Bucuria mântuirii într-o lume suferindă
Partea I
de Danny Bond
Am intitulat mesajul de astăzi: "Bucuria mântuirii într-o lume suferindă". Este partea I, şi în nici un caz nu putem termina astăzi, şi nici nu am de gând să încerc. Dar textul pe care îl avem în faţă este minunat. Petru scrie creştinilor care erau în suferinţă şi care aveau să sufere mai mult decât la data când el le scria. Inima sa de păstor este cuprinsă de milă pentru ei şi vrea să-i înarmeze, pentru a fi gata să treacă prin suferinţa şi necazul ce aveau să vină şi să meargă binecuvântaţi până la capăt. Şi pentru aceasta el scrie versetele I Petru 1:6-9 pe care vreau să le parcurgem împreună.
În versetele 6-8, el spune:
6 În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, 8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
El vorbeşte despre o bucurie completă, supranaturală, care vine în tine de la Dumnezeu.
Despre acestea vom vorbi în cele ce urmează.
Iar în versetul 9 el spune:
"pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre."
Acum, privind la aceste versete, în versetul 6 el spune: "În ea voi vă bucuraţi mult", nu doar "vă bucuraţi", ci "vă bucuraţi mult..." Iar în versetul 8 el spune: "vă bucuraţi cu o bucurie negrăită..." Aproape că nu o poţi spune în cuvinte, aşa este de mare. Tema lui Petru aici este "bucuria salvării (mântuirii)". Şi această bucurie a salvării se află în inima sa pentru că se preocupă atât de mult de oamenii aceştia şi Petru înţelege atât de profund bucuria care este în Hristos şi doreşte ca oamenii lui Dumnezeu să experimenteze fiecare picătură din bucuria care este a lor.
Şi acum, ceea ce doresc să realizez în studiul acestui text, este că vreau să ne întoarcem şi să intrăm în el direct, pentru că ne vom ocupa de el şi astăzi şi data viitoare. Şi astfel doresc să vorbesc despre bucurie în general, pentru următoarele câteva minute. Ca să începem, mi-ar plăcea să deschideţi Biblia la evanghelia lui Luca, la capitolul 15. Aici Domnul nostru ne învaţă, spunând câteva minunate parabole (pilde). Ideea pe care vreau să o extrag de aici este chiar aceasta, că bucuria este o parte a mântuirii. Bucuria este construită în mântuire. Isus trece prin aceasta cu mare repeziciune şi spune aceste parabole, dintre care una este despre oaia rătăcită. Acestea sunt parabole despre mântuire, iar în pilda despre oaia pierdută, spune:
"Şi când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: "Bucuraţi-vă cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care era pierdută!"
Tot aşa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzecişinouă de oameni neprihăniţi care nu au nevoie de pocăinţă."
Aici se vorbeşte despre mântuirea unui suflet şi despre bucuria în ceruri pentru mântuirea acestui păcătos.
Apoi trecem la pilda banului pierdut, versetul 9, unde femeia a pierdut un ban, l-a căutat peste tot, şi:
"După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: ,,Bucuraţi-vă împreună cu mine căci am găsit leul, pe care-l pierdusem."
Iar Isus spune aici:
versetul 10: "Tot aşa, vă spun, că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un singur păcătos care se pocăieşte."
Astfel aici este vorba despre bucuria în ceruri înaintea îngerilor, despre care am vorbit înainte şi poate fi o referire la bucuria din inima lui Dumnezeu. Aflându-se în prezenţa îngerilor când un păcătos se pocăieşte, Dumnezeu devine atât de bucuros, El este aşa de fericit, că bucuria Sa se răsfrânge asupra îngerilor care devin toţi bucuroşi. Este asemănător acelor filme, în care vezi cum fiecare priveşte, urmăreşte regele şi reacţia sa la situaţia respectivă. Regele găseşte situaţia amuzantă şi întreaga curte începe să râdă. Dintr-odată, când regele se întristează, toţi amuţesc şi au privirile triste, iar dacă regele râde iarăşi, toată lumea râde.
