 10:3 N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, pâna s-au împlinit cele trei saptamâni.

Curaj -- Dan. 5:22,23

Daniel 5:22, 23 Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fer, de lemn şi de piatră, cari nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

Integritate, nevinovăţie -- Dan. 6:4

Daniel 6:4 Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârasca în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, şi nu se găsea nici o greşală la el şi nici un lucru rău.

Smerenie -- Dan. 10:17

Daniel 10:17 Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, şi nu mai am nici suflare!"

Iată care este în final aprecierea Lui Dumnezeu a acestui om glăsuită prin intermediul îngerului Gabriel:

Daniel 10:11 Apoi mi-a zis: ,,Daniele, om prea iubit şi scump...

Toată viaţa exemplară a lui Daniel îşi găseşte secretul şi explicaţia în trei preocupări de bază ale sale:

- Devotamentul faţă de Domnul Dumnezeu
- Rugăciunea
- Profeţia

1. În primul caz vedem alegerea clară pe care o face Daniel de a nu se lăsa atins de păgânismul vremii şi împrejurărilor în care trăia şi nici de a ceda idolatriei contemporanilor săi!

Adesea studiul profeţiei a rezultat în senzaţionalism sau chiar fanatism. În realitate acesta ar trebui să ducă la sfinţire şi la evlavie:

1Ioan 3:3 Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
2Petru 1:4 prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
2Petru 3:14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
2Timotei 4:7-8 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ,,ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Aceasta este aplicaţia logică a profeţiei celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Nu scenariile şi speculaţiile sfârşitului!

2. Fiecare decizie a vieţii lui trăită la curtea unui rege păgân a fost luată în urma rugăciunilor!

Daniel - Om al rugăciunii -- Daniel 2:17,18; 6:10

Dan. 2:17, 18 Apoi Daniel s-a dus în casa lui, şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria, rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
Dan. 6:10 Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.

3. Domnul Isus l-a numit pe Daniel profet. Matei 24:15.

Daniel -- un om cu viziune spirituală -- Dan. 7:9-12 10:5,6

Dan. 7:9-12 Mă uitam la aceste lucruri, pâna când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbatrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lâna curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m-am uitat pâna când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii pâna la o vreme şi un ceas anumit.
Dan. 10:5-6 Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.

Dumnezeu l-a ridicat pe Daniel la rangul de om de stat şi l-a folosit pentru a le vorbi împăraţilor a două imperii. Celui Babilonian şi celui Medo-persan.

A fost numit în funcţii importante întâi de către Nebucadneţar, apoi de Darius.

Daniel 2:48 Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului, şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.

Daniel 6:1-2 Dariu a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută două zeci de dregători, cari trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; i-a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nici o pagubă.

Despre autenticitatea cărţii

Cartea lui Daniel a fost aprig disputată de către teologii liberali la sfârşitul sec. al XVIII-lea, şi nu numai. Primul care a afirmat că ea provine din vremea lui Antiohus Epifanes a fost un eretic din sec. al III-lea pe nume Porfiriu. Însă în ciuda criticilor cărţii şi a autorului, nimeni altul decât Domnul Isus Hristos îl confirmă pe Daniel ca fiind autorul acesteia:

Matei 24:15 De aceea, când veţi vedea ,urâciunea pustiirii', despre care a vorbit proorocul Daniel, "aşezată în locul sfânt" cine citeşte să înţeleagă!

Apoi, Isus a recurs la aceleaşi imagini din descoperirile de care Daniel a avut parte:

Matei 25:31 ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Matei 26:64 ,,Da", i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului."

Profetul Ezechiel, un alt profet al exilului îl menţionează pe Daniel. Dacă cartea acestuia nu este disputată, nu văd de ce ar trebui cea a lui Daniel. Poate datorită creditelor extraordinare de inspiraţie pe care le are!

Ezechiel 14:14 chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu."
Ezechiel 14:20 şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea-zice Domnul, Dumnezeu-că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor."
Ezechiel 28:3 Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;

Apariţia ei în traducerea Septuagintei care a fost făcută înainte de Antiohus întăreşte convingerea că Daniel provine din sec. al VII-lea î.de H. şi că este o profeţie nu o carte de consemnări istorice!

