A face deciziile grele să fie uşoare

de John MacArthur


V-am spus această dimineaţă că vreau doar să vă împărtăşesc câteva lucruri foarte practice din viaţa mea, legate de ideea de a face deciziile grele mai uşoare. Şi, în acelaşi timp vreau să scot în evidenţă o mulţime de lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar înainte de aceasta aş vrea să fac o mică introducere.

Biblia este foarte explicită în ceea ce priveşte păcatele. Nu există nici un motiv de a ne întreba ce interzice Dumnezeu. Puteţi începe cu decalogul, cele 10 porunci şi veţi vedea că Domnul rosteşte lucrurile pe care nu le permite. Sunt alte lucruri pe care Dumnezeu ne porunceşte să le facem, şi a nu le face înseamnă a păcătui. Noi nu suntem în necunoştinţă de cauză în ce priveşte păcatul. Lucrurile explicate în mod specific în Scriptură ne sunt foarte clare. Noi ştim ce este greşit. Noi, de asemenea ştim ce este bine în ceea ce priveşte multe lucruri, pentru că Dumnezeu ne-a spus foarte clar aceasta.

Dar noi nu vrem să vorbim despre ceea ce este specificat deja în Scriptură referitor la ce este bine şi ce este rău, ci vrem să vorbim despre ceea ce se află între aceste două domenii pentru că aici se află dificultatea reală în luarea deciziilor. Dacă cineva îţi oferă posibilitatea să minţi, să înşeli, să ucizi pe cineva, să comiţi adulter, să pofteşti, aceste lucruri evident că sunt inacceptabile. Dacă cineva îţi propune ideea de a citi Biblia, de a te ruga, a mărturisi, de a-L împărtăşi pe Domnul Isus Hristos şi Cuvântul Lui cu cineva care are nevoie să îl audă, acest lucru cu siguranţă este bun.

Dar cum stau lucrurile cu tot ceea ce este la mijloc şi despre care Biblia nu vorbeşte în mod specific? Şi aceasta este o categorie destul de largă. De exemplu, sunt câţiva oameni care spun că există anumite alimente pe care ar trebui să le mâncăm şi altele pe care nu ar trebui să le mâncăm. Există anumite persoane care doresc să ne constrângă cu dieta legii din Vechiului Testament şi care spun că adevărata spiritualitate este cu adevărat implicată în ceea ce mănânci. Şi desigur, dacă mănânci carne de porc sau orice altceva care nu este declarat "koşer" de Vechiul Testament, păcătuieşti.

Alţii, ar spune că poţi bea numai anumite băuturi. Dacă bei anumite lucruri, păcătuieşti. Dacă bei dintr-o altă categorie, nu păcătuieşti. Sunt multe lucruri de spus în legătură cu aceasta bazat pe Scriptură, dar nu există nici o interdicţie referitor la ceea ce să bem sau nu.

Unii oameni cred, şi acest lucru poate părea ciudat, dar este adevărat, unii cred că sportul constituie un păcat. De fapt, cunosc pe cineva, care este foarte convins în privinţa aceasta, şi care a spus că scrie o carte despre păcatul de a face sport. Pentru unii dintre voi nu este păcat, este un dumnezeu. Şi îngenuncheaţi şi vă închinaţi lui... de câte ori se iveşte ocazia.

Sunt unii care cred că televizorul este păcat. Dacă ai televizor, nu eşti spiritual. Sunt alţii care sunt ca momâile. Stau şi se holbează la el. Nu contează ce se difuzează, chiar şi un simplu test le gâdilă imaginaţia şi îl privesc până le "puşcă siguranţa".

Unii spun că dacă mergi la film comiţi un păcat. Dacă intri într-o sală de cinematograf, eşti părtaş la fărădelege. Dacă îţi dai banii...deşi habar nu am cât costă un bilet la film... plăteşti industria producătoare de filme neevlavioase. Alţii spun: ,,Ei bine, poţi merge la film, pentru că este un divertisment, este recreativ, şi poţi contempla frumuseţea unui anumit scenariu" şi aşa mai departe.