Astfel, se află toţi în ceruri şi un înger, apoi un altul şi un altul, văd acest păcătos pocăindu-se şi privesc la Dumnezeu, iar El devine atât de bucuros şi ei sunt atât de bucuroşi, pentru că Dumnezeu este fericit. Toată această bucurie înconjoară mântuirea. Chiar a unui singur păcătos.
Şi ştiţi pilda fiului risipitor sau pierdut din Luca 15, versetul 22; el se întoarce şi tatăl spune slugilor sale...iar fiul se pocăieşte...şi din nou o imagine a mântuirii...el spune:
"Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel pe deget şi încălţăminte în picioare.
Versetul 23,,Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim;"
Aici este prezentată o imagine de petrecere şi bucurie în mijlocul unei vieţi care este atât de plină de inimi rănite, şi cum acest fiu care a avut inima rănită se întoarce să se bucure de mântuire împreună cu tatăl său. Primul lucru pe care tatăl îl face este să înceapă petrecerea de bucurie. Bucuria începe chiar de la mântuire.
El spune în versetul 24:
"căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească."
Aşa deci, când o persoană este mântuită, este dorinţa lui Dumnezeu ca această persoană să fie bine primită în bucuria deja existentă a familiei sale. Mântuirea se referă în întregul său la bucuria lui Dumnezeu, pe care El ţi-o oferă în dar în momentul în care ajungi să-L cunoşti. De asemenea înseamnă să continue neîntrerupt; înseamnă să fie o bucurie nestăvilită.
Petru vorbeşte despre o mare bucurie. Este bucuria lui Dumnezeu, bucuria îngerilor şi bucuria lui Isus, bucuria bisericii, bucuria tuturor celor ce văd pe un altul răscumpărat, bucuria persoanei ce a fost mântuită. Toată această bucurie.
În Psalmul 4:7, psalmistul a spus:
"Ai pus bucurie în sufletul meu..."
Dumnezeu pune bucurie în inima ta. El a spus:
"Mai mult decât atunci când se înmulţeşte rodul grânelor şi vinului lor."
Într-o societate bazată pe agricultură cel mai important moment al anului este recolta şi tot ce ţine de aceasta... dar a spus apoi, mai mult decât toate acestea este bucuria pe care Tu o pui în inima mea.
În Luca 2:10, la care ne gândim în legătură cu Crăciunul:
Dar îngerul le-a spus: "Nu vă temeţi; căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie (şi care este pentru atâţia oameni) pentru tot norodul."
Este ceva ce Dumnezeu are pentru oricine vine la mântuire.
În I Tesaloniceni 1:6, Pavel le scrie oamenilor şi spune:
"Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul (şi aici se află critica referitoare la Petru) în multe necazuri (şi apoi a adăugat aceasta) cu bucuria..."
Astfel bucuria care vine odată cu mântuirea este pentru noi toţi.
Cu ani în urmă, Richard Baxter, un scriitor puritan, a spus: "Fiţi împreună cu cei mai voioşi oameni ai lui Dumnezeu, pentru că nu există bucurie ca a celor credincioşi."
Îmi place acest sfat...este o bună povaţă. De ce? Iată ce spune Isus în pilda fiului risipitor: ei se veselesc şi-l cheamă şi pe fiu să ia parte la veselia lor. Este dat să fie o părtăşie plină de voie bună între credincioşi. Dumnezeu vrea să te bucure drumul alături de El. Baxter a spus: "Fiţi împreună cu cei mai voioşi oameni ai lui Dumnezeu, pentru că nu există bucurie ca a celor credincioşi." Petreceţi-vă timpul cu creştini voioşi. Căutaţi aceşti oameni ce progresează. Petreceţi-vă timpul cu ei. Nu vă puteţi dori să petreceţi tot timpul unei vieţi creştine cu "tovarăşi posaci", care nu ştiu cum să-şi păstreze bucuria pe care o are Dumnezeu pentru ei şi cărora le-ar plăcea să vă să vă tragă în jos, în melancolia lor împreună cu ei, pentru a sta împreună în încăperi întunecate, bombănind în sinea voastră, în timp ce Dumnezeu vrea să vă bucuraţi. Dumnezeu are bucurie pentru voi în viaţa creştină. Bine a spus cineva: "O mimică veselă are o mare valoare" (A cheerful countenance has a lot of face value). Durează doar un minut. Dar îmi place. Îmi place pentru că bucuria ar trebui să-şi găsească drumul către faţa ta. Doreşti să fi împreună cu oameni care sunt veseli, care au o expresie facială veselă, deschisă. Observ unii oameni...cred că dacă o licărire de voioşie ar lovi ochiul lor, probabil că acesta ar ieşi din orbită. De atât timp nu au avut bucurie. Ascultă, dacă ai bucurie, se va vedea! Ochii sunt fereastra sufletului.
