O diagnoză biblică a profeţiei false

"...căci în lume au ieşit mulţi prooroci falşi" (1Ioan 4:1)

Scripturile recunosc existenţa atât a profeţiei adevărate cât şi a celei false având în vedere că-n Israel se găseau profeţi falşi cât şi adevăraţi. Profeţi autentici ca Ieremia şi Ezechiel au denunţat profeţii mercenari care fiind motivaţi de interese personale, de dorinţa de recunoaştere şi de popularitate, preziceau pace şi linişte unei naţiuni stricate şi răzvrătite. La rândul său, Isus a avertizat că vor apărea profeţi falşi care vor amăgi pe mulţi (Mat.24:11). Apostolii Pavel şi Ioan au avertizat de asemenea (Fapte 20:29-31; 1Ioan 4:1). Nici proorociţele false nu erau necunoscute Israelului sau bisericii (Ezechiel 13:17, Neemia 6:14, Apoc.2:20).

În plus, atât profeţii falşi cât şi cei adevăraţi pretindeau că sunt inspiraţi şi că vorbeau din partea lui Dumnezeu! Această problemă este foarte evidentă în relatarea din 1Împăraţi 22 a conflictului dintre profetul Mica şi cei patru sute de profeţi ai lui Ahab. Mica i-a acuzat pe aceştia că sunt "profeţi mincinoşi" motiv pentru care Zedechia, unul dintre profeţii împăratului l-a certat pe acesta şi apropiindu-se "a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ,,Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?" (v.24)

Acesta este un exemplu în care profetul mincinos emite pretenţia inconfundabilă de a vorbi prin inspiraţia Duhului lui Dumnezeu. Faptul că acesta nu a fost un incident izolat în care un profet fals să pretindă că aduce Cuvântul lui Dumnezeu se poate vedea din alte pasaje ale Scripturii cum ar fi Ieremia 28 unde profetul Hanania foloseşte formula profetică "Aşa vorbeşte Domnul" (v.2, 22) cu intenţia de a-şi autentifica mesajul său care vine în contradicţie cu cel al lui Ieremia. În aceeaşi manieră, Ieremia îşi autentifică mesajul său cu această formulă, "Aşa vorbeşte Domnul". Cum putea atunci poporul să discearnă cine era un veritabil profet al lui Israel? Cum puteau să-l deosebească de profetul fals? Contrar spuselor unora, deosebirea nu consta în premiza că cei numiţi profeţi ecstatici (transcedentali) fiindcă, susţineau ei, "aveau Duhul" erau opuşi profeţilor canonici (biblici) care "aveau Cuvântul". Această concepţie este infirmată de faptul că ambele grupuri susţineau să aibă Duhul şi să dea glas Cuvântului lui Iehova. Nici nu se poate ca profeţia adevărată să fie un rod al celei false prin care unii ca Isaia şi Ieremia având o pătrundere spirituală mai profundă să se ridice mai presus de contemporanii lor şi să fie recunoscuţi ca mari profeţi ai Israelului. Testul prin care Israelul putea distinge între profeţii falşi şi cei adevăraţi este oferit de către Dumnezeu Însuşi în Cuvântul Său. Să privim aşadar la,

Caracteristicile (trăsăturile, testele) biblice ale profetului adevărat

Testul nr. 1 - Vorbeşte doar în Numele lui Dumnezeu

Acest prim test prin care Israelul putea deosebi între profetul veritabil şi impostor este înfăţişat în Deuteronomul 13:1-5 şi 18:20.

1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alţi dumnezei", -dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, -,,şi să le slujim"!
3 să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
4 Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
5 Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

20 Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea."