Sunt oameni care cred că dacă faci şi altceva duminica decât să şezi şi să citeşti din Biblie, comiţi un păcat. Nu comiţi ... când eram mic, îmi aduc aminte fiind într-un anumit oraş pe coasta de est în Philadelphia, nu era îngăduit să faci nimic duminica recreativ. Veneam acasă îmbrăcaţi în micile noastre costume Lord Fauntlerroy cu gulerele scrobite şi o cravată micuţă şi şedeam pe canapea toată ziua. Nu aveam voie să citim paginile cu desene pentru copii din ziare, nu aveam voie să citim pagina sportivă, nu aveam voie să ne uităm la TV, nu aveam voie să ieşim în curte să ne jucăm prinsea, nu aveam voie să ne plimbăm. Şedeam. Singurul păcat pe care îl puteam comite şi aveam voie să-l comitem era păcatul lăcomiei. Duminica aveam voie în mod literal să ne umplem burţile sau să ne îndopăm. Şi desigur, cele mai multe dintre femei îşi petreceau toată dimineaţa gătind o masă copioasă cu care păcătuiam toată după amiaza, dar nu ... n-o puteam rata. Şi astfel eram prinşi de consecinţa păcatului nostru. Dar păcatul acesta era tolerabil. Şi în cele mai multe dintre cercurile evanghelice este încă tolerat... dovada fiind formatul celor mai mulţi dintre evanghelici. Dar oricum... noi ne abţinem de la el.

Îmi aduc aminte că aveam voie ca şi copil să joc cărţi. Aveai voie să joci cărţi atâta timp cât între ele nu erau jokeri, cărţi de pică, de treflă şi altele de genul acesta. Dacă acestea aveau pe ele orice altceva erau bune. Dar dacă aceste însemne erau tipărite pe ele, deveneau un lucru păcătos şi era exclus ca vreo persoană respectabilă care punea mâna pe o asemenea carte şi să nu o pună imediat jos înainte ca să comită vreun păcat. Aveai voie să joci altfel de cărţi, să strigi şi să arunci din pricina tensiunii anumite lucruri, dar trebuia să fii foarte atent la felul cărţilor pe care puneai mâna.

Au fost oameni care credeau că anumite jocuri sunt păcătoase. Anumite jocuri ca Monopoly învăţau materialismul şi de aceea ar fi trebuit să existe jocuri ca ,,Umilinţă şi Sărăcie" pentru cei care doreau să ajungă la adevărata spiritualitate chiar şi prin lucrurile recreative.

Apoi sunt oameni care cred că este păcat să pui o ţigară în gură, să o aprinzi şi să scoţi fum pe nas. Tocmai am venit din Carolina de Nord şi i-am văzut pe cei mai mulţi dintre diaconi fumând. Şi am întrebat pe cineva cum de acest lucru nu este păcat şi mi-au spus că toţi cultivă tutun pe acolo şi că nu este păcat.

Dar, sunt alţii care spun că dacă ai părul prea lung, este păcat. Şi dacă este prea scurt, acesta nu este un păcat numai dacă este scurt de tot, şi prin asta se înţelege că eşti homosexual, aşa că trebuie găsită calea de mijloc ca să nu păcătuieşti până la urmă.

Sunt alţi oameni care cred că anumite stiluri de îmbrăcăminte sunt oglinda unei societăţi păcătoase. În ceea ce mă priveşte, nu prea înţeleg moda de astăzi. Chiar n-o înţeleg. Personal, cred că Dumnezeu este simetric. Înţelegeţi? Eu cred că Dumnezeu este simetric. Îi place ca ceea ce purtaţi să fie egal în ambele părţi. Dar eu văd haine care atârnă care încotro. Adică, lucruri nebuneşti care parcă explodează în jurul celor care le poartă. Dar eu cred că Dumnezeu este un Dumnezeu al simetriei. Oricum ... acesta sunt eu. Îmi place să am buzunare în ambele părţi ale cămăşilor mele. Ce pot să zic?

Şi sunt alţii care cred că anumite stiluri de muzică sunt păcătoase. Muzica rock este păcătoasă. Şi s-ar putea să fim de acord cu acest lucru. Muzica country şi western este prin absolut sanctificată. Dar să te fereşti să asculţi cuvintele.

Sunt unii oameni care cred că e în regulă ca fetele şi băieţii să înoate în acelaşi loc, şi sunt alţii, mai ales în partea de sud, care cred de exemplu că acest lucru este un păcat. Ei îl numesc ,,baie mixtă" şi lucrul acesta este interzis.