Astfel, această bucurie ne aparţine întru Hristos şi el ne-o dă ca pe un dar al mântuirii. Deci, singurul mod prin care mai apoi o pierdem este când lăsăm să ne fie luată. Ca să o pierdem, trebuie să fim jefuiţi. Problema este că, dacă suntem jefuiţi de bucuria noastră, este pentru că ne lăsăm jefuiţi. Vedeţi, bucuria este o trăsătură esenţială a mântuirii. Iar păcatul şi suferinţa, în general, sunt lucruri care ne lipsesc de această bucurie. De cele mai multe ori păcatul este acela care ne fură bucuria. Dumnezeu îţi dă bucuria, iar ceva trebuie să ţi-o ia dacă apoi nu o mai ai. Aşa că dacă astăzi nu eşti bucuros, probabil că ai lăsat păcatul să-ţi răpească bucuria.
Unul din modurile prin care ne pierdem bucuria noastră este prin lipsa pocăinţei. Iar acesta este un lucru care poate dura vreme îndelungată. Dacă nu te-ai bucurat de mult timp, probabil că nu ai dat socoteală în faţa lui Dumnezeu de multă vreme. Poate că nu te-ai pocăit. Poate ai trăit cu păcatul atât de mult, încât el a secătuit toată bucuria ta. Este posibil. În Biblie, Dumnezeu alege un singur om de pe întreg Pământul, pe care îl numeşte un om după inima Sa. Ce declaraţie profundă şi importantă a lui Dumnezeu, cu referire la o fiinţă omenească! Să privească printre oameni şi să spună: "uite un om aşa cum Îmi doresc să fie. Este un om după inima Mea. Cugetă lucrurile bune, preocupat de lucrurile potrivite, devotat Mie."
Şi totuşi acest om, îl ştim este David, acest om cu o astfel de inimă ştim că trebuie să fi experimentat o mare bucurie. Dacă ar fi vreodată o fiinţă umană bucuroasă, ar trebui să fie un om după inima lui Dumnezeu, aşa este? Şi totuşi David, săvârşind păcatul său cu Batşeba, a trăit aproape un an fără a se pocăi de acest păcat. Este nevoie de aproximativ nouă luni pentru ca un copil să fie conceput şi născut. Copilul născut din acest păcat a fost născut la vremea când Natan a venit la David şi a trebuit să-i spună o pildă pentru a-l face să-şi vadă păcatul şi să se pocăiască. El nu se pocăise în aproape un an de viaţă în păcat cu Batşeba. Îndrăznesc să spun că a fost cel mai rău an din viaţa lui. Îndrăznesc să spun că, fiind un om după inima lui Dumnezeu, probabil a cunoscut bucuria în felul în care Dumnezeu doreşte ca omul să o cunoască. Totuşi, acel an a fost probabil cel mai nefericit an din întreaga sa viaţă. Şi a fost aşa pentru că a permis să fie jefuit de bucuria pe care Dumnezeu o are pentru un credincios. În Psalmul 51 avem mărturia pocăinţei lui David. Nu-i nevoie să deschideţi Biblia acolo, mă voi referi doar la acesta. În Psalmul 32, care a fost scris mai târziu deşi se află la începutul Cărţii Psalmilor, David îşi aminteşte acel an şi spune cum a fost acel an. A fost un an rău. În Psalmul 51, pocăindu-se, în versetul 12 el spune:
"Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!"