Întâi de toate, ce se poate deduce din aceste pasaje este că dacă un profet vorbea în numele oricărui alt Dumnezeu decât Iehova chiar dacă îşi întărea spusele cu prezicerea unui semn care ar trebui să se materializeze, sau prin săvârşirea unui miracol, acesta nu trebuia crezut, ci pedepsit (omorât cu pietre) ca profet fals sau mincinos. Faptul în sine că el căuta să inducă Israelul să-l părăsească pe Domnul Dumnezeu era un test suficient să-l dovedească un impostor. La urma urmei, cum s-ar fi putut ca profetul ce încerca să-i depărteze de Domnul să fie trimis tot de Domnul?
Merită observat că Deut.13 nu sugerează că semnul sau minunea pe care profetul fals putea să-l indice, nu era autentic. Dimpotrivă, Scripturile demonstrează că Satana poate săvârşi semne şi miracole (ex. 2Tes.2:9, Apoc.13:13-15). De asemenea, conform lui Ezechiel 14:9-11, ca o pedeapsă, Dumnezeu însuşi poate chiar îngădui unui profet fals să se amăgească singur şi la rândul lui să amăgească poporul necredincios şi păcătos.
Ca prin urmare, acest prim test nu este suficient de unul singur să dovedească categoric caracterul veritabil al unui profet, deoarece şi profeţii falşi vorbeau adesea în numele lui Dumnezeu:

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi! Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul." (Ieremia 29:8-9)

Grăitor pentru faptul că nu era o treabă uşoară să se facă deosebirea între un profet adevărat şi unul fals pe baza acestui singur test este relatarea biblică a profetului din Iudea trimis să proorocească la Betel împotriva lui Ieroboam I-lea. Deşi acesta era un profet al lui Dumnezeu, şi a fost avertizat de către El să nu zăbovească şi nici să nu mănânce în Betel, a putut fi el însuşi amăgit de cuvintele false ale bătrânului profet al respectivei cetăţi care a pretins că-i vorbeşte în numele Domnului şi astfel l-a convins să rămână şi să mănânce cu el (1Împăraţi 13).
Acesta este exemplul tipic al unui profet autentic care este amăgit de cuvintele altuia care a pretins că vorbeşte în numele lui Dumnezeu. Şi aşa cum se comentează mai târziu, acesta putea să evite inducerea sa în eroare dacă supunea mesajul profetului bătrân unui alt test care ar fi demonstrat falsitatea cuvintelor sale. Acesta este,

Testul nr. 2 - Vorbeşte doar prin revelaţie sau inspiraţie

Un alt test prin care să se diferenţieze între profeţii adevăraţi şi cei falşi priveşte revelaţia (descoperirea) şi inspiraţia. Dacă un profet afirma că vorbeşte din partea lui Iehova Dumnezeu şi practica ghicitul, vrăjitoria, chemarea duhurilor morţilor, descântatul şi alte metode oculte, el trebuia respins ca fiind un profet fals. Deuteronomul 18:9-14 descrie metodele folosite de popoarele păgâne în încercarea de a descoperi secretele lumii spirituale, sau de a dobândi cunoştinţa unor evenimente viitoare.

După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

Aceste metode au fost condamnate fără rezerve de Dumnezeu şi calificate drept tentative de obţinere a unor date ascunse de la surse demonice. De aceea, instituţia profetică trebuia să devină aceea prin care Israelul urma să aibă parte de revelaţie adevărată. Când Dumnezeu alegea să le vorbească, Cuvântul Său ajungea neinvitat la ei prin intermediul profeţilor eliminând necesitatea ghicitului sau al descântatului, pe lângă faptul că aceştia trebuiau să vorbească doar atunci când El le vorbea. Aceasta devine una dintre cele mai importante deosebiri dintre religia lui Israel şi religiile păgâne. Neamurile căutau să descopere adevărul prin intermediul ghicitoriei şi vrăjitoriei, pe când Israelul îl primea prin revelaţie (descoperire). Practicile oculte şi păgâne de descoperire a oracolelor prin ghicitorie nu trebuiau adoptate şi de către profeţii adevăraţi. Dacă se făcea, profetul respectiv era un înşelător care proorocea minciuni în numele Domnului.

Ezechiel 12:24 Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel!
Ezechiel 22:28 Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!" Şi Domnul nu le-a vorbit!
Ieremia 14:14 Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
Mica 3:7, 11 Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde. V.11 Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi proorocii lui proorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: ,,Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!"

El nu era inspirat (insuflat de Duhul lui Dumnezeu), ci vorbea din inima lui, după cum ne arată pasajele de mai jos:

Ier.23:16, 26 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. V.26 Până când vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească înşelătoriile inimii lor?
Ezechiel 13:2 ,,Fiul omului, prooroceşte împotriva proorocilor lui Israel, care proorocesc, şi spune celor ce proorocesc după gustul inimii lor: ,Ascultaţi cuvântul Domnului!

Adevăratul profet primea revelaţia prin intermediul viselor şi al vedeniilor, ne spune Numeri 12:6, şi-i descoperă atunci când doreşte să facă ceva, vezi Amos 3:7

Şi a zis: ,,Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.

Cu toate acestea există cazuri în care un profet fals nu apelează la metodele oculte ale ghicitului, ci profeţeşte în numele Domnului şi pretinde să aducă un mesaj de la Domnul pe care spune că l-a primit în vis, sau într-o vedenie. Putem spune că aşa stau lucrurile în cazul profeţilor falşi descrişi în Ieremia 23:16 unde aceştia "spun vedenii ieşite din inima lor", amăgindu-i cu "închipuiri zadarnice", sau poate fi cazul unei amăgiri de sine a profetului prin care Dumnezeu a dorit să pună la încercare sau să pedepsească Israelul, după cum se arată mai jos:

Deut.13:1-5 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: ,,Haidem după alţi dumnezei", -dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, -,,şi să le slujim"! să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
1Împăraţi 22:13-28 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: ,,Iată, că proorocii, într-un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!" Mica a răspuns: ,,Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul." Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: ,,Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?" El a răspuns: ,,Suie-te, căci vei izbândi, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului." Şi împăratul i-a zis: ,,De câteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?" Mica a răspuns: ,,Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ,Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace." Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ,,Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?" Şi Mica a zis: ,,Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. Şi Domnul a zis: ,Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?' Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,Eu îl voi amăgi.' Domnul i-a zis: ,Cum?' ,Voi ieşi', a răspuns el, ,şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.' Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!" Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta." Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ,,Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?" Mica a răspuns: ,,Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi." Împăratul lui Israel a zis: ,,Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, şi să le spui: ,Aşa vorbeşte împăratul: ,Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până când mă voi întoarce în pace." Şi Mica a zis: ,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: ,,Auziţi, popoare, toate."
Ezechiel 14:9-11 Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. Îşi vor purta astfel păcatul lor, şi pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celuice întreabă, ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!"

Cum puteau oare ei deosebi profetul adevărat de cel fals şi cum puteau să-şi dea seama că vorbeşte în urma unei descoperiri (revelaţii) divine? Din nou este limpede că un singur test nu poate verifica/dovedi afirmaţiile profetului de aceea ne mai sunt oferite alte teste biblice care luate împreună (coroborate) pun într-adevăr la încercare veridicitatea afirmaţiilor profetului.