Dar sunt mult lucruri ca acestea care intră în categoria celor despre care Biblia nu spune nimic clar şi de aceea sunt lăsate la alegerea şi decizia noastră. Calea cea mai uşoară este să se facă o listă de reguli. Acest lucru este foarte uşor. Noi vom decide doar. Strângem un comitet şi vom spune aceasta este greşit, aceasta este greşit, aceasta este greşit, aceasta este bine. Nu trebuie decât să trăim după aceste reguli. Şi dacă respecţi aceste reguli, spunem că eşti spiritual. Şi dacă nu le respecţi, te numim firesc. Aceasta este soluţia cea mai uşoară.

Ca şi creştini, este necesar să ştim cum să luăm decizii în privinţa acestor lucruri. Sunt lucruri pe care le întâlnim în fiecare zi. Cum decidem? Ei bine, voi începe prin a vă da nişte principii, în regulă? Începem să le prezentăm. Nu voi petrece prea mult timp cu ele, decât că vi le voi împărtăşi. Eu folosesc aceste principii în viaţa mea personală. Într-o zi m-am aşezat pe un scaun şi le-am aşternut pe hârtie. Ele sunt doar rezultatul propriei mele experienţe. N- am studiat pentru a le afla, sunt lucruri cu privire la care mă întreb de câte ori sunt pus în situaţia de a lua decizii care nu sunt "albe" sau "negre" în Biblie. Cu cât învăţaţi să aplicaţi aceste lucruri, cu atât mai repede vă veţi bucura de experienţa voastră spirituală şi veţi înţelege ce înseamnă să fiţi liberi în Hristos şi în acelaşi timp să vă supuneţi pe deplin scopului Său perfect.

Principiul numărul unu, şi vor fi zece cred, dacă avem timp. Numărul unu, şi deja îmi spuneţi că nu vom avea timp, dar vă voi îndupleca eu ... primul, prieteni, despre care voi vorbi în următoarele minute... numărul unu: vreau să vă pun această întrebare: va fi profitabil din punct de vedere spiritual? Va fi profitabil din punct de vedere spiritual? Uitaţi-vă împreună cu mine la 1Corinteni 6:12. Un text familiar pe care doresc să îl citim. L-am studiat detaliat în studiul nostru asupra acestei epistole minunate. Dar observaţi cu atenţie versetul 12: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite". Acum daţi-mi voie să vă spun că prin aceasta eu înţeleg că toate lucrurile în afara celor neîngăduite, sunt îngăduite. Asta vrea să spună. Sunt câteva lucruri în Scriptură despre care deja se spune că sunt neîngăduite sau păcătoase. El nu se referă la acele lucruri. Ceea ce spune Pavel aici este că toate lucrurile în afara celor neîngăduite sunt îngăduite. Aţi înţeles? Toate lucrurile aflate pe un teren de mijloc, acel domeniu non-moral sunt îngăduite pentru mine. Toate lucrurile care nu sunt neîngăduite sunt îngăduite pentru mine. ,,Dar nu toate sunt de folos" şi aceasta înseamnă literal că nu toate lucrurile sunt în avantajul meu spiritual, adică nu toate sunt profitabile pentru mine.

Deci îmi pun întrebarea pe care şi-o pune Pavel: va intensifica decizia mea creşterea vieţii mele spirituale? Va cultiva ea evlavia? Aceasta este o întrebare dreaptă, o întrebare de bază. Va încuraja ea evlavia? Va fi ea profitabilă pentru mine? Va fi în avantajul meu? Va fi un beneficiu pentru mine?

Există lucruri care nu sunt rele în sine. Mă gândesc la dormit. Dormitul nu este greşit, este bun. Încerc şi eu să mai dorm câteodată. Mi-ar place să dorm mai mult decât sunt în stare. Dar nu e nimic greşit în a dormi. De fapt, nu e nimic greşit să dormi mai mult. Aţi aşteptat vreodată o dimineaţă în care să puteţi dormi mai mult? Sigur că da. Câteodată se întâmpla că aţi vrea să dormiţi mai mult duminica dimineaţa, dar Domnul v-ar pedepsi pentru asta. Însă vreau să spun că toţi aşteptăm zile în care să putem dormi mai mult, pentru că este un lucru plăcut. Dar acest lucru bun, de a dormi mai mult pentru a recâştiga odihna fizică, dacă este practicat prea des, nu va fi în beneficiul vostru spiritual, pentru că va încuraja, ce anume? Lenea. A dormi mai mult din când în când nu este greşit, dar creează un alt obicei, şi anume cel de moleşeală. Şi aceasta nu este spre beneficiul vostru.

