Urmează-l pe Domnul în totul
Robert Murray M'Cheyne
(1813-1843)
"Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni." - Numeri 14:24
COPIII lui Israel au rămas în tabăra de la poalele Muntelui Sinai timp de aproape un an, timp în care Dumnezeu le-a dat Legea şi Cortul Întâlnirii. Traversând deşertul cu stâlpul de nor înaintea lor, ei au ajuns în scurtă vreme la Cades-Barnea, la marginea deşertului, la graniţa ţării promise. Aici, la porunca lui Dumnezeu, au trimis doisprezece iscoade să cerceteze ţara şi să aducă veşti: "cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite" (Numeri 13:18,19). Prin urmare iscoadele au cercetat ţinutul de la un capăt la celălalt, urcând pantele stâncoase ale Hebronului şi întorcându-se prin frumoasa vale a Eşcolului. După patruzeci de zile au revenit, doi dintre ei ducând pe o prăjină o ramură de viţă cu un strugure, pe lângă alte rodii şi smochine. Pe când stăteau ei în mijlocul Israelului adunat, toţi ochii erau aţintiţi asupra lor - toate urechile erau deschise şi gata să le audă raportul. Ţara e bună, spuneau ei, în ea curge lapte şi miere; dar poporul care o locuieşte e puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Numai doi dintre cei doisprezece au păşit curajoşi înainte - Caleb şi Iosua; Caleb a spus: "Haidem să ne suim, şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!" Dar poporul a plâns în acea noapte, şi vorbeau să-l ucidă pe Caleb cu pietre (Numeri 14:10). Dumnezeu S-a mâniat şi a spus că adunarea va muri în pustie. "Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni." (Versetul 24.)
Doctrină. E o binecuvântare să-L urmezi pe Domnul în totul.
I. Ce înseamnă să Îl urmezi pe Domnul în totul.
1. Să Îl urmezi pe Hristos în toate zilele vieţii tale.
Aşa a făcut Caleb; L-a urmat pe Domnul în toate zilele vieţii lui - L-a urmat în totul. Ni se spune despre el, patruzeci de ani mai târziu, când era un bătrân în vârstă de 85 de ani, că "a urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel." Nu L-a urmat pe Dumnezeu pentru o vreme, sau din când în când, ci în toate zilele vieţii sale - L-a urmat în totul. Sunt mulţi ca nevasta lui Lot, care fug din Sodoma pentru o vreme. Ea s-a speriat foarte tare - îngerii au apucat-o de mână - a auzit cuvintele de avertizare şi a fugit pentru o vreme; dar în scurt timp a renunţat - a privit înapoi şi s-a transformat într-un stâlp de sare. La fel, mulţi se trezesc din amorţeală şi fug să-şi scape viaţa - plâng - se roagă - caută mântuirea; dar ei nu rezistă - sunt ademeniţi de vreun vechi prieten sau de vreo poftă favorită, şi astfel dau înapoi. Sunt mulţi ca cei despre care se spune în Ioan 6: Îl urmează pe Isus pentru o vreme, şi sunt numiţi ucenicii Lui; aud cuvintele pline de har care ies din gura Lui; dar după o vreme se simt ofensaţi când descoperă vreo doctrină sau vreun lucru ce trebuie făcut: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El." Însă cei care Îl urmează în totul nu mai dau înapoi. Mulţi sunt ca galatenii. Când Pavel le-a predicat pentru prima dată, l-au primit "ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Isus Hristos." Vorbeau despre cât de binecuvântaţi sunt cei în Hristos, despre marea mântuire ce le-a fost oferită. Îl iubeau pe Pavel, până acolo încât, dacă ar fi fost cu putinţă, şi-ar fi scos până şi ochii şi i-ar fi dat lui (Gal. 4:15); şi totuşi nu L-au urmat pe Domnul în totul. La scurt timp după aceea au trecut de la Evanghelia lui Hristos la o altă evanghelie. "O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat?" Acum îl urau pe Pavel pentru că le spunea adevărul. La fel stau lucrurile cu mulţi dintre voi. Nu asta înseamnă să Îl urmezi pe Domnul în totul. Mulţi încep să-L urmeze pe Hristos când sunt în vreo nenorocire (Ps. 78:34). Când zac pe patul de moarte, când pierd pe cineva drag, se întorc la Biblie - încep să plângă şi să se roage. Dar lumea îi asaltează din nou - ispita, vechii prieteni - şi dau înapoi. Ei nu Îl urmează pe Domnul în totul.
Vai! Câţi din această adunare puteţi mărturisi că nu L-aţi urmat pe Domnul în totul! Voi alergaţi bine, cine v-a tăiat calea? Câţi dintre voi aţi fost impresionaţi! Lucrurile divine vi se păreau măreţe şi scumpe - aţi luat parte la Masa Domnului - v-aţi aşezat cu sinceritate şi solemnitate - dar unde sunteţi acum? N-aţi părăsit voi calea puţin după aceea? Cei care vreţi să-L urmaţi pe Hristos în totul, în toate zilele vieţii voastre, trebuie să fiţi ca Lot: Nu numai să fugiţi din Sodoma, ci să fugiţi în Ţoar - nu trebuie să rămâneţi sub povara vinovăţiei, oricât ar fi ea de grea. E un lucru bun că v-aţi trezit, dar nu toţi sunteţi mântuiţi. Dacă vreţi să-L urmaţi pe Hristos în totul, trebuie să fiţi în întregime în Hristos. Trebuie să continuaţi în Cuvântul Său: "Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei." (Ioan 8:31). Amintiţi-vă, "sunteţi mântuiţi prin Evanghelie, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut." Trebuie să fiţi ca Maria, care a stat la picioarele Lui şi I-a ascultat Cuvântul. Trebuie să fiţi ca bătrânul Simeon: "Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel." Poate s-a convertit pe când era tânăr; dar nu a fost un lucru uşor, pe care să-l termini în scurt timp; el L-a urmat pe Domnul în totul în fiecare zi a vieţii; iar acum, în vârstă fiind, încă aştepta Mângâierea lui Israel. El L-a urmat pe Domnul în totul, iar acum îl urmează pe Mielul în Paradis. Trebuie să fiţi ca finicul: "Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi." (Ps. 92:14). Finicul şi cedrul au amândoi această minunată caracteristică, aceea că rodesc până la sfârşit: la fel este şi cu credinciosul viu - el e creştin până la sfârşit, plin de Duh, plin de dragoste, plin de sfinţenie până în ultima clipă. La fel ca vinul de calitate, cu cât e mai vechi cu atât e mai bun. "Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând pînă la miezul zilei." Trebuie să fiţi ca Pavel. Din ziua convertirii sale, Pavel a fost o făptură nouă. Mânat de dragostea lui Hristos, el nu a mai trăit pentru sine, ci pentru Cel ce a murit pentru el şi apoi a înviat. Nu auzim niciodată despre Pavel că a încetinit ritmul, sau că a renunţat la luptă: "Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă." Chiar în vârstă fiind, el nu şi-a pierdut focul primei sale iubiri, sau zelul, sau compasiunea: "Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa." El L-a urmat pe Domnul în totul: nu a privit niciodată înapoi - nu s-a oprit niciodată - nu a aţipit veghind - a fost un al doilea Caleb. La fel trebuie să fii şi tu, dacă vrei să fii mântuit. "Cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit." Nu cel care începe bine, ci cel care Îl urmează pe Domnul în totul.
2. Să Îl urmezi pe Hristos din toată inima.
Aşa L-a urmat Caleb pe Domnul - din toată inima lui - în totul. Nu a fost inconsecvent - L-a urmat pe Domnul în tot ce a făcut.
(1) Cei mai mulţi creştini nu Îl urmează pe Domnul în totul - majoritatea sunt inconsecvenţi. Cei mai mulţi nu reflectă fiecare faţetă a imaginii Lui Hristos. Majoritatea cred că acest ţel e imposibil de îndeplinit - se descurajează încercând să îl atingă. Mulţi cred că nu e de dorit; ei cred că pentru moment e mai bine să-şi permită cutare sau cutare slăbiciune.
Unii nu îl urmează pe Hristos în smerenia Lui. Hristos S-a comparat pe Sine Însuşi cu crinul de pe câmp: "Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi." A făcut-o ca să-Şi arate smerenia - umilinţa Sa autentică. Deşi nu avea nici un păcat propriu pentru care să se smerească, totuşi în natura Sa a fost smerit. Nu S-a lăudat - nu a căutat lauda oamenilor. Unii nu Îl urmează pe Hristos în acest domeniu. Ei par să fie mântuiţi cu adevărat, dar în această privinţă nu se aseamănă cu Hristos. Sunt mândri - mândri că sunt mântuiţi - mândri de harul primit - mândri că sunt diferiţi de ceilalţi. Unii nu Îl urmează pe Hristos în spiritul Său de sacrificiu. El era bogat, şi totuşi de dragul nostru a devenit sărac, ca noi prin sărăcia Lui să ne îmbogăţim. Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. El nu avea unde-Şi pleca capul. Şi totuşi, mulţi dintre cei ce par creştini îşi urmăresc propriul confort şi o viaţă uşoară, înainte de orice altceva. Ei nu se împărtăşesc din Duhul lui Hristos în această privinţă. Unii nu Îl urmează pe Hristos în dragostea Sa. Hristos e dragoste. Din dragoste El a coborât din cer - din dragoste a zăcut într-o iesle - din dragoste a trăit o viaţă de ascultare fără să păcătuiască - din dragoste a murit. Şi totuşi, unii creştini nu Îl urmează în aceasta - ei nu iubesc cum a iubit El. Unii n-au prea multă compasiune faţă de păcătoşi - huzuresc în casele lor şi privesc cum lumea piere din lipsă de cunoştinţă. Cât de puţini sunt cei ce fac vreun lucru pur şi simplu din dragoste!
(2) Mulţi creştini decad.
Aşa s-a întâmplat în Efes. Odată ei erau "binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti" - "aleşi să fie sfinţi şi fără prihană înaintea Lui." Îl urmau pe Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi umblau în dragoste, aşa cum şi Hristos i-a iubit pe ei. Dar a urmat un timp de decădere, iar Hristos spune: "Ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi." Ei nu au fost ca şi Caleb - nu L-au urmat pe Domnul în totul. Aşa s-a întâmplat în cazul lui David. Când a păcătuit pe faţă într-un mod atât de dezgustător, pentru un timp întregul său suflet părea să decadă, toate oasele păreau să-i fie zdrobite şi se temea că Dumnezeu Îşi va retrage Duhul Sfânt de la el pentru totdeauna. El nu L-a urmat pe Domnul în totul. Aşa s-a întâmplat în cazul lui Solomon. Când Solomon a început să domnească, părea că Îl va urma pe Domnul în totul. Domnul i s-a arătat la Gabaon şi i-a zis: "Cere ce vrei să-ţi dau." "Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării." Tot Dumnezeu l-a ajutat să construiască Templul şi l-a binecuvântat în toate. Cu toate acestea, Solomon a decăzut în mod trist: "Împăratul Solomon a iubit multe femei străine. Când a îmbătrînit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David." El nu L-a urmat pe Domnul în totul. Aşa s-a întâmplat în cazul lui Asa. "Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său." (2 Cronici 14). Prin credinţă el a biruit armata etiopiană, care număra un milion de oameni. Tot el a făcut şi un legământ, pentru care întregul Iuda s-a bucurat. Şi totuşi, a decăzut în mod trist. Pentru că, atunci când împăratul lui Israel s-a ridicat împotriva lui, credinţa lui Asa l-a părăsit. Iar când a îmbătrânit, s-a îmbolnăvit de picioare; cu toate acestea, nu L-a căutat pe Domnul, ci a apelat la medici. El nu l-a urmat pe Domnul în totul. Aşa s-a întâmplat în cazul celor cinci fecioare. Erau înţelepte şi şi-au făcut rezerve de ulei pentru lămpile lor; totuşi, pe când mirele zăbovea, toate au aţipit şi au adormit. Au suferit o tristă decădere. Ele nu l-au urmat pe Domnul în totul.
O! Nu trebuie să se întâmple la fel şi în cazul tău, dacă vrei să fii ca şi Caleb, să Îl urmezi pe Domnul în totul. Trebuie să Îl urmezi fără inconsecvenţe, şi fără să decazi.
(1) Trebuie să fii ca cei ce spun: "Eu sunt al Domnului."
"Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!"" Dumnezeu spune: "Fiule, dă-mi inima ta." Aţi fost cumpăraţi cu un preţ - voi nu mai sunteţi ai voştri. Dacă vrei să fii un Caleb, trebuie să te dăruieşti Domnului în întregime - trebuie să Îi dăruieşti înţelegerea ta, voinţa ta, sentimentele tale - trupul tău, cu toate membrele lui - ochii şi limba - mâinile şi picioarele tale: astfel încât în nici o privinţă tu nu mai eşti al tău, eşti numai al Lui. O, ce plăcut este să te dăruieşti lui Dumnezeu - să fii umplut cu Duhul Său - să fii condus de Cuvântul Său; un mic vas plin de El - un vas care să-I poarte Numele - un vas pregătit mai dinainte pentru slavă! Asta înseamnă să Îl urmezi pe Domnul în totul.
(2) Trebuie să fii schimbat în acelaşi chip al Lui. "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." (2 Corinteni 3:18). Inimile noastre neînţelepte cred că e mai bine să păstreze o parte din chipul lui Satan, dar, vai! în aceasta constă fericirea noastră, să reflectăm fiecare trăsătură a chipului lui Isus, şi asta pentru totdeauna - fără vreo inconsecvenţă - să fim asemenea Lui în fiecare privinţă; să iubim ca El - să plângem ca El - să ne rugăm ca El - să fim schimbaţi după chipul Lui: "Cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău."
(3) Trebuie să ai întreaga Sa Lege scrisă în inima ta. "Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor." Aceasta e fericirea ta supremă, să permiţi fiecărei porunci din Lege să aibă locul ei în inima Ta - să fie adânc gravată pe ea, astfel încât să nu mai poată fi ştearsă. Asta înseamnă să-L urmezi pe Domnul în totul.
3. Să Îl urmezi pe Hristos cu orice risc.
Aşa s-a întâmplat în cazul lui Caleb. Toată adunarea "vorbea să-l ucidă cu pietre", şi totuşi lui nu-i păsa; el vroia să-şi facă datoria, indiferent ce rău ar fi venit peste el. Caleb l-a urmat pe Domnul în totul. Vai! Cât de mulţi sunt cei ce Îl urmează pe Hristos când e soare, dar nu vor să-L mai urmeze când e furtună. Atunci când vine iarna, rândunicile pleacă. Mulţi se aseamănă cu acele rândunici. Sunt mulţi cei ce nu-L urmează pe Domnul în totul.
(1) Ocara celorlalţi îi face pe mulţi să se clatine. Câtă vreme e la modă să fii religios, iar caracterul cuiva este apreciat din această cauză, atunci mulţi îl urmează pe Hristos; dar când a fi religios devine un epitet înjositor, mulţi se simt ofensaţi. Fluturii ies când e soare şi cald; o rafală de ploaie însă îi face să se ascundă. (2) Când oamenii îşi pierd confortul lumesc. Atunci când Pavel şi Barnaba urmau să plece în Asia, l-au luat şi pe Ioan Marcu împreună cu ei; dar când lucrurile păreau să devină primejdioase, acesta i-a părăsit (Fapte 15:37).
Dacă vrem să Îl urmăm pe Domnul în totul, trebuie să ne aşteptăm atât la vorbe bune cât şi la vorbe de ocară.
(1) Trebuie să suferim ocara Lui: "Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui." Trebuie să suportăm ocara venită chiar şi din partea celor mai apropiaţi prieteni. "Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine." Am prefera să mergem spre cer fără să fim ocărâţi de lume, dar acest lucru nu e posibil, dacă vrem să mergem pe calea îngustă şi să Îl urmăm pe Hristos în totul.
(2) Nu trebuie să ne aşteptăm la o viaţă uşoară atunci când Îl urmăm pe Hristos în totul. Hristos a păşit pe o cărare spinoasă: El a fost încununat cu spini - nici noi nu trebuie să ne aşteptăm la cununi de trandafiri. Pavel spune: "Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos."
(3) Trebuie să fim gata să ne pierdem viaţa: "Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă" - "Va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu" - "Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde" - "Fii credincios până la moarte" - "Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte." O! Cât de dulce e să-L urmezi pe Hristos în totul, pentru că atunci vom domni împreună cu El: "Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi."
II. Cum putem să-L urmăm pe Domnul în totul.
1. Ţinând privirea aţintită asupra Lui. Asta l-a ajutat pe Caleb să Îl urmeze pe Domnul în totul. El a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut; avea necurmat pe Domnul înaintea ochilor lui. Dacă Caleb ar fi căutat să-şi facă un nume, sau să obţină bogăţie, faimă sau onoare, nu L-ar fi urmat pe Domnul în totul - nu L-ar fi urmat în toate zilele vieţii lui, din toată inima lui, cu orice risc.
Dacă vrei să Îl urmezi pe Domnul în totul, trebuie să-L cunoşti pe deplin. Priveliştea frumuseţii Sale ne atrage ca să-L urmăm. "El este deosebit între zece mii, şi toată fiinţa Lui este plină de farmec." "Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii." Există un farmec de nedescris în Hristos care face sufletul să Îl urmeze. Toată perfecţiunea divină locuieşte în El; şi totuşi El se oferă să ne mântuiască. Suficienţa Sa ne atrage să Îl urmăm. El împlineşte nevoia sufletului nostru. Noi suntem vinovaţi în întregime - El este pe deplin neprihănit. Noi suntem în totalitate slabi - El este puterea desăvârşită. Nimic nu poate împlini mai bine nevoile spirituale ale sufletului nostru aşa cum o face Hristos. Puişorii de găină aleargă sub aripile mamei lor când le văd întinse - porumbelul se ascunde în crăpătura stâncii - Noe intră în arcă; la fel sufletele noastre Îl urmează pe Hristos. Faptul că avem acces liber la El ne atrage să Îl urmăm. "Pe cel ce vine la Mine, cu nici un chip nu-l voi izgoni afară". El iartă de şaptezeci de ori câte şapte. Privirea aţintită asupra Lui te face să-L urmezi. Când îl vede pe Rege în toată splendoarea Sa, sufletul se agaţă de El şi aleargă după El. "Sufletul meu este lipit de Tine." - "Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte, privind ţintă la Isus."
2. Având Duhul Sfânt. Caleb "era însufleţit de un alt duh." Celelalte iscoade erau oameni fireşti; Caleb însă era însufleţit de un alt duh - în el locuia Duhul Sfânt - care îl conducea, îl susţinea şi îl reînnoia. La fel este cu toţi cei ce Îl urmează pe Domnul în totul. Duhul lui Dumnezeu din suflet este un izvor constant - o fântână de apă care ţâşneşte în viaţa veşnică. Nevasta lui Lot a privit înapoi; dar în ea nu locuia Duhul Sfânt. E un Duh care umple - el doreşte să umple inima, fiecare cameră a ei. "Fiţi plini de Duh" - "Dumnezeul nădejdii să vă umple". El doreşte să scrie întreaga lege în inimă - să ridice întregul suflet înaintea lui Dumnezeu.
III. Motivele pentru care să Îl urmezi pe Domnul în totul.
"Pe el îl voi face să intre în ţară." Celelalte iscoade au murit loviţi de o moarte năpraznică - poporul a murit în pustie; dar Caleb şi Iosua, pentru că L-au urmat pe Domnul în totul, au fost primiţi în ţară.
1. E singura viaţă fericită. Nu există sub soare vreo viaţă mai fericită decât cea în care îl urmezi pe Hristos în toate zilele vieţii tale. Nu există pe toată faţa pământului vreo făptură mai nenorocită decât cineva care se leapădă de credinţă. Ori de câte ori ne îndepărtăm şi nu-L mai urmăm pe Hristos, atragem peste noi nefericirea - ne ascundem, abandonăm lupta şi ne zdrobim oasele. Singura viaţă fericită e cea în care Îl urmăm din toată inima. În general noi credem că suntem fericiţi dacă avem cutare sau cutare idol, dar ne înşelăm amarnic. Adevărata fericire este în supunerea sinelui - atunci când renunţăm la inima noastră şi i-o dăruim Lui. Orice inconsevenţă îţi alungă bucuria - îţi strică părtăşia. Nu eşti oare cu mult mai fericit atunci când eşti cel mai aproape de Dumnezeu? O, de aş rămânea acolo pentru totdeauna! Decăderea aduce întuneric şi nefericire. Singura fericire este să îngădui pierderea tuturor lucrurilor. Mulţi creştini nu sunt gata să renunţe la ei înşişi - să sufere de dragul lui Hristos - nu sunt gata să poarte ocara persecuţiilor. Hristos îţi va da de o sută de ori mai mult - o conştiinţă împăcată.
2. Doar aşa poţi fi folositor. Creştinul care creşte puternic este creştinul folositor - cel care Îl urmează pe Hristos în totul. Binecuvântarea lui Avraam era: "Te voi binecuvânta, şi te voi face o binecuvântare." Aceasta era caracteristica distinctivă a lui Pavel. El L-a urmat pe Hristos în totul; şi ce binecuvântare a fost! La fel poţi fi şi tu, dacă Îl urmezi pe Hristos în totul. Dacă ai reflecta toate trăsăturile lui Hristos în viaţa ta, ce binecuvântare ai fi pentru locul în care te-a aşezat Dumnezeu, chiar pentru întreaga lume! Nu ai face doar umbră pământului degeaba. Cât de folositor ai fi pentru copiii şi pentru vecinii tăi!
3. Doar aşa poţi muri fericit. Dacă vrei să mori ca cei din poporul lui Hristos, trebuie să trăieşti ca ei. Creştinii neconsecvenţi în general suferă pe patul de moarte; dar cei care Îl urmează pe Hristos în totul pot muri ca bătrânul Pavel - "Sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură"; ca Iov - "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu."
4. Aceasta îţi va asigura o mare răsplată. Fiecare îşi va primi răsplata după cum a lucrat. Unii vor domni peste cinci, alţii peste zece cetăţi. Nu am nici cea mai mică îndoială că fiecare păcat, inconsecvenţă, lepădare şi decădere din viaţa copiilor lui Dumnezeu le micşorează gloria eternă. Este o pierdere pentru tot restul veşniciei; iar cu cât mai deplin şi fără rezerve Îl urmăm pe Domnul Isus acum, cu atât mai îmbelşugată va fi intrarea noastră în Împărăţia veşnică. Cu cât Îl urmăm mai de aproape pe Hristos acum, cu atât vom umbla mai aproape de El întreaga veşnicie. "Totuş ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici."
Dundee, 1842.
Tradus de Florin Vidu