Care este calea bună prin care poţi veni în prezenţa Domnului
Robert Murray M'Cheyne
"Cu ce voi întâmpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?"- "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul dela tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" Mica 6:6-8
Doctrina - Care este calea bună prin care poţi veni în prezenţa Domnului
Iată care este întrebarea unui om trezit din moarte la viaţă: "Cu ce ar trebui să mă prezint înaintea Domnului?" Un om care doarme în nepăsare nu-şi pune niciodată această întrebare. Omul firesc nu doreşte să vină înaintea lui Dumnezeu, sau să se supună înaintea Celui Prea Înalt. Lui nu-i place să se gândescă la Dumnezeu. Ar prefera mai degrabă să se gândescă la orice alt subiect. El uită repede ceea ce i s-a spus despre Dumnezeu. Un om firesc nu este interesat în a ţine minte lucrurile sfinte, deoarece el nu-şi găseşte plăcerea în ele. El nu doreşte să vină în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Nu există nici un lucru pe care omul firesc să-l deteste mai mult decât rugăciunea. Ar prefera mai degrabă să petreacă în fiecare dimineaţă câte o jumătate de oră făcând exerciţii fizice sau muncind din greu, decât să stea în prezenţa lui Dumnezeu. El nu-şi doreşte să-L întâlnească pe Dumnezeu atunci când pleacă din lumea aceasta. El ştie că va trebui să stea înaintea lui Dumnezeu, dar lucrul acesta nu-i provoacă nici o bucurie. Preferă mai degrabă să se afunde în nimicuri; ar vrea să nu vadă niciodată Faţa lui Dumnezeu. O! dragi prieteni, este cumva aceasta şi starea voastră? Dacă da, atunci puteţi şti cu siguranţă că aveţi " o gândire carnală care este în vrăjmăşie cu Dumnezeu". Eşti precum Faraon care a spus - "Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui?" E ca şi cum Îi spui lui Dumnezeu, "Depărtează-te de la mine căci nu doresc să cunosc căile Tale". În ce stare jalnică trebuie să te afli încât să nu ai nici o dorinţă după Acela care este Fântâna apelor vii!
I. Iată care este întrebarea profundă a fiecărui om trezit din moarte la viaţă
1. Un om treaz simte că cea mai de preţ fericire a lui este să vină în prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta era de fapt şi fericirea lui Adam înainte de cădere. El s-a simţit ca un copil ce stă sub ocrotirea unui Tată iubitor. Cea mai de preţ bucurie a lui era să vină înaintea lui Dumnezeu - să fie iubit de El - să fie ca un fir de praf în raza de soare - să fie necontenit înviorat de lumina iubirii Sale - şi nici un nor sau văl de ceaţă să nu se aşeze între ei. Aceasta este şi bucuria sfinţilor îngeri, de a veni înaintea Domnului şi de a îngenunchia înaintea Celui Prea Înalt. "În prezenţa Lui găseşti bucurie deplină". "Îngerii văd totdeauna Faţa Tatălui Meu". Oricare ar fi însărcinarea pe care o au de îndeplinit, ei rămân încredinţaţi că privirea Lui plină de dragoste veghează asupra lor - aceasta este bucuria lor în fiecare zi, în fiecare ceas. Aceasta este adevărata bucurie a credinciosului. David, de exemplu, spune în cartea Psalmilor: "Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?"
Dorinţa lui arzătoare nu era după darurile lui Dumnezeu - nici după binefacerile sau mângâierile Lui - ci după El Însuşi. Credinciosul tânjeşte după Dumnezeu - tânjeşte să vină în prezenţa Lui - să simtă dragostea Lui - să se simtă aproape de El, acolo, în taină - să se simtă mai aproape de El decât toate celelalte făpturi. O! dragii mei fraţi, aţi gustat vreodată această binecuvântare? O singură oră petrecută în prezenţa lui Dumnezeu ne aduce mult mai multă odihnă şi mângâiere, decât o eternitate "petrecută" în prezenţa omului. A fi în prezenţa Lui - în dragostea Sa - sub privirea Sa - înseamnă Rai, orice s-ar întâmpla. Dumnezeu te poate face fericit în orice fel de circumstanţe. Fără El, nimic nu se poate!
2. Un om treaz întâmpină dificultăţi atunci când se întreabă "Cu ce?!". Există două mari dificultăţi.
Prima, Natura păcătosului. - "Cu ce ar trebui să", etc. Când Dumnezeu trezeşte cu adevărat un suflet, El îi arată răutatea şi urâciunea caracterului său. El îi direcţionează privirea spre interior. Îi arată astfel, că fiecare gând din inima lui a fost îndreptat numai spre rău; că orice mădular din trupul său a fost folosit în slujba păcatului; că s-a raportat la Hristos într-un mod ruşinos; că a păcătuit atât împotriva legii cât şi împotriva dragostei; că şi-a ţinut uşa inimii închisă faţă de Domnul Isus, până când mintea lui a fost înnoită şi izbăvită din bezna nopţii. Fraţilor, dacă Dumnezeu v-a fost descoperit vreodată, ar trebui să vă întrebaţi cum de o asemenea viaţă de iad şi păcat v-a permis să aveţi suflare în voi atât de mult şi cum de a avut Dumnezeu răbdare cu voi până în ziua aceasta. Prin urmare strigătul tău trebuie să fie: "Cu ce să mă prezint înaintea Domnului?" Deşi ştii că toată lumea ar trebui să se înfăţişeze înaintea Lui, important pentru tine este să te întrebi: eu cum pot să fac lucrul acesta?
A doua, Natura lui Dumnezeu. - "Dumnezeul Cel Prea Înalt". Când Dumnezeu trezeşte cu adevărat un suflet, El îi descoperă în general, ceva din propria Sa sfinţenie şi măreţie. Lucrul acesta i l-a arătat lui Isaia: "Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut." Când a văzut Isaia că Dumnezeu este un Dumnezeu atât de Mare şi atât de Sfânt, el s-a simţit pierdut. El a realizat că nu este vrednic să stea în prezenţa unui Dumnezeu atât de Măreţ. O, fraţilor! Aţi avut vreodată parte de o asemenea descoperire a măreţiei şi sfinţeniei lui Dumnezeu, încât să vă proşterneţi întreaga fiinţă la picioarele Lui? Rugaţi-vă fraţilor ca să aveţi şi voi o astfel de descoperire a lui Dumnezeu, aşa cum şi Iov a avut: "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă." Vai, vai! mă tem că mulţi dintre voi nu veţi şti niciodată că Dumnezeu este Acela Căruia trebuie să-i daţi socoteală, până când nu veţi sta vinovaţi şi fără grai înaintea marelui Său tron alb. O, de v-aţi ruga acum ca El să vi se descopere, de-aţi putea striga: "Cu ce ar trebui să mă prezint înaintea Domnului şi să mă plec înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt!"
A treia, Neliniştea unui suflet treaz îl face să-şi pună întrebarea, "Cu ce?" - Da, este o întrebare profundă. Este întrebarea celui care a fost făcut să înţeleagă că "un singur lucru este de folos". Ar renunţa la tot ceea ce are, ca să aibă pace cu Dumnezeu. Dacă ar avea o mie de berbeci sau zece mii de sonde de petrol, el le-ar dărui bucuros. Dacă ar fi vorba de viaţa copiilor săi, fiinţele cele mai dragi lui de pe acest pământ, pe care trebuie să-i ajute să se realizeze în lumea aceasta, el ar renunţa şi la ei. Dacă ar fi avut zece mii de lumi, el le-ar fi dat pe toate de dragul moştenirii pe care o are în Hristos. Ruşine vouă care nu vă simţiţi în largul vostru în Sion!!! Să li se umple faţa de ruşine acelora dintre voi care nu şi-au pus niciodată această întrebare: "Cu ce aş putea să mă prezint înaintea Domnului" Of, uşuraticilor şi nepăsătorilor, atunci când este vorba de lucrurile veşnice! Bieţi fluturi, care vă agitaţi zburând din floare în floare şi nu vedeţi că în faţa voastră se află întunericul veşnic. Israele, pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Dumnezeul tău! Voi de fapt vă grăbiţi spre moarte şi judecată, şi ca şi până acum nu vă întrebaţi: "Ce haină va trebui să port când voi sta înaintea Marelui Tron alb?" Dacă aţi fi avut de gând să vă înfăţişaţi înaintea unui monarh din această lume, v-aţi fi întrebat dinainte: "Cu ce ar trebui să mă îmbrac?" Sau dacă s-ar fi întâmplat să fiţi supus întrebărilor de către un tribunal, v-aţi fi asigurat sprijinul unui avocat. Cum se face că vă grăbiţi atât de tare spre "tribunalul" lui Dumnezeu, dar niciodată nu vă puneţi întrebarea: Cum ar trebui să mă înfăţişez? "Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?"