Lordul Isaac Newton afirmă că a-l nega pe Daniel "înseamnă a nega religia creştină pe de-a întregul"!

De asemenea, cartea Evrei pare să facă o aluzie cât se poate de clară la Daniel pomenind în galeria marilor oameni ai credinţei pe unul care a "astupat gura leilor" -- Evrei 11:33.

Limbile în care a fost scrisă
Aspectul lingvistic al cărţii ne arată că autorul ei era familiar atât cu ebraica cât şi cu limba caldeilor. O parte a cărţii, de la cap.2, vers.4 şi până la cap.7, vers.1, este scrisă în caldeeană. Lucrul acesta se potriveşte cu poziţia socială pe care autorul a deţinut-o şi cu înţelepciunea care se spune că a dobândit-o.

Scopul scrierii cărţii -- "Noaptea istoriei în lumina profeţiei" J.V.McGee

Ca şi scop primordial... ( constată că Dumnezeu este stăpân pe lumea aceasta!)
Ca şi cartea Noului Testament a Apocalipsei şi cartea lui Daniel este menită să ofere multă speranţă în viitorul poporului lui Dumnezeu. În timp ce Ioan le scrie creştinilor de pretutindeni pentru a le spune despre venirea viitoarei împărăţii a lui Hristos care va zdrobi sub călcâi toate împărăţiile opresoare ale lumii, despre veşnicie şi ceruri, Daniel aflat în această situaţie dramatică de robie în care se găseşte alături de poporul său vorbeşte despre venirea unei împărăţii care va strivi toate împărăţiile lumeşti sub care s-au găsit vreodată evrei şi mai ales prevede venirea acelei Pietre care le va zdruncina pe toate.
Această speranţă şi perspectivă strălucită asupra viitorului i-a fost creată de viziunea dată lui de Dumnezeu în ultimele capitole ale cărţii.

Fundal istoric
Cartea începe cu anul 605 când babilonienii au cucerit Ierusalimul iar Daniel alături de alţi trei prieteni ai săi sunt luaţi prizonieri plecând înspre Babilon ca prim grup de iudei deportaţi.

Dan.1:1-7 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, şi l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego.

Cartea mai cuprinde de asemenea istoria dominaţiei babiloniene şi se termină cu răsturnarea acesteia de către Imperiul Medo-Persan în anul 539.

După ducerea lui Daniel în robie babilonienii mai execută alte două incursiuni asupra Iudeii şi Ierusalimului (597 şi 586) în care desăvârşesc dezastrul produs şi în urma căreia deportează şi mai mulţi iudei.

Vremea lui Daniel este sugerată de menţiunea de către Ieremia a împăraţilor Iosia (640--609 b.c.), Eliachim sau Ioiachim (609--598 b.c.), Zedechia (597--586 b.c.).

Acesta este momentul culminant al judecăţii lui Dumnezeu asupra nepocăinţei Iudei şi a refuzului poporului de a-i asculta pe profeţi. Ţefania, Ieremia şi Habacuc i-au avertizat cu tărie cu privire la nepocăinţa, nedreptatea, şi prefăcătoria religioasă care-i caracteriza, dar fără succes. Acum, Dumnezeu a ridicat "poporul de la miază-noapte" ca să-i îndeplinească pedepsele asupra copiilor Săi neascultători.

Însă în timp ce se află în Babilon, Daniel primeşte revelaţii de la Dumnezeu asupra diferitelor stadii ale dominaţiei Neamurilor asupra lumii ce se va întinde pe durata a secole până când Mesia îi va pune capăt. Atunci El va înfrânge pe toţi duşmanii poporului lui Dumnezeu şi îşi va binecuvânta copiii în Împărăţia de o mie de ani.

Teme teologice ale cărţii

I. Puterea arătată prin domnie

Daniel a fost scrisă pentru a-i Încuraja pe evreii din exil descoperindu-le planul lui Dumnezeu în ce-i priveşte atât în timpul dominaţiei neamurilor asupra lumii cât şi după aceea. Evident printre toate celelalte teme ale cărţii se numără controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor neamurilor şi conducătorilor lor, cât şi înlocuirea acestora în final cu adevăratul Rege al Regilor şi Domn al Domnilor. (Da, creştinii cred într-un alt "Cezar" decât cel de la Cotroceni!)

Cine s-a născut să stăpânească, să conducă? Nu doar asupra tuturor naţiunilor lumii, ci mai ales şi până atunci, în inimile oamenilor de pretutindeni. El este cel ce poate aduce pacea nu doar asupra popoarelor ci mai ales în inimile oamenilor. Doar împărăţia Sa este una care nu va avea sfârşit.

"Guvernământul" lui Dumnezeu i-a fost dat lui Isus:

Isaia 9:6,7 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele vesniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârsit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Urmează din nou alegeri în ţara noastră?

În alegerea unui "conducător" Dumnezeu şi-a exprimat deja opţiunea...
Campania electorală este interzisă prin lege în această zi, însă ne-ar fi de folos să ştim că deja Dumnezeu şi-a exprimat opţiunea pentru un lider al lumii, al fiecărei naţiuni, al fiecărui oraş, al fiecărei familii şi al fiecărei inimii:

Lumea este în căutarea disperată a unui lider adevărat. Vă spun eu, nu-l va găsi! Nu se găseşte printre noi.
Românii s-au dezamăgit de toţi liderii şi conducătorii pe care i-au avut. Unde vor găsi unul?

El este numit "Singurul Stăpânitor"!
1Timotei 6:15 care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vesnică! Amin.

Mat 28:18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: ,,Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pamânt.

Dumnezeu nu a fost înfrânt prin a îngădui căderea Ierusalimului ci de fapt prin aceasta îşi duce la îndeplinire planurile suverane de a face o demonstraţie incontestabilă de putere şi de domnie neprihănită asupra lumii la venirea Mesiei.

Daniel 2:20-22 Daniel a luat cuvântul şi a zis: ,,Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descopere ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina....

Daniel 2:37-38 Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. El ţi-a dat în mâini, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!

Lecţie: Vedem cum în ciuda împrejurărilor istorice dramatice Daniel "ştie" că Domnul "are puterea şi stăpânirea" că, "El schimbă vremurile şi împrejurările, răstoarnă şi pune pe împăraţi...". Cum ne-ar trebui şi nouă să avem perspectiva lui Daniel asupra istoriei şi asupra vremurilor în care trăim!!!

În mod suveran El a permis ca Neamurile să domine asupra Israelului, odată prin intermediul Babilonului (605-539), apoi a Imperiului Medo-Persan (539-331), a Greciei (331-146), şi apoi a Romei (146 î. de H. -- 476 după Hristos), şi acum până la Cea de-a Doua Venire a lui Hristos.

Ierusalimul este încă "călcat în picioare de neamuri" fapt ce denotă darea lui spre disciplinare pe mâna lor. Însă atunci când acestea se vor alia pentru a pune la cale distrugerea lui definitivă, Însuşi Domnul Dumnezeu va interveni aducând nimicirea acestora după care îşi va întemeia Împărăţia Sa neprihănită de 1000 de ani asupra Pământului.

Luca 21:24 Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pâna se vor împlini vremurile neamurilor.

Daniel 2:44 Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

Această stăpânire a lui Dumnezeu asupra Pământului a fost recunoscută nu doar de către evlaviosul Daniel, ci şi de către Nebucadneţar, care iniţial s-a îngâmfat datorită puterii lui şi a sfidat-o pe cea a lui Dumnezeu, dar după ce Dumnezeu l-a smerit a recunoscut-o şi el:

Daniel 4:34-35 După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: ,,Ce faci?"

Sau de către Darie, medul:

Dan.6:25-27 După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: ,,Pacea să vă fie dată din belşug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghiarele leilor!"

Ce păcat că în lumea "modernă" a zilelor noastre nu se mai emit astfel de declaraţii de către marii şefi de state! Dimpotrivă, ei se contrazic cu nimeni altul decât Dumnezeul lui Daniel pretinzând că ar fi în stare să gestioneze criza din Orientul Mijlociu. Dar, este la fel de mare păcat că în preajma acestora nu se mai găsesc oameni de talia lui Daniel, care prin viaţa sa integră a influenţat trei regi şi două mari imperii mondiale! Lucrul acesta conduce clar spre venirea a Doua a lui Hristos pentru a fi întronat ca Rege adevărat şi vrednic al întregului Pământ!

Aceste perioade de dominaţie a Neamurilor asupra Israelului sunt definite în cap.2 până la cap.7. Desigur menţiunea lor ne aruncă în vâltoarea unui alt studiu fascinant al Scripturilor, şi anume acela al escatologiei biblice, studiu ce a fost întreprins de-a lungul veacurilor de diferiţi creştini cu multă pasiune şi a produs numeroase opinii dintre cele mai diverse. În acest moment trebuie să ne amintim de celebra maximă a unui părinte al bisericii, care spunea "În doctrină, unitate, în păreri, toleranţă, şi în toate lucrurile, dragoste". Însă dragostea creştină este sfidată dacă pentru o părere diferită un creştin se separă de un frate al său.

O temă generală a stăpânirii lui Dumnezeu asupra omenirii este venirea anunţată în glorie a Mesiei pentru a domni asupra lumii prin neprihănire. Întâi, Acesta este simbolizat printr-o "piatră" în cap.2, apoi este descris ca "fiu al omului" în cap.7 şi în final este denumit "Unsul" în cap.9

2:25, 45 Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pămîntul... Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică."

7:13-14 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

9:26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

În cap.9 ni se mai oferă şi cadrul cronologic de la vremea lui Daniel la vremea împărăţiei lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că ni s-a dat şi autorizaţia de a ne lansa în calcule şi previziunii cronologice! Istoria stă mărturie la ruşinea pe care o astfel de preocupare a adus-o creştinilor.

II. Puterea arătată prin minuni

O a doua mare temă a cărţii lui Daniel o reprezintă demonstrarea puterii suverane a lui Dumnezeu prin miracole şi minuni.

John MacArthur pomeneşte de 6 ere ale Bibliei în care se poate observa o activitate deosebită a lui Dumnezeu în îndeplinirea planurilor Sale prin miracole. MacArthur spune că vremea lui Daniel este una dintre cele astfel de 6 ere. 1

  1. Prima ar fi perioada creaţiei şi a potopului (Gen.1-11)
  2. A doua ar fi cea a patriarhilor şi a lui Moise (Gen.12 -- Deuteronomul)
  3. A treia îi priveşte pe profeţii Ilie şi Elisei (1Regi -- 2Regi 13)
  4. A patra este reprezentată de vremea lui Isus şi a apostolilor Săi (Evangheliile şi Faptele Apostolilor)
  5. A cincea va fi în vremea Celei De-a Doua Veniri (cartea Apocalipsei).

Miracolele din vremea lui Daniel sunt de acum faimoase.

În ciuda diverselor interpretări aduse asupra multor pasaje din Daniel tabăra criticilor stă neputincioasă în faţa împlinirii acestei profeţii.

Critica...
Astfel, criticii lui Daniel refuză o datare timpurie din vremea captivităţii babilonieni şi în schimb plasează cartea în vremea dintre testamente când, spun ei, numeroasele descrieri ale cap.11 nu sunt profeţii anunţate înainte de vreme ci doar observaţii ale unui autor ce a trăit să vadă aceste evenimente. Antioh al IV-lea Epifanes (adică, "ilustrul") este cel despre care Daniel într-adevăr scrie pentru că a trăit în vremea lui care a fost 175-164 î. de Hristos.

Concluzie:
Acelaşi Dumnezeu care l-a păzit pe Daniel în groapa cu lei, pe trei tineri în cuptorul aprins sau pe Pavel în mijlocul mării, sau în temniţele Romei, vă va păzi şi vouă integritatea în faţa corupţiei şi imoralităţii vremii dacă asemenea acestor oameni şi noi ne vom pune încrederea în Dumnezeul Bibliei!

1 John F. MacArthur, Jr., The MacArthur Study Bible, (Dallas: Word Publishing) 1997.

Teodor Macavei

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament