14 mai 1995
Biserica Baptistă Bethlehem
Pastor John Piper
Cea mai mare dintre acestea este dragostea
"Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri." (Partea întâi)
(Matei 5:43-48)
Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău."
Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.
Introducere
Ne vom ocupa cel puţin două săptămâni de acest text şi de porunca să iubim pe vrăjmaşii noştri. Astăzi încercăm să avem o imagine de ansamblu a Predicii de pe Munte şi a modului în care poruncile ei se raportează la întreaga slujire a lui Isus. Săptămâna viitoare ne vom concentra asupra poruncii specifice să iubim pe vrăjmaşii noştri şi vom vedea cum poate fi pusă în practică.
Cum ne ajută Marea Însărcinare să înţelegem această poruncă a dragostei
Haideţi însă să ne oprim pentru o clipă şi să lăsăm ca un lucru pe care Isus l-a spus la sfârşitul vieţii Sale să fluture ca un drapel peste această poruncă să iubim pe vrăjmaşii noştri.
Unul din ultimele lucruri pe care Isus le-a spus după ce a murit şi a înviat din morţi, înainte să Se înalţe la cer, a fost:
Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. (Matei 28:18-20)
Aceste cuvinte sunt extrem de importante pentru înţelegerea textului din Matei 5:43-48 despre iubirea pentru vrăjmaşii noştri.
Isus spune: "Mergeţi în toată lumea şi faceţi ucenici." Aceasta include aducerea lor la credinţa şi supunerea faţă de Hristos, exprimată prin botez. Şi mai include învăţarea lor să facă tot ce a poruncit El - versetul 20: "învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit." Isus a spus să facem aşa până la sfârşitul veacului - "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." Acest lucru e important pentru că există mulţi învăţători în Biserica din zilele noastre care neagă în realitate cuvântul "tot" din această poruncă - "Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit."
Nu neagă harul
Unii spun că poruncile lui Isus din Predica de pe Munte (Matei 5-7) nu sunt pentru generaţia noastră. Ele sunt ca Legea Vechiului Testament dinainte de cruce şi nu ar trebui să facă parte din normele de educaţie ale Bisericii din generaţia noastră. Motivul principal pe care ei îl aduc este teama că Legea va fi amestecată cu harul şi vom contamina Evanghelia harului gratuit cu învăţăturile lui Isus care fac din dragoste o condiţie pentru a intra în cele din urmă în Împărăţia cerurilor. Se presupune că unde există condiţii nu poate exista har. Iar unde există har nu pot exista condiţii. Aşa că astfel de oameni au dezvoltat o argumentaţie elaborată pentru a nu lua Predica de pe Munte în serios.
Nu e o învăţătură etică izolată
Un alt grup de învăţători merg în direcţia opusă şi neagă cuvântul "tot" din Matei 28:20 afirmând doar poruncile etice ale lui Isus şi neluând în calcul lucrurile cruciale pe care El le-a făcut şi le-a spus, care împiedică poruncile Sale să devină simple norme etice. Acest grup apreciază Predica de pe Munte, dar în realitate riscă să o separe de Evanghelia mântuirii prin har, prin credinţă.
Astfel, un grup încearcă să protejeze Evanghelia mântuirii prin har, prin credinţă, aşezând învăţăturile etice ale lui Isus într-o categorie specială care nu ni se aplică nouă, în zilele noastre. Iar celălalt grup încearcă să salveze învăţăturile etice ale lui Isus, chiar dacă ei nu cred că celelalte fapte şi afirmaţii ale lui Isus despre mântuire, credinţă şi har sunt esenţiale.
Cred că Matei 28:20 ne pilotează printre ambele opinii şi ne spune să păzim TOT ce ne-a poruncit Isus - şi că trebuie să facem aşa câtă vreme va mai dura această eră, nu doar într-un viitor sau vreun trecut îndepărtat - pentru că toată puterea Îi aparţine lui Isus şi El va fi cu noi până la sfârşitul veacului. De aceea, atunci când citesc Predica de pe Munte, eu înţeleg că ea se referă la mine, la familia mea, la această biserică şi la toţi oamenii din toate neamurile, pe care Isus vrea să-i facem ucenici. Astfel că, până voi înţelege altfel din Cuvânt, voi presupune că Predica de pe Munte nu contrazice felul de mântuire care Isus şi ucenicii Săi i-au învăţat pe oameni.
Contextul acestei porunci: şase afirmaţii
Deci, haideţi să revenim şi să privim la porunca să ne iubim vrăjmaşii în contextul ei - atât în contextul imediat cât şi în contextul general al Evangheliilor. Matei 5:43-44 este ultima din cele şase afirmaţii din Predica de pe Munte care încep cu "Aţi auzit că s-a zis... dar Eu vă spun." Seria celor şase afirmaţii începe în 5:21. Chiar înaintea ei, în 5:20 Isus spune:
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Apoi urmează cele şase afirmaţii: "Aţi auzit că s-a zis... dar Eu vă spun." Înţelegerea mea este că Isus explică în aceste afirmaţii cum arată neprihănirea pe care El o cere, mai presus decât pretindeau cărturarii şi fariseii.
Versetul 21: "Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: 'Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii.' 22 Dar Eu vă spun că orişicine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii."
Versetul 27: "Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: 'Să nu preacurveşti.' 28 Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui."
Versetul 31: "S-a zis iarăşi: 'Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.' 32 Dar Eu vă spun că orişicine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească."
Versetul 33: "Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: 'Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.' 34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui."
Versetul 38: "Aţi auzit că s-a zis: 'Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.' 39 Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău."
Versetul 43: "Aţi auzit că s-a zis: 'Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.' 44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri."
Deci, Isus arată ucenicilor Săi prin aceste şase afirmaţii cum unii dintre cărturari şi farisei aplicau învăţăturile Vechiului Testament şi apoi, în contrast cu aceştia, El îi cheamă la ceva diferit, sau ceva mai adânc.
Astfel că, atunci când versetul 20 spune: "Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor", El spune: "Există un mod de viaţă - un stil de viaţă autentic, adânc, lipsit de ipocrizie - pe care voi trebuie să o trăiţi dacă vreţi să ajungeţi în cer." El nu spune: "Am un standard de neprihănire imposibil pe care n-o să-l puteţi atinge niciodată, de aceea nu mai încercaţi să-l atingeţi şi puneţi-vă încrederea în neprihănirea mea." Nu asta spune El aici. El spune: "Dacă veţi veni la Mine, şi vă veţi încrede în Mine, şi veţi primi puterea Împărăţiei, şi veţi fi curăţiţi pe dinăuntru de iertarea şi dragostea lui Dumnezeu pe care Eu le ofer, şi dacă vă veţi pune toate speranţele în promisiunile mele şi veţi lăsa ca moartea mea răscumpărătoare să acopere toate eşecurile şi imperfecţiunile voastre, atunci VEŢI PUTEA să trăiţi în felul acesta (nu la modul perfect, ci într-unul puternic), iar viaţa voastră va fi lumina lumii care dovedeşte că sunteţi copiii lui Dumnezeu."
Dovedeşte convertirea, nu câştigă mântuirea
În alte cuvinte, Isus presupune că ceva foarte profund s-a întâmplat cu oamenii care trăiesc viaţa pe care Predica de pe Munte ne cheamă să o trăim. Daţi-mi voie să încerc să vă arăt de ce cred acest lucru, şi ce trebuie să ni se întâmple ca să putem trăi această viaţă şi să întrecem neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor - nu ca să ne câştigăm dreptul de a intra în cer, ci ca să arătăm că Dumnezeu, prin harul şi puterea Sa, ne-a schimbat şi ne-a promis cerul.
Priviţi la versetele 44-45:
Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.
Cineva ar putea înţelege de aici că mai întâi trebuie să devii o persoană care îşi iubeşte vrăjmaşii înainte să poţi fi un copil al lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte ar putea însemna şi: iubeşte-ţi vrăjmaşii ca să dovedeşti astfel cine eşti cu adevărat - un copil al lui Dumnezeu. Adică, arată că eşti un copil al lui Dumnezeu făcând ce face şi Tatăl tău. Dacă eşti al Lui, atunci caracterul Său e în tine şi vei fi înclinat să faci ce face şi El. Dumnezeu Îşi iubeşte vrăjmaşii - pe cei răi şi pe cei nedrepţi - şi trimite peste ei ploaie şi soare în loc de judecată imediată.
Cred că asta înseamnă de fapt aceste cuvinte: iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi arătaţi astfel că Dumnezeu este Tatăl vostru. De ce cred asta? Din mai multe motive. Daţi-mi voie să vă ofer două din Predica de pe Munte. Unul se găseşte în Matei 5:16:
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Observaţi două lucruri: unul este acela că Isus vorbeşte ucenicilor Săi şi Îl numeşte pe Dumnezeu Tatăl lor. Isus nu spune: "El ar putea deveni Tatăl vostru", ci spune "El este Tatăl vostru." În al doilea rând, observaţi că, atunci când oamenii văd faptele bune ale ucenicilor (cum ar fi faptul că îşi iubesc vrăjmaşii), ei dau slavă Tatălui nostru. De ce? Pentru că Tatăl nostru este în noi şi ne ajută, ne face capabili să facem aceste fapte bune. Dacă am face faptele bune prin propriile puteri ca să putem deveni apoi copii ai Tatălui nostru, lumea ar vedea aceste fapte bune şi ne-ar slăvi pe noi. De aceea, Isus nu spune doar că Dumnezeu este deja Tatăl ucenicilor, ci şi că tocmai acesta este motivul pentru care ei pot face lucrările pe care le fac. Lumina pe care ei o lasă să lumineze ESTE lumina dragostei Tatălui lor dinăuntrul lor.
Celălalt motiv pentru care cred că Isus vrea să spună că iubirea pentru vrăjmaşii noştri nu este cauza ci dovada faptului că Îl avem pe Dumnezeu ca Tată se găseşte în Matei 7:11-12:
Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
Aici Isus le spune din nou ucenicilor Săi că Dumnezeu este Tatăl lor - chiar dacă ei sunt imperfecţi în dragostea lor (El îi numeşte "răi") - şi că El e mult mai pregătit să ne ofere ajutorul de care avem nevoie decât suntem noi gata să ne oferim ajutorul copiilor noştri, atunci când ei ni-l cer.
Apoi - şi acesta este un punct crucial - în versetul 12 Isus trage următoarea concluzie din învăţătura Sa despre dragostea părintească a lui Dumnezeu din versetul 11:
De aceea, tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.
Expresia "de aceea" [apare în original şi în traducerea engleză - n.trad.] este crucială aici. Ea înseamnă că regula de aur se bazează pe inima de Tată a lui Dumnezeu, care iubeşte şi răspunde la rugăciuni. Dumnezeu va răspunde rugăciunilor voastre şi se va îngriji de voi... DE ACEEA, iubiţi-i pe ceilalţi cum aţi vrea să fiţi iubiţi şi voi. În alte cuvinte, Isus face din dragostea noastră pentru alţii rezultatul sau roada dragostei părinteşti a lui Dumnezeu pentru noi, nu preţul pe care trebuie să-l plătim ca să devenim copiii Săi.
Aşa că, atunci când Isus spune, în Matei 5:44: "Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, 45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri," El nu vrea să spună că prin dragostea noastră pentru vrăjmaşi ne câştigăm dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu. Nu poţi câştiga statutul de copil. Te poţi naşte cu el. Îl poţi primi prin înfiere. Dar nu îl poţi câştiga prin muncă. Isus vrea să spună că dragostea pentru vrăjmaşii noştri arată faptul că Dumnezeu a devenit deja Tatăl nostru şi că singurul motiv pentru care putem să ne iubim vrăjmaşii este acela că El ne iubeşte şi ne-a împlinit nevoile noastre mai întâi.