II. Răspunsul pentru omul treaz este pacea. "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine". Nimic din ceea ce omul ar putea duce cu el, nu-l va considera drept înaintea lui Dumnezeu. Inima firească tinde tot timpul să aducă ceva care să ţină loc de haină a dreptăţii înaintea lui Dumnezeu. Nu există nici un lucru pe care omul nu l-ar face - nici un lucru pentru care n-ar fi gata să sufere - dacă el s-ar putea proteja măcar astfel înaintea lui Dumnezeu. Lacrimi, rugăciuni, îndatoriri, corectare a năravurilor, dedicare - inima ar face totul ca să fie neprihănită înaintea lui Dumnezeu. Dar toată această neprihănire este ca o zdreanţă murdară. Căci,
1. Inima rămâne o sursă îngrozitoare de imoralitate. Orice lucru în care acea inimă este implicată, este murdar şi josnic. Lacrimile şi rugăciunile lor au nevoie să fie spălate.
2. Să presupunem că acestă neprihănire proprie este desăvârşită; totuşi ea nu poate acoperi trecutul. Ea este luată în calcul doar pe perioada când a fost înfăptuită. Păcatele din trecut, păcatele tinereţii, rămân încă neacoperite.
Preaiubiţii mei fraţi, pentru ca Isus să vă considere drepţi, El trebuie să facă ceea ce a făcut şi pentru Iosua: "Desbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el! " şi "te îmbrac cu haine de sărbătoare!". Doar mâna lui Isus te poate îmbrăca cu haine de sărbătoare.
Hristos este Calea cea bună. - "Ţi s-a arătat", etc. "Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!". Hristos este Calea cea bună către Tatăl.
În primul rând, pentru că El este atât de potrivit. Pur şi simplu El răspunde nevoii păcătosului; pentru fiecare păcat al păcătosului El are o rană, pentru fiecare goliciune El are o învelitoare, pentru fiecare lipsă El are un sprijin. Nu e nevoie să ne temem că El nu-l va primi pe păcătos, căci El a venit în lume cu scopul de a mântui păcătoşii. Nu e nevoie să ne temem că Tatăl nu va fi mulţumit de noi prin El, căci Tatăl este Acela care L-a trimis, a aruncat păcatele noastre asupra Lui, L-a înviat din morţi şi te-a îndrumat spre El. "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine".
În al doilea rând, pentru că El este într-adevăr Suveran. - "Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi." Cu cât se răspândeşte mai mult blestemul lui Adam, cu atât se răsfrânge şi mai mult darul iertării prin Hristos. Aceasta este de fapt vestea bună dată ticăloşeniei omului. Puteţi fi iertaţi pe deplin şi cu generozitate, în aşa fel încât să fiţi ca şi cum n-aţi fi păcătuit niciodată. "Ţi s-a arătat, omule, ce este bine".
În al treilea rând, El Îl glorifică pe Dumnezeu. - Toate celelalte căi ale mântuirii sunt spre glorificarea omului, dar această cale este spre glorificarea lui Dumnezeu; prin urmare ea este bună. Acea cale care îi dă slavă Mielului este calea cea bună şi desăvârşită. Pe baza acestui fapt calea neprihănirii prin Hristos este calea cea bună, aşa încât Isus să primească toată lauda. A Lui să fie slava!!! De aceea este prin credinţă, ca să poată fi prin har. Dacă un om s-ar putea îndreptăţi de unul singur, sau dacă s-ar putea bizui pe el însuşi şi ar putea să-şi îmbrace sufletul cu neprihănirea lui Hristos, atunci el ar fi acela căruia i s-ar cuveni gloria. Dar în momentul în care omul se aruncă cu totul la picioarele lui Isus, iar Isus, datorită milei şi îndurării Lui nemărginite şi fără plată, îşi întinde mantia albă peste el, atunci Isus primeşte toată lauda.
Aţi ales şi voi calea cea bună de a fi îndreptăţiţi? Aceasta este calea pe care Dumnezeu o arată încă de la întemeierea lumii. El arătat-o în mielul lui Abel, în toate jertfele şi prin toţi profeţii. El a arătat-o inimii prin Duhul Său. V-a fost descoperită şi vouă această cale bună? Dacă da, atunci veţi considera toate lucrurile ca o pierdere, de dragul frumuseţii descoperirii ei. O, dulce cale dumnezeiască de a îndreptăţi păcătosul! O, de-ar putea-o cunoaşte toţi oamenii! O, de-am putea vedea mai mult din ea! O, de-aţi putea să beneficiaţi de ea! "Umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre".
III. Cerinţa lui Dumnezeu adresată celui îndreptăţit. Când Isus a vindecat bolnavul la scăldătoarea Betesda, El i-a zis: "Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!" Iar când i-a iertat păcatul celei care căzuse în adulter, El i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti!" Deci aici, când arată calea cea bună a neprihănirii, El adaugă: "Şi ce anume cere Domnul de la tine?"
1. Dumnezeu îi cere celui răscumpărat să fie sfânt. - Dacă sunteţi fraţii Lui, El se aşteaptă de la voi să fiţi oameni drepţi, sfinţi.
În primul rând, El îţi cere să înfăptuieşti dreptatea - să fii drept în relaţiile tale cu ceilalţi, de la om la om. Aceasta este una din propriile Lui trăsături minunate. El este un Dumnezeu drept. "Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?" "El Stânca mea, în care nu este nelegiuire." Ai venit la El prin Isus? - El aşteaptă de la tine să-I oglindeşti Chipul. Eşti tu copilul Lui? - atunci trebuie să fii ca El. Fraţilor, fiţi corecţi în afacerile voastre. Fiţi aşa cum este Dumnezeul vostru. Feriţi-vă de necinste, feriţi-vă de şiretlicuri în afaceri. Aveţi grijă ca nu cumva, atunci când vă vindeţi marfa, să strigaţi sus şi tare că marfa voastră valorează mai mult, dar pe de altă parte, atunci când o cumpăraţi, să vă plângeţi că de fapt ea valorează mai puţin."Rău! Rău! zice cumpărătorul; şi, plecând, se laudă cu ce a cumpărat". Să nu existe un asemenea mod de gândire în mijlocul vostru!!! Dumnezeu îţi cere să înfăptuieşti dreptatea.
În al doilea rând, El îţi cere să iubeşti mila. - Aceasta este cea mai strălucitoare trăsătură în caracterul lui Hristos. Dacă eşti în Hristos, atunci soarbe adânc din Duhul Său; Dumnezeu îţi cere să fii milostiv. Lumea este egoistă, nemiloasă. O mamă nemântuită nu are milă faţă de sufletul propriului ei copil. Ea se poate uita la el cum se duce în iad, fără însă să-i pese deloc. Of, cruzimea diabolică a omului nemântuit! Voi să nu faceţi la fel! Dimpotrivă, fiţi milostivi după cum şi Tatăl vostru din cer este milostiv.
În al treilea rând, El îţi cere să umbli în smerenie cu Dumnezeul tău . - Hristos spune: "Învăţa-ţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima". Dacă Dumnezeu ţi-a şters toate păcatele din trecut - răzvrătirile - căderile tale în păcat - izbucnirile tale - atunci se cade să nu-ţi deschizi gura decât lăudându-L pe El în umilinţă. Acest lucru Dumnezeu îl aşteaptă de la tine!!! Umblă cu Dumnezeu, dar umblă în smerenie.
2. Nu uita de scopul lui Dumnezeu după ce ai fost îndreptăţit. - El a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească şi s-o curăţească. Acesta a fost scopul lui final şi anume de a ridica un popor unic care să-I slujească, şi care să-I poarte chipul în această lume şi apoi în veşnicie. Pentru aceasta a părăsit El cerul - pentru aceasta El a suferit, şi-a vărsat sângele şi a murit, ca să te facă sfânt. Căci dacă nu eşti sfânt, Hristos a murit degeaba pentru tine.
3. Pentru orice lucru pe care îl cere, El dă har spre a fi înfăptuit. - Hristos nu numai că este singura Cale bună către Tatăl, dar El este şi Fântâna apelor vii. Fii puternic în harul care este în Hristos Isus. În Hristos există har din belşug pentru a fi împlinite nevoile tuturor celor ce sunt ai Săi. Un lucrător în vârstă spunea: după cum un copil poate lua din mare o cantitate mică de apă, în cele două mâini ale lui, tot atât de puţin putem lua şi noi din Hristos. În El însă sunt bogăţii încă neexplorate.
Fii tare în harul care este în El. Trăieşte lepădându-te de tine însuţi, trăieşte bazându-te pe El, du-te şi spune-I că, din moment ce îţi cere toate acestea, El trebuie să-ţi dea şi har potrivit cu nevoile tale. Dumnezeul meu îţi va împlini toate nevoile tale, potrivit cu bogăţiile Sale nepreţuite, prin Hristos Isus. El ţi-a arătat mai întâi că este Bun - Emanuel Cel Nepărtinitor; acum, bizuieşte-te pe El - ia de la El adevărata viaţă, care nu se va veşteji niciodată. Lasă ca Mâna lui să te cuprindă în mijlocul valurilor acestei mări învolburate. Lasă ca umerii Lui să te poarte pe deasupra spinilor acestei pustietăţi. Aţinteşte-ţi privirea spre El pentru sfinţire la fel de mult ca pentru îndreptăţire.
Tradus de Nelu Giosanu