Doamne, m-am întors. Doamne, a fost un an tare greu şi unul din lucrurile care îmi lipsesc mai mult decât orice este bucuria pe care numai Tu mi-o poţi da. Te rog Doamne, dă-mi iarăşi acum bucuria care este a mea prin mântuirea în Tine. Şi apoi, cugetând şi scriind, în Psalmul 32 vorbeşte de pierderea bucuriei în anul lipsit de pocăinţă. Aş dori să deschideţi la Psalmul 32, începeţi cu versetul 2, el spune în acest psalm:
"Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!"
De ce scrie astfel? Pentru că în acel an, pentru că nu s-a pocăit, inima i-a fost plină de viclenie. Nici un dialog sincer cu Dumnezeu despre lucrurile importante întâmplate. Mai degrabă el şi-a ţinut inima în umbra vicleniei. De aceea, păcatul nu i-a fost iertat şi cugetând după ce s-a pocăit, el spune: "ferice de omul care nu ţine viclenia în inima sa pentru că este un om care este iertat." Apoi explică în versetul 3-4: "câtă vreme am tăcut (faţă de Dumnezeu asupra păcatului său), mi se topeau oasele (aici se referă la chinuri reale) de gemetele mele necurmate, căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii."
De ce mâna lui Dumnezeu apăsa asupra lui? Pentru că Dumnezeu îşi iubeşte poporul Său, El vrea să vă umpleţi de bucurie. Astfel, când vă lăsaţi deposedaţi de bucuria voastră şi rămâneţi nepocăiţi în păcat, mâna lui Dumnezeu va apăsa asupra voastră. De ce? Pentru că El nu vă va lăsa. El vrea să fiţi fericiţi. Ca părinte, am copii, şi ştiu că atunci când unul dintre copii greşeşte cu mintea sau cu inima, nu-i las. La fel şi Cindy. Îi urmărim şi lucrăm asupra atitudinii lor, ştim că Dumnezeu vrea ca ei să aibă o viaţă fericită şi la fel dorim şi noi, şi vrem să facem tot posibilul ca ei să-şi corecteze atitudinea.
Aici mâna lui Dumnezeu apasă greu asupra lui David pentru că El îl iubeşte pe David aşa de mult şi vrea să-l aducă pe David înapoi în bucuria mântuirii.
Deci păcatul este acela care adesea ne ia bucuria. Cineva a spus inspirat că "nimic nu ne va opri cântarea mai repede decât păcatul." Este adevărat? Ştiţi că unul din lucrurile extraordinare datorate faptului că suntem creştini este că avem o cântare în inimă. V-aţi gândit vreodată la aceasta? Suntem atât de diferiţi de lume. Oamenii lumeşti nu trăiesc cu o cântare în inimă. Ei pot cânta "99 de sticle de bere pe raft" (cântec de petrecere), le place să se îmbete şi să cânte şi alte lucruri ca acestea, dar în general este neobişnuit să vezi pe cineva doar cântând.
Înainte de a fi convertit, în unele din cele mai rele perioade din viaţa mea, am fost dependent de barbiturice. Unii dintre voi le cunosc sub numele de "reds" (roşii). Am exercitat o influenţă foarte rea asupra prietenului meu John Foster. Mergeam acasă la el să-l iau la surfing, iar mama lui îmi ştia obiceiurile. Întrebam poticnindu-mă: "unde este John?", iar ea mă întreba: "iarăşi te-ai drogat?". "O nu, doamnă Foster," şi mă uitam cruciş la ea, "totul e în ordine doamnă Foster". Dar ea ştia că eram un exemplu prost pentru John. După ce am fost convertit, familia lor obişnuia să coboare la plaja Newport, iar eu mă învârteam pe acolo şi făceam surf cu fiul lor; deci după ce am fost convertit, imediat după în acele zile, eram în vârstă de 19 ani, am fost şi am făcut surf lângă dig, apoi am ieşit din apă şi am mers spre motocicleta familiei Foster parcată lângă casa lor; am sărit pe ea. Îl cunoscusem pe Domnul numai de câteva zile, învăţasem câteva cântece la Calvary Costa Mesa, şi am pornit să mă învârt cu motocicleta cântând cu toată puterea: "fericiţi, fericiţi, fericiţi, fericiţi, fericiţi sunt oamenii al căror Dumnezeu este Domnul." Şi mă tot învârteam încoace şi încolo când a ieşit doamna Foster, m-a privit şi a spus: "ce s-a întâmplat cu tine?" Am răspuns: "ce vreţi să spuneţi? Mă simt extraordinar." Iar ea a zis: "Tu, zâmbeşti. Tu chiar arăţi normal." Am spus: "Uitaţi-vă în ochii mei. Sunt normal. O dată în viaţa mea sunt normal, sunt normal. Îmi place mult." Ea a întrebat: "ce s-a întâmplat cu tine?" Iar eu am răspuns: "L-am găsit pe Isus Hristos, sau El m-a găsit pe mine." Şi am adăugat: "Am un cântec în inimă acum. Nu mai mă droghez şi sunt pentru prima dată în viaţa mea fericit. Am bucurie." Şi am început să cânt din nou, dar ea a spus: "Ah, opreşte-te!". Cunoaşteţi atitudinea.
Creştinii au un cântec în inimă. Ei au bucurie. Este bucuria mântuirii. Şi nu este nimic care vă va opri cântecul decât păcatul vostru. De obicei păcatul este acela care ne răpeşte bucuria.
Un alt gând la care vreau să cugetaţi, şi la care se referă Petru în epistola sa, este că deseori permitem suferinţei să ne răpească bucuria. Suferinţa ne poate deposeda de bucurie, dacă o lăsăm. Petru le scrie acestor oameni care au parte de mari suferinţe. Iar el doreşte ca aceşti sfinţi aflaţi în suferinţă să-şi păstreze bucuria în durerea lor. Astfel, în Petru 1:6, el spune: "În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări..."
El vrea ca ei să ştie că nu trebuie să permită împrejurărilor grele să le răpească bucuria lor. Iar noi de obicei permitem acest lucru, nu-i aşa? Le permitem împrejurărilor să ne răpească bucuria noastră. Aşa că, încotro să mă îndrept, când nu îmi plac împrejurările prin care trec, pentru a-mi găsi bucuria? Ştiu spre ce se îndreaptă lumea, dar încotro să mă îndrept eu, creştin fiind? Ştiţi că împrejurările pozitive produc bucurie oricărei fiinţe umane, nu-i aşa? Dar pentru creştini numai o relaţie pozitivă cu Dumnezeul cel viu va produce bucurie adevărată, adânc în sufletele voastre, oricare ar fi împrejurările.
Aşa că, încotro să merg când împrejurări potrivnice, necazul şi orice altceva îmi iau bucuria? Merg la Isus Hristos. Mă îndrept spre a-mi cultiva relaţia mea cu el. Şi apoi am o bucurie care se află adânc înăuntru. Este o convingere profundă că viaţa mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Este bucurie aceea care izbucneşte spre suprafaţă şi oamenii o pot vedea. Şi aceasta este mereu adevărat.
Deci iată ce face Petru. El oferă cinci puncte de contact. Cinci puncte de contact pentru a descoperi bucuria mântuirii. Şi aşa ajungem la schiţa noastră. Daţi-mi voie să vă prezint această schiţă.
Cinci lucruri care ne ajută să ne redescoperim bucuria:
Prima dată, moştenirea noastră.
În al doilea rând, încercările prin care am trecut.
În al treilea rând, onoarea noastră, pe care o primim de la Isus Hristos.
În al patrulea rând, părtăşia noastră cu El.
Şi numărul cinci, mântuirea noastră.
Sunt aici cinci lucruri. Dacă nu ai bucurie în viaţa ta, dacă te vei concentra asupra acestor lucruri şi le vei înţelege, sunt cinci lucruri capabile de a-ţi aduce înapoi bucuria. Moştenirea noastră, încercările, onoarea, părtăşia şi mântuirea; le vom lua pe rând. Evident nu-l vom discuta decât pe primul astăzi, în timpul care ne-a mai rămas.
Să ne întoarcem deci la primul lucru, moştenirea noastră. Moştenirea noastră contribuie la bucuria noastră.
În I Petru 1:6, Petru spune:
"În aceasta (aceasta este important) vă bucuraţi mult..."
Acesta este echivalent cu a spune două lucruri. Unul: este foarte important în ce direcţie privim. Petru spune: "în aceasta vă bucuraţi...". Ce înseamnă în aceasta? În ce? Ei bine, el ne conduce la versetele anterioare. Uitaţi-vă la versetul 4. Versetul 4 vorbeşte despre moştenirea care este "nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi..."
Versetul 5 vorbeşte de puterea lui Dumnezeu care ne va păzi prin credinţă pentru ca noi să vedem ziua când această moştenire ne este dată să ne bucurăm de ea pentru veşnicie. Vrei să experimentezi plinătatea bucuriei în viaţa creştină? Atunci bucură-te de faptul că ai o moştenire păzită, aşteptându-te în ceruri şi că ai o viaţă păzită aici pentru a ajunge în siguranţă acolo, unde te vei bucura pentru totdeauna. Toate acestea înseamnă că direcţia în care priveşti în viaţă are o importanţă decisivă. Undeva în decursul vieţii, nu ştiu dacă aţi descoperit-o până acum sau nu, trebuie să vă luaţi ochii de la lumea aceasta. Dacă aţi privit la această lume pentru plăcerea voastră trebuie să vă întoarceţi privirile spre ceruri la moştenirea voastră de acolo. Astfel, cât timp vă căutaţi plăcerea aici veţi găsi numai dezamăgire sau plăcere trecătoare, în cel mai bun caz. Dar dacă vă luaţi privirile de la lumea aceasta şi începeţi să priviţi unde ar trebui, veţi afla că perspectiva veşniciei are o puternică influenţă în viaţa voastră. Thomas Manton a spus-o în felul următor: "creştinii sunt prea des reci şi nepăsători în viaţa spirituală pentru că nu se gândesc mai des la ceruri". Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru speranţa pe care o am înaintea mea: moştenirea pe care o am aşteptându-mă. Şi aceasta devine ţinta mea. Este motivul pentru care în Coloseni 3:1 şi 2, Pavel scrie: "dacă aţi înviat împreună cu Hristos (daca sunteţi un creştin acum, născut din nou), să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu." El spune: "gândiţi-vă (acum că este un act de voinţă, concentraţi-vă atenţia; fiţi atenţi unde priviţi; priviţi spre ceruri, la lucrurile de deasupra) la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ". Şi aceasta este ideea. Tu decizi, tu singur, spre ce vei privi în viaţă. Nu pot eu decide asta pentru tine. Soţia ta nu poate hotărî pentru tine, nici soţul tău nu poate decide asta pentru tine. Copii, prietenii tăi, toţi acei oameni care zâmbesc lângă tine, care privesc spre locul potrivit, nu pot lua decizia pentru tine pentru ca ochii tăi să se concentreze spre ceruri şi departe de lucrurile acestei lumi, astfel încât să te transformi dintr-un "tovarăş posac" într-o persoană fericită, în împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate lua această decizie pentru tine, trebuie să decizi tu însuţi. Direcţia în care alegi să priveşti este decisivă.
Un anumit pastor (îmi plac imaginile cu pastori, îmi vorbesc cu adevărat, pentru nu ştiu care motiv), dar acest pastor părea neobişnuit de vesel în suferinţe şi chinuri grele. Astfel, unul dintre oamenii din biserica sa l-a întrebat: "care este secretul mulţumirii tale?". El a răspuns: "Îţi voi spune: îmi folosesc cum trebuie ochii". "Ochii? Nu înţeleg.", "E foarte simplu," spuse pastorul, "în primul rând privesc spre cer şi îmi aduc aminte unde voi merge. În al doilea rând privesc în jos spre pământ şi îmi dau seama cât de puţin loc voi ocupa când voi fi mort şi îngropat. În cele din urmă, privesc în jur şi văd că sunt mulţi care, în toate privinţele, sunt într-o situaţie mai disperată decât a mea." Apoi spuse: "acestea mă fac să trag trei concluzii (aduceţi-vă aminte că era un predicator). Prima dată înţeleg unde se află adevărata fericire: în ceruri. În al doilea rând îmi dau seama unde vor sfârşi grijile noastre: în mormânt. În al treilea rând înţeleg cât de puţine motive am să mă plâng, întotdeauna este cineva într-o situaţie mai gravă decât a mea. Aşa că este extrem de important încotro privim."
Şi, în plus, vreau să vă ofer un alt gând. Ceea ce anticipăm este foarte important, cu privire la moştenirea noastră. Încotro privim este foarte important şi ceea ce anticipăm (aşteptăm) este, de asemenea, foarte important. Petru spune: "în aceasta vă bucuraţi mult..." Adică acum. Deci ideea este că savurăm bucuria aşteptării. Ştiţi deja cum este aceasta, fiorul aşteptării, nu-i aşa? Aşa de multe lucruri în viaţă ne dau fiorul aşteptării, fie o viitoare excursie când iei toate broşurile şi pozele pe care le găseşti şi le priveşti, le arăţi prietenilor: "uite, mă duc aici; vezi nisipul alb, soarele strălucitor; aici o să merg". Eşti plin de fiorul aşteptării. Şi cunoaşteţi şi fiorul aşteptării Crăciunului. Unii dintre voi simt acest fior chiar acum. Pot să o văd pe feţele voastre. Speri să primeşti lucrul cel important. Nu l-ai primit la ultimul Crăciun, nici la cel precedent dar eşti aşa de nerăbdător să te trezeşti în dimineaţa de Crăciun şi nu să alergi la brad, nu, pentru că este prea mare să încapă sub brad. Alergi la garaj. Şi eşti aşa de plin(ă) de neliniştea anticipării. Unii dintre voi cunosc fiorul aşteptării când mergeţi la supermagazin. Acel nou costum de haine, mergi acolo la vânătoare de umeraşe. Este un adevărat sport vânătoarea de umeraşe, mergi la vânătoare. Eşti numai degete tremurătoare. Şi cauţi... arăţi bine. Şi găseşti acel costum special care arată atât de bine, după cum spunea vânzătorul sau vânzătoarea: "arătaţi atât de subţire, atât de tânăr(ă), aţi găsit izvorul tinereţii în acest costum"... şi îl îmbraci şi oh, eşti atât de frumo(a)s(ă). Crezi că eşti pe punctul de a pleca, dar acum vei purta costumul, îl vei purta chiar acolo. Vei intra în fiecare magazin şi te vei uita în vitrine, te vei uita la pantofi, pentru că ai luat şi pantofi. Şi mergi prin supermagazin şi oh, este extraordinar. Dar apoi ajungi acasă, dezbraci costumul şi-l pui pe umeraş în şifonier, iar apoi îl mai porţi de câteva ori. Şi apoi, după cum ştii, vine timpul când deodată priveşti la aceste lucruri şi le îmbraci şi te uiţi la tine şi spui: "acest lucru vechi, acest lucru vechi, oare ce-am văzut la această vechitură?" Iar pentru femei, aceasta se întâmplă cam la trei zile după ce îl cumpăraţi.
Ceea ce vreau să spun e că deseori împlinirea nu este la fel de dătătoare de fiori ca aşteptarea. Acea febră care te cuprinde pe drumul spre supermagazin. Acea febră sau fior pe măsură ce se apropie Crăciunul sau plănuieşti călătoria. Iar îndeplinirea lucrului respectiv se estompează atât de repede, şi atât de des împlinirea nu este la fel de extraordinară cum fusese aşteptarea. Dar privind spre moştenirea noastră, privind spre ceruri plini de anticipare, savurând fiorul aşteptării, vreau să vă spun astăzi că realitatea pe care o veţi experimenta în cer va întrece cu mult aşteptările pe care le aveţi. Pentru că atunci când veţi ajunge în cer acolo ca fi realitatea unei bucurii depline. Vedeţi, după cum a spus Thomas Watson: "aici bucuria începe să intre în noi. Acolo noi intrăm în bucurie." Şi este o bucurie deplină. Fără păcat, fără nimic care s-o umbrească. Este o bucurie deplină, exuberantă, continuă. Şi mai mult, realitatea din cer (şi îmi place să mă gândesc la acesta) depăşeşte cu mult aşteptările de aici pentru că ea este realitatea scopului final al existenţei mele.
Sunt o persoană unică. La fel şi tu. Absolut unică. Dumnezeu te-a creat absolut unic(ă). Şi în această viaţă m-am dăruit cu adevărat descoperirii sensului existenţei mele. De ce este Danny Bond aici? Şi, cumva, am descoperit sensul acestei existenţe. Dar vezi tu, sunt o fiinţă nemuritoare. Voi trăi veşnic. În cer, voi descoperi scopul creării mele, scopul de bază, final. Voi afla de ce exist în cer, şi mă voi bucura de ocuparea perfectă a locului meu în lumea lui Dumnezeu. Îmi place mult să mă gândesc la aceasta. Am dat greş de atâtea ori în această viaţă, am greşit drumul, am trecut marginea lui, am alunecat şi am căzut în păcat. Am făcut toate aceste lucruri. Nu m-am ridicat la înălţimea chemării mele, a darurilor primite. Şi astfel, întrebarea este întotdeauna prezentă: "împlinesc eu scopul pentru care am fost făcut?". Dar în cer voi înţelege pe deplin cine sunt şi de ce m-a creat Dumnezeu. Şi mai mult, ca o persoană unică, am în inima mea doruri unice. Aceste doruri vor fi împlinite perfect de Dumnezeu, pentru veşnicie. Ca o fiinţă veşnică am doruri, simţiri şi idealuri care vin din inima mea spre lumea mea, dar când voi ajunge în cer aceste doruri vor fi pe deplin împlinite. Realitatea cerului va întrece cu mult cele mai înălţătoare momente ale aşteptării.
Şi iată un ultim gând pe care vreau să-l adaug înainte de a termina.
Realitatea cerului va cuprinde o părtăşie neştirbită cu aceia care ne aşteaptă acolo. Sunt oameni care te aşteaptă în cer. Ştii asta? Vedeţi, cei care intră în cer vor afla că ei nu sunt nici necunoscuţi, nici neaşteptaţi. Sunt oameni care te aşteaptă şi când vei ajunge acolo vei cunoaşte bucuria unei părtăşii neştirbite. Acei oameni din viaţa ta cărora le-ai plâns pe mormânt, care l-au cunoscut pe Hristos, te aşteaptă. Ei te cunosc deja. Te ştiu, te aşteaptă. Iar când vei ajunge acolo ei te vor găsi şi tu te vei bucura pentru totdeauna de o părtăşie neştirbită. Mama care a murit şi căreia îi duci dorul, te aşteaptă şi vei cunoaşte o părtăşie cu ea la care nici nu ai visat. Soţia care a murit, copilul care a fost luat prematur din această viaţă, aşa cum părea, ei te aşteaptă. Îngerii care te-au îndrumat prin această viaţă veghind asupra ta, slujitori ai celor ce sunt moştenitorii mântuirii, ei te cunosc. Ei îţi urmăresc viaţa chiar şi acum, ei te-au urmărit astăzi ştiu ce ai mâncat la micul dejun şi ce vei mânca mai târziu. Ei sunt cu tine, te cunosc şi te aşteaptă. Dar ştii tu, cel mai extraordinar lucru dintre toate este că Cel care a murit pentru tine, Cel care a suferit pentru păcatele tale, Cel care în mod unic ţi-a purtat păcatele, te cunoaşte şi te aşteaptă. Aşteaptă cu braţele deschise să te primească. Deci adevărul unei părtăşii neştirbite cu Hristosul tău, cu Isus al tău, cu Isus Hristos, Domnul şi Salvatorul tău te va binecuvânta iarăşi şi iarăşi şi iarăşi. Astfel că ceea ce anticipezi este decisiv. Îţi mărturisesc că acestea sunt lucrurile care domină viaţa mea aici. Acestea sunt lucrurile care fac greutăţile de îndurat şi acestea sunt lucrurile la care privind plini de anticipaţie şi speranţă, fac ca fiecare nouă zi să fie o aventură complet nouă, ne contând care sunt împrejurările. Sunt o mulţime de necazuri în viaţă. Vom vorbi despre aceasta data viitoare. Este