Există multe lucruri ca acestea în viaţă. Indiferent ce este, puneţi-vă întrebarea: este benefic din punct de vedere spiritual pentru mine? Este profitabil pentru mine? Este în avantajul meu? Cultivă lucrul acesta evlavia în viaţa mea?

Cu alte cuvinte, nu tratez viaţa spunându-mi: ,,Pot face asta şi să scap cu faţa curată?" Ci privind la viaţa mea îmi spun: ,,Dacă fac asta, voi fi mai evlavios? Va fi profitabil din punct de vedere spiritual pentru mine?" Haideţi să numim acest principiu, şi îl puteţi nota, principiul utilităţii. Este util pentru beneficiul meu spiritual?

Principiul numărul doi - şi vreau să ştiţi că nu voi trata aceste principii în mod aprofundat - este paralel şi apropiat de primul: mă va zidi? Mă va zidi? Dacă privesc la lucrul acela în mod izolat, este el profitabil din punct de vedere spiritual pentru mine? A doua întrebare: mă pune decizia mea pe calea care mă duce spre o mai mare maturitate spirituală? 1Corinteni 10:23, ne vorbeşte în fond despre aceeaşi idee: ,,Toate lucrurile sunt îngăduite..." , aceasta înseamnă că toate lucrurile în afara celor neîngăduite sunt îngăduite...toate lucrurile care nu sunt bune sau rele în ele însele... ,,toate lucrurile sunt îngăduite dat nu toate sunt de folos" - acelaşi gând. Apoi urmează: ,,Toate lucrurile sunt îngăduite dar nu toate zidesc".

Deci pun întrebarea: mă zideşte lucrul respectiv? Şi cuvântul este oikodomeo, care înseamnă a zidi o casă. Va atrage această decizie după sine alte lucruri care să crească stabilitatea mea spirituală, tăria mea şi maturitatea mea? 1Corinteni 14:26 spune: ,,... toate să se facă spre zidirea sufletească." Pavel spune în 2 Corinteni 12:19 " ... toate aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră". În 1 Corinteni 9:24, Pavel spune: Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!" Fiecare om angajat într-o competiţie atletică este temperat, adică se înfrânează în toate lucrurile. De ce? Pentru că doreşte să câştige. Versetul 27: ,,Şi mă port aspru cu trupul meu" (în limba engleză ,,îl supun"). Pavel vrea să spună ,,îmi ţin trupul în frâu" adică îl stăpâneşte cu violenţă. Dacă vreţi ,,învineţesc ochiul trupului meu, îl pocnesc în ochi cu scopul de a-l stăpâni pentru ca ceea ce fac să mă zidească". O altă traducere ar fi ,,îmi robesc trupul".

Sincer să fiu, şi trebuie să admitem sincer acest lucru, cei mai mulţi dintre noi suntem sclavii dorinţelor noastre trupeşti, nu-i aşa? Adică vreau să spun că răspundem la impulsurile noastre fizice oricare ar fi ele. De aceea am afirmat mereu că în ceea ce priveşte autocontrolul şi autodisciplina există câteva elemente cheie. Dacă vă aduceţi aminte am vorbit despre ele cu câteva luni în urmă. A deveni o persoană disciplinată, trebuie să te antrenezi în domeniul acesta. Şi eu folosesc o mulţime de lucruri mărunte dar practice în sensul acesta, ca de exemplu, să încep mereu cu cea mai dificilă sarcină. Asta te ajută să înveţi autodisciplina. Un alt lucru care mă ajută, este să fiu punctual. Pentru a face asta, este necesar să-ţi ordonezi diversele elemente ale vieţii, astfel încât să te ajute să ajungi la locul potrivit la timpul potrivit, hotărât mai dinainte. Asta înseamnă control. Adică a pune lucrurile împreună şi coordona. Şi un alt lucru care mă ajută este să învăţ să spun nu, atunci când ai tot dreptul să spui da. Cu alte cuvinte, când ai tot dreptul să ieşi în oraş cu soţia ta, să mâncaţi copios după care să luaţi câte o îngheţată cu sos de ciocolată, sau să mâncaţi orice altceva, să poţi spune nu trupului tău, adică să-i spui ,,Vezi, sunt încă în control". Cultivă autocontrolul în viaţa ta. Când îţi controlezi dorinţele cu mintea, îţi antrenezi ,,muşchii" potriviţi pentru a fi evlavios.

Deci îmi pun întrebarea: dacă fac lucrul acesta, mă zideşte? Mă întăreşte? Mă va ajuta să mă asemăn mai mult cu Hristos? Mă va direcţiona spre o maturitate spirituală mai mare? Haideţi să numim acest principiu, principiul edificării. Deci până acum au fost principiul utilităţii şi principiul edificării.

Al treilea principiu - şi pentru acesta vă rog să deschideţi împreună cu mine la Evrei capitolul 12 - ne determină să ne punem a treia întrebare. Sunteţi pregătiţi? Aceasta este latura negativă a celor două principii pe care tocmai le-am menţionat. Îmi va încetini alergarea? Dacă alerg aşa cum spune 1Corinteni 9, dacă alerg pentru a câştiga un premiu, atunci trebuie să mă întreb dacă lucrul respectiv îmi încetineşte alergarea. Observaţi versetul 1 din Evrei 12, că noi ne aflăm într-o cursă, o cursă a credinţei. În capitolul 11 am văzut o mulţime de oameni care au trăit prin credinţă şi care sunt mărturii vii ale validităţii trăirii prin credinţă. Ei sunt norul de martori care ne îndeamnă să trăim prin credinţă. Cunoaşteţi pasajul începând cu versetul 4: ,,Prin credinţă Abel... prin credinţă Enoh... prin credinţă Noe ... prin credinţă Avraam... prin credinţă Sara... prin credinţă Iacov... Isaac, prin credinţă Iosif... prin credinţă Moise." Şi continuă să vorbească despre căderea prin credinţă a zidurilor Ierihonului, despre credinţa prostituatei Rahav, şi apoi despre credinţa lui Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel, a profeţilor şi aşa mai departe. Bărbaţi şi femei, toţi au trăit prin credinţă.

Având atâţia oameni care mărturisesc despre viaţa de credinţă şi noi trebuie să trăim prin credinţă, să alergăm în cursa credinţei. Pentru a face acest lucru cu succes, observăm din versetul 1 că trebuie să înlăturăm orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor, şi să alergăm îndurând în cursa care ne stă înainte privind la Isus care este autorul şi desăvârşirea credinţei noastre şi care pentru bucuria care-I stătea înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi acum stă la dreapta lui Dumnezeu.

Lucrul important pe care vreau să-l observăm este ,,să dăm la o parte orice piedică şi păcatul". Ce concluzie rezultă de aici? Că piedica este diferită de ce anume? De păcat. Noi trebuie să lăsăm păcatul deoparte şi trebuie să înlăturăm şi piedica. Ei bine, care este diferenţa? A alerga în această agon (cuvântul grecesc pentru cursă) de unde provine cuvântul agonie, a trăi această copleşitoare viaţă de credinţă cere hotărâre, perseverenţă, autodisciplină. Şi pentru a face acest lucru, noi trebuie să dăm la o parte orice piedică ca de altfel şi păcatul.

Acum ce înseamnă ,,orice piedică"? Cuvântul este ogkos, care înseamnă greutate. Nu este păcat. Este o cantitate în plus, fără rost, ceva care ne trage în jos, care ne distrage de la îndeplinirea priorităţilor, ne distrage atenţia, ne consumă energia, ne diminuează entuziasmul pentru lucrurile lui Dumnezeu.

Să ne gândim la un atlet care concurează la proba de 100 de metri, şi să presupunem că înainte de a alerga cei 100 de metri în cadrul unui eveniment sportiv mondial, iese în oraş, se îmbată, comite păcatul desfrâului, se întoarce şi încearcă să alerge. El ar alerga fără să fi dat păcatul la o parte. El a păcătuit împotriva propriului trup şi şi-a risipit forţa, putere. Dar să presupunem că este antrenat perfect, că a făcut tot ceea ce trebuia în cadrul procesului de pregătire, că a fost în cea mai bună formă fizică, că s-a făcut tot ceea ce era nevoie în antrenarea lui, că viaţa lui morală era curată, că nu a fost indulgent cu trupul lui, dar s-a decis să concureze în ghete de luptă şi într-o haină de lână. Acest lucru nu ar fi păcătos, dar ar fi prostesc. Aceasta ar fi o greutate nefolositoare.

Să mă exprim mai simplu. Este oare păcat să ieşi cu soţia ta sâmbăta seara, să luaţi masa împreună, să mâncaţi copios şi apoi să vă plimbaţi cu maşina şi să staţi în faţa lunii pe plajă, şi să spui soţiei tale cât de mult o iubeşti şi să te întorci acasă la două noaptea? Nu. Veţi spune: ,,Aş vrea ca şi soţul meu să facă aşa". Dar să dăm o nouă dimensiune lucrurilor. Duminica dimineaţa la ora 8 ai întâlnire de rugăciune, iar la 8:30 trebuie să înveţi din Cuvântul lui Dumnezeu. Daţi-mi voie să vă spun că nu este păcat ceea ce am spus mai sus, dar este o greutate nefolositoare care va avea impact asupra capacităţii tale de acţiune in dimineaţa următoare.

Deci sunt câteva lucruri în vieţile noastre, pe care le restricţionăm pe motivul că ne-ar încetini alergarea, nu-i aşa? De aceea pentru mine, de exemplu, sâmbăta seara este un timp foarte sacru. Este timpul ,,nu fac nimic". Îmi aduc aminte că pe vremea când băieţii mei jucau fotbal american (şi sunt mulţumitor că ultimul dintre ei, Mark, tocmai şi-a încheiat cariera fotbalistică) în serile fotbal america de sâmbătă, ieşeam împreună cu ei. Şi atunci când joacă fiul tău, te implici şi tu în totalitate în acel joc. Eram implicat oricum, pentru că şi eu am jucat fotbal şi îmi plăcea foarte mult. Aşa că îţi priveşti fiul, emoţiile tale se intensifică la maxim, te întorci de la meci, îl reiei de câteva ori în mintea ta, mai ales dacă fiul tău îşi rupe piciorul şi e la spital, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când şi-a rupt femurul lângă încheietură şi am stat treji jumătate din noapte, iar dimineaţa următoare am predicat din Cuvântul lui Dumnezeu ... şi aşa mai departe. Nu faci decât să îţi canalizezi greşit emoţiile şi procesele mentale. Nu este greşit să mergi la meciul de fotbal al fiului tău, decât doar în cazul în care crezi că fotbalul este un păcat. Şi cred că acesta este un privilegiu. Dar problema este că adaugi vieţii tale o greutate nefolositoare. Nu ai nevoie de asta. Nu trebuie să te împovărezi cu lucrul acesta.

Există mai multe forme de greutăţi de acest fel... legalismul, ceremonialul, risipa inutilă a timpului care ne stoarce energia şi ne dă peste cap priorităţile. Deci trebuie să vă puneţi o întrebare simplă: îmi încetineşte alergarea în cursa spirituală? Nu aş face nici un lucru care mi-ar încetini randamentul în slujirea mea pentru Hristos. Poate fi ceva care în sine şi în afara lui nu este rău, dar poate deveni o greutate nefolositoare pe care trebuie să o port. Să numim acest principiu, principiul excesului.

Numărul patru...mă va atrage în robie? Mă va atrage în robie? 1Corinteni 6:12, versetul cu care am început: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." Nu mă voi lăsa adus sub puterea vreunui lucru. Nu voi îngădui nici unui lucru să mă stăpânească.

Nu ar trebui să îngăduim vreodată ca un lucru non-moral să devină stăpânul nostru. Şi cu toate acestea sunt oameni... gândiţi-vă la om, regele creaţiei, aşa cum îl descrie Psalmul 8: ,,Ce este omul ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste toate lucrările mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor". Dar nu este uimitor faptul că omul renunţă la suveranitatea lui în schimbul lucrurilor mărunte? Câţi oameni nu s-au transformat în paraziţi pentru că nu se pot controla în ceea ce priveşte vinul? Câţi oameni nu au murit pentru că nu au putut rezista tutunului? Câţi oameni nu sunt care îşi lasă vieţile conduse literal de televizor, care nu este altceva decât o cutie cu o grămadă de fire inventată de om, regele pământului? Dintr-odată televizorul devine rege, suveran şi omul nu este altceva decât sclavul lui. Drogurile inventate şi descoperite de om în beneficiul celor care au nevoie de ele, devin stăpânul atâtor bărbaţi şi femei.


Umblarea Creştinului | următoarea pagină