Testul nr. 3 - Poate fi identificat după mărturia propriului său caracter moral

Profeţii falşi au fost dintotdeauna caracterizaţi de o moralitate îndoielnică, noi putând să facem deosebirea între profeţii falşi şi cei adevăraţi după acest test personal sau intrisec. Profetul fals era mercenarul care proorocea pentru o plată (Mica 3:5:11), era beţiv (Isaia 28:7), era profan şi stricat (Ier.23:11, conspira alături de alţii pentru a înşela şi a prăda (Ezechiel 22:25), era uşuratic şi înşelător (Ţefania 3:4), comitea adulterul, trăia în minciună şi le era alături răufăcătorilor (Ier.23:14), în general, era imoral în viaţă şi purtare (Ier.23:15).
Pe lângă toate acestea, profetul fals era un oportunist religios, proorocind doar ceea ce oamenilor stricaţi (imorali) le plăcea să audă (Isaia 30:10-11; Mica 2:11) şi proclama un mesaj optimist de pace şi prosperitate (Ezechiel 13:1-16, Ieremia 14:13, 23:17, Mica 3:5), adesea practica ghicitoria (Eze.22:28, Ier.14:14), proorocind minciuni din inima lui (Eze.13:2, Ier.23:16). Astfel, într-un sens foarte real însuşi caracterul moral al profetului este cel care atestează, adevereşte autoritatea sa şi originea divină a mesajului său. Cel ce mărturisea o însărcinare divină din partea Sfântului lui Israel trebuia să reflecte un comportament şi un caracter potrivite acestei pretenţii (vezi, Mate 7:15-20).

Testul nr. 4 - Era conştient de o experienţă deosebită (distinctă) a chemării sale

Lucrarea profetică nu era una la care orice ins se putea oferi singur. Nici înclinaţiile religioase şi nici pregătirea spirituală nu-l pot face pe un om să fie un profet. De asemenea, slujba de profet nu era moştenită. Doar Dumnezeu putea să înzestreze şi să-i cheme pe oameni la această lucrare (slujbă) aşa cum ne demonstrează numeroasele exemple ale Scripturilor. Moise, cel mai mare profet al Vechiului Testament, a cunoscut exact o asemenea chemare atunci când a fost informat de Dumnezeu în respectiva întâmplare că El Însuşi îi pregătea şi-i dăruia pe oameni pentru această lucrare:

Moise a zis Domnului: ,,Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată." Domnul i-a zis: ,,Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus." (Exodul 4:10-12)

În momentul chemării sale, Ieremia a fost anunţat că a fost rânduit de Dumnezeu să devină profetul Său mai înainte ca să fie zămislit în pântecele mamei lui (Ier.1:4-10). Amos, la rândul lui, a insistat asupra acestui aspect în replica pe care o oferă la reproşurile lui Amaţia:

Amos a răspuns lui Amaţia: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: ,Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!' (Amos 7:14-15)

Originea divină a experienţei chemării lui Samuel este limpede prezentată în 1Samuel 3. Versetele 19-20 o evidenţiază în mod deosebit: " Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul... din cuvintele sale. Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului."
Chemarea lui Ezechiel a fost precedată de o vedenie cerească care a autentificat însărcinarea sa divină şi mesajul său. Toţi profeţii adevăraţi ai lui Israel erau conştienţi de această distinctă chemare personală de care poporul îşi dădea seama foarte bine, nu doar datorită mărturisirilor foarte clare ale profeţilor asupra acestui fapt (vezi, Ier.1:6-9), ci şi datorită efectului avut asupra mesajelor lor. Profetul lui Dumnezeu nu a căutat niciodată slujba profetică din proprie iniţiativă, ci a fost constrâns să vorbească cu sentimentul unei însărcinări şi împuterniciri divine. De aici rezultă că mesajul lui purta propria pecete a autorităţii divine şi convingea asupra acestui fapt.

Testul nr. 5 - Însărcinarea profetică era adesea dovedită prin semne şi miracole

Acest test al unui adevărat profet sau om ce vorbea din partea lui Dumnezeu reprezintă un alt mijloc prin care profetul se putea adeveri (identifica) singur. Ne este amintit aici de semnele şi miracolele lui Moise din Egipt care au constituit dovada însărcinării sale divine (Ex.4:1-9, 21), de despărţirea apelor Iordanului pentru a-l evidenţia pe Iosua ca succesor al lui Moise (Iosua 3:7-13), de miracolul tunetului şi ploii lui Samuel ce i-au validat cuvintele înaintea Israelului (1Sam.12:16...), de miracolele lui Ilie şi Elisei, sau de semnele lui Isaia (Isa.7:14), ale lui Mica (1Împăraţi 22:28), Ezechiel (cap.4-5), şi Amos (8:1-3) (vezi şi 1Împăraţi 13:1-5).
Cu toate acestea ca şi în cazul altor teste observăm că şi acesta dacă este luat de unul singur este neconcludent şi nu oferă o validare, confirmare, sigură, ştiind că şi profeţii falşi indicau spre semnele şi miracolele săvârşite de ei în încercarea de a-şi demonstra autoritatea divină (vezi, Deut.13:1-5, Ex.7:8-13, 20-22, 8:7; Mat.24:24; Marcu 13:22; 2Tes.2:9).

Testul nr. 6 - Mesajul se armonizează (potriveşte) cu revelaţia precedentă

Definiţia testului:
Conform lui Deuteronomul 13:1-3, cuvântul profetului nu poate contrazice, sau diferi de revelaţia anterioară a adevărului, ci poate doar să o confirme sau să se întemeieze pe aceasta. Profetul din Iudea din 1Împăraţi 13 care a fost avertizat de Dumnezeu să nu zăbovească şi nici să nu mănânce în Betel nu ar fi fost indus în eroare şi amăgit de cuvintele contradictorii ale profetului bătrân dacă ar fi respectat acest principiu de bază.

Ieremia i-a acuzat pe profeţii falşi că vorbeau acele lucruri care subminau şi contraziceau revelaţiile anterioare făcute de Dumnezeu inducându-i astfel în eroare pe oameni (cap.23). O ilustraţie clasică a acestui defect îl avem în istoria Israelului şi se găseşte în Ieremia 26 unde Ieremia prezice distrugerea Ierusalimului la care locuitorii cetăţii se indignează şi conduşi de preoţi şi profeţi încearcă să-l omoare. Cu toate acestea unii dintre bătrânii cetăţii îşi amintesc la un moment dat că şi profetul Mica a prezis acelaşi lucru când a predicat în timpul domniei lui Ezechia, iar împăratul nu l-a omorât. Semnificaţia acestui incident se găseşte în faptul că viaţa lui Ieremia a fost cruţată exact din motivul că mesajul său a fost adeverit ca revelaţie de la Dumnezeu fiindcă s-a potrivit, s-a armonizat cu revelaţia precedentă făcută de Dumnezeu profetului Mica cu ani în urmă! Acesta rămâne principiul călăuzitor:

Isaia 8:20 La lege şi la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

Testul nr. 7 - Împlinirea istorică (istoria) îl confirmă pe un profet adevărat

Definiţia testului: Împlinirea propriu-zisă a unei profeţii este de fapt dovada autenticităţii acesteia. Confirmarea cuvintelor profetului de către istorie face deosebirea între profeţii adevăraţi şi acei profeţi de profesie care-şi conformau mesajul după placul ascultătorilor lor. Acest test al profetului adevărat se găseşte în Deuteronomul 18:21-22:

Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?" Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Deci, mesajul profetului urma să fie confirmat şi întărit de împlinirea lui în istorie. Un exemplu istoric remarcabil al valabilităţii acestui test se găseşte în Ieremia cap. 28. După deportarea lui Ioiachin şi a comorilor templului în Babilon, profetul Hanania prezice o revenire rapidă în decursul a doar doi ani:

,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Eu sfărâm jugul împăratului Babilonului! Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus în Babilon. Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon; căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului." (v.2-4)

Hanania a făcut această prezicere în directă opoziţie faţă de profeţia anterioară a lui Ieremia (vezi, 25:11-12) a unei robii de şaptezeci de ani (vezi, 27:16-22). Din cauza profeţiei false a lui Hanania, Dumnezeu îl foloseşte pe Ieremia pentru a pronunţa judecată asupra lui şi pedepsirea sa:

Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată, te izgonesc de pe pământ, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sunt o răzvrătire împotriva Domnului." Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea. (28:15-17)

Prezicerea lui Ieremia a morţii lui Hanania s-a confirmat la un an, pe când cuvintele lui Hanania s-au dovedit false când evenimentele istoriei le-au infirmat la trecerea celor doi ani fără să aibă loc ce spuse. În schimb profeţia cu bătaie lungă a lui Ieremia este confirmată de exilul de şaptezeci de ani al Israelului în Babilon.
Un alt exemplu istoric al aplicării acestui test se găseşte în 1Împăraţi cap.22 unde Mica dorind să demonstreze originea divină a mesajului său în contrast cu cel al profeţilor falşi de la curtea lui Ahab, îşi supune propriile previziuni, sau preziceri, acestui test rigid. Astfel, în contradicţie cu prezicerile favorabile ale profeţilor lui Ahab, el declară înaintea întregului popor că Ahab va fi ucis în bătălie şi spune, ,,Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: ,,Auziţi, popoare, toate." (1Împ.22:28). Din nou, evenimentul istoric i-a confirmat cuvintele.
În acelaşi fel, valabilitatea acestui test este întărită de Zaharia atunci când le amiteşte iudeilor întorşi din exil că întâmplările istoriei adevereau previziunile profeţilor lui Dumnezeu făcute cu privire la ei:

Totuş cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: ,,Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!" (Zaharia 1:6)

Astfel, prezicerile profeţilor adevăraţi în contrast cu ale celor ce profeţeau pacea, şi-au găsit împlinirea în exilul (robia) lor şi-n restul evenimentelor istorice care au avut loc. Exprimată în mod negativ, neîmplinirea prezicerilor reprezenta dovada profeţiei false. Din nou, nu trebuie să uităm aici că Deuteronomul 13:1-5 ne spune că dacă un profet îndemna la idolatrie, chiar dacă acesta beneficia de împlinirea vreunui semn sau miracol, totuşi lucrul acela nu-i autentifica mesajul sau lucrarea profetică a respectivului.
Amos a bazat autenticitatea şi autoritatea cuvintelor unui profet adevărat pe faptul că "Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci" (Amos 3:7). De aceea, profeţii înşişi nu solicitau vreo confirmare istorică ca să asigure că evenimentele profeţite se vor împlini întocmai. Nu le descoperise oare Dumnezeu cuvântul Lui prin vise şi vedenii? (Numeri 12:6; Amos 1:1, unde Cuvântul lui Dumnezeu constă din vedeniile pe care le-a avut profetul; n.tr.). Nici nu s-au simţit obligaţi să încerce să le dovedească autoritatea cuvintelor lor ghicitorilor sau duşmanilor lor, până ce prezicerile făcute nu erau confirmate de evenimentele istorice, având în vedere că mai erau şi alte teste care adevereau cuvintele unui profet fals.

Datorită relaţiei importante care există între profeţie şi împlinirea ei, şi în vederea faptului că unii se întreabă dacă toată profeţia biblică trebuie aşteptată să se împlinească literalmente, chestiunea împlinirii şi neîmplinirii profeţiei va fi discutată mai încolo.

Notă: "Proorocirea" datei celei de-a doua veniri a lui Hristos, sau a unor evenimente asociate acesteia se raportează la acelaşi test de mai sus.

Testul nr. 8 - Calitatea morală a mesajului lor făcea deosebirea între cei adevăraţi şi cei falşi

Orice valoare ar avea celelalte teste ale profeţiei nici unul nu este mai semnificativ ca şi testul calităţii morale, sau al esenţei spirituale a mesajului profetului. Mesajele profeţilor falşi erau motivate de două lucruri: un sentiment naţionalist exagerat şi o dorinţă după un câştig (folos, avantaj) personal.
Pe de-o parte profeţiile lor erau calculate să facă apel la patriotismul popular încurajând Israelul să devină un stat militar, ajungând astfel să se încreadă în propria lor putere decât în Domnul. Profeţii cărora Ezechiel, Mica şi Ieremia s-au opus erau aceia care anunţau pace şi siguranţă şi care insistau asupra inviolabilităţii Ierusalimului în ciuda unor strigătoare la cer păcate naţionale şi a unei apostazii (lepădări de credinţă) a poporului. De aceea, un Ezechiel declara cuvântul lui Dumnezeu de condamnare al profeţilor falşi care "văruiau/tencuiau cu ipsos" zidurile nesigure şi şubrede ridicate de popor (Eze.13:10-16), în sensul că acopereau superficial vieţile păcătoase ale oamenilor cu cuvinte liniştitoare de pace.

Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: ,Pace!' când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos... Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este nici un zid! Şi s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! S-a isprăvit cu proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.' (Ezechiel 13:10, 15-16)

În aceeaşi manieră, Mica a exprimat mesajul unui profet adevărat când după ce Dumnezeu îi dă cuvinte de mustrare "despre proorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de muşcat ceva cu dinţii, vestesc pacea..." (3:5), el asigură: "Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoştinţa dreptăţii şi de vlagă, ca să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, şi lui Israel păcatul lui." (3:8).
De cealaltă parte, dorinţa lor de a fi populari, a-şi face un nume, îi făcea să încuviinţeze păcatele poporului şi să aprobe răutatea lui:

14 Dar în proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari, trăiesc în minciună; întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora." 16 ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veţi avea pace;' şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ,Nu vi se va întâmpla niciun rău.'
32 ,,Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul." (Ieremia 23)

Pe lângă faptul că profeţii falşi prooroceau visuri şi vedenii neadevărate, Dumnezeu i-a mai acuzat şi de lipsă de originalitate în multe aspecte ale mesajul lor datorită faptului că recurgeau la plagiat. Când profeţiile profeţilor adevăraţi păreau folositoare scopurilor lor, aceştia "le furau" cuvintele şi le dădeau drept ale lor pentru a-şi autentifica propria lucrare. "De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele." (Ier.23:30).
Mai mult, dacă erau nişte profeţi adevăraţi i-ar fi chemat pe oameni la pocăinţă şi i-ar fi întors de la răutatea lor. "Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!" (Ier.23:22). În timp ce profetul fals calcula din situaţia respectivă ce urma cel mai sigur să se întâmple şi era cel mai potrivit convingerilor religioase ale poporului păcătos, profetul adevărat proclama acele lucruri care erau complet contrare aparenţelor exterioare şi convingerilor religioase populare. Inspirat de Domnul Dumnezeu, profetul adevărat arăta un dispreţ sfânt faţă de necesitatea ca mesajul său să placă şi o neglijare completă a consecinţelor care le putea avea pentru propria-i viaţă.
În această privinţă Ieremia a propus un test (28:5-9) care să diferenţieze între profeţii adevăraţi şi cei falşi. Profetul Hanania care a vestit Iudeii un mesaj optimist, a trecut sub tăcere răutatea poporului şi iminenţa pedepsirii lui şi situându-se alături de cei ce preziceau pacea şi stabilitatea. În Ieremia 28:1-4 Hanania a prezis încheierea oprimării Iudeii de către Babilon după numai doi ani, în timp ce Ieremia prin mesajul său anunţa o perioadă de şaptezeci de ani de robie (25:11-12). Acela a fost momentul în care Ieremia a propus un test bazat pe conţinutul etic sau moral al mesajului profetic:

Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, care stăteau în Casa Domnului. Ieremia, proorocul, a zis: ,,Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe care le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război! Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor: Proorocii, care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari. Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul." (28:5-9)

Calitatea morală şi conţinutul spiritual al mesajului profetului reprezintă baza acestui test. Profetul care prezice judecată unui popor păcătos nu face decât să calce pe urmele profeţilor dinaintea sa, prin urmare, mesajul său nu avea nevoie de o autentificare suplimentară, pe când profetul care promitea pace şi linişte unui popor degenerat şi ticălos, era dovedit fals chiar de neîmplinirea promisiunii sale!

Testul nr. 9 - Discernământul celor ce auzeau profeţia determina dacă este adevărată, sau nu

Acest test a fost enunţat de Moise în Deuteronomul 18:15-19 şi a fost confirmat de Hristos în Ioan 7:17. Principiul afirmat în aceste pasaje deşi se aplică îndeosebi lucrării profetice a lui Hristos este cu toate acestea un test valabil al tuturor profeţiilor adevărate. Şi anume, în inima credinciosului există o mărturie lăuntrică adusă de către acelaşi Duh care a inspirat Cuvântul profetic şi care-l face în stare să-l deosebească ca fiind adevărul şi însăşi Cuvântul lui Dumnezeu. Mărturia din inima credinciosului corespunde adevărului conţinut în Cuvânt.
Apoi, ca şi ultimă analiză coroborarea acestei mărturii cu cuvintele profetului îi revine celui ce le aude şi astfel este complet subiectivă. Capacitatea morală a poporului din orice veac de a judeca între profeţii falşi şi cei adevăraţi oferă indiciul stării lui spirituale. Însă respingerea constantă de către Israel a profeţilor adevăraţi a fost indiciul degradării lui morale şi spirituale: Nicăieri nu este mai evident faptul acesta ca în Ezechiel 2:3-7:

El mi-a zis: ,,Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare îndărătnice,' care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceştia la care te trimit, sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!' Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, -căci sunt o casă de îndărătnici-vor şti totuşi că în mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici!

Deosebirea dintre profetul adevărat şi cel fals era făcută duhovniceşte. Cuvântul lui Dumnezeu care are propria lui dovadă şi autoritate se recomanda astfel singur inimilor şi conştiinţelor copiilor lui Dumnezeu: "Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?" (Ier.23:29). "Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine." "Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt, şi ştiţi orice lucru" (1Ioan 2:20).
Testul subiectiv presupune un anumit discernământ moral şi spiritual pe care poporul nu-l poseda întotdeauna, în consecinţă în momentele de declin spiritual când profeţii falşi profeţeau lucruri plăcute la auz, ignorând complet necesitatea pocăinţei şi a schimbării morale, aceştia erau onoraţi înaintea sau în dezavantajul profeţilor adevăraţi care subliniau judecata şi nevoia ca neprihănirea să-şi facă loc în inimi. Nu aşa se întâmplă în fiecare secol?

În concluzie

Nici un test luat de unul singur nu este suficient pentru a proba şi autentifica afirmaţiile/pretenţiile unui profet. Atât profeţii adevăraţi cât şi cei falşi puteau vorbi în numele Domnului Dumnezeu, ambii puteau pretinde inspiraţie divină. Apoi, visele şi vedeniile neadevărate (înşelătoare) erau şi ele prezentate ca fiind revelaţii veritabile. Semnele şi minunile puteau însoţi mesajul unui profet fals cât şi cel al unuia adevărat. În plus, devreme ce profetul fals copia unele adevăruri profetice de la profeţii veritabili, criteriile fundamentale care trebuie să însoţească şi pe care să se bazeze aceste teste ar fi următoarele:

Deşi, se mai poate adăuga că în Noul Testament găsim şi următorul test:
- discernământul spiritual al profeţilor adevăraţi va judeca autenticitatea unei exprimări profetice (1Cor.14:29; sau, Ier.28, 1Împ. 22). Testul

Adaptare a materialului găsit în cartea "An Introduction to the Old Testament Prophets", de Hobart Freeman

Teodor Macavei

Apologetică