Un alt indiciu din Predica de pe Munte care ne arată că la aceasta se gândea Isus se găseşte în Matei 7:16-17:
Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
Isus ne spune că nu poţi produce roada dragostei ca să devii un pom bun. Trebuie să devii un pom bun ca să poţi produce roada dragostei. Trebuie să devii un copil al lui Dumnezeu şi să fii transformat pe dinăuntru - să devii un pom bun - înainte să iubeşti şi să poţi iubi, nu invers.
Dacă veţi lua Predica de pe Munte în întregul ei, toate poruncile presupun - subînţeleg - că a avut loc o transformare profundă - o nouă naştere - înainte ca neprihănirea noastră să poată întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor. Noi nu ne câştigăm şi nu merităm calitatea de fii sau dreptul de a intra în cer. Le primim ca un dar gratuit şi o promisiune plină de har, iar apoi trăim într-un fel care arată unde e comoara noastră şi cine e Tatăl nostru. Iubirea pentru vrăjmaşi este dovada că puterea Împărăţiei a intrat în viaţa ta, nu preţul plătit pentru ca puterea Împărăţiei să intre în viaţa ta.
Predica de pe Munte şi porunca să iubim pe vrăjmaşii noştri nu sunt învăţături etice izolate. Ele se ridică din marea temelie a harului din viaţa şi slujirea lui Isus. Daţi-mi voie să închei asigurându-mă că am înţeles principiile acestei temelii. De aici ne luăm puterea să ne iubim vrăjmaşii. Aşa devenim copii ai lui Dumnezeu.
Primele cuvinte din Predica de pe Munte - şi asta nu e o greşeală - sunt: "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!" Nu intrăm în Împărăţia cerurilor din cauza resurselor morale pe care le aducem; intrăm mărturisind cu lacrimi cât de săraci suntem în duh.
În Marcu 10:15 Isus a spus: "Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!" Este un dar pentru cei săraci în duh şi zdrobiţi, cei asemenea unor copilaşi şi care nu se încred în ei înşişi.
În Marcu 2:17 Isus a spus: "Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi." Intrăm în Împărăţie săraci în duh, neajutoraţi ca nişte copilaşi, bolnavi şi având nevoie de un medic spiritual.
Asta a făcut Isus atunci când a mâncat împreună cu vameşii şi păcătoşii - El îi căuta pe cei săraci, neajutoraţi şi bolnavi. Iar cei ce se încredeau în ei înşişi cârteau şi spuneau: "Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei" (Luca 15:2). După ce au spus aceste cuvinte, Isus le-a prezentat pilda fiului risipitor. Iar esenţa ei era: "Nu mănânc cu păcătoşii pentru că îmi place păcatul. Mănânc împreună cu păcătoşii pentru că Eu sunt dragostea lui Dumnezeu care le urează bun-venit acasă păcătoşilor săraci, neajutoraţi şi bolnavi - îi iartă, îi curăţă, îi înnoieşte şi îi trimite să iubească în puterea lui Dumnezeu."
Acesta e motivul pentru care El le-a putut spune preoţilor şi bătrânilor din Matei 21:31: "Adevărat vă spun că vameşii şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu."
Cum se poate aşa ceva: păcătoşii şi prostituatele intră în Împărăţia lui Dumnezeu? Răspunsul final al lui Isus a fost: "Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!" (Marcu 10:45). El a venit să moară pentru ei - pentru noi.
Predica de pe Munte şi porunca să iubim pe vrăjmaşii noştri nu sunt învăţături etice izolate. Ele se ridică din marea temelie a harului din viaţa şi învăţătura lui Isus. De aici ne luăm puterea să iubim - pentru că El ne-a iubit pe când eram săraci, bolnavi, neajutoraţi şi vrăjmaşi, şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.
Acum, cine sunt vrăjmaşii noştri? Şi cum arată practic dragostea pentru ei? La aceste lucruri vom privi săptămâna viitoare. Dacă va îngădui Domnul!
Copyright 1995 John Piper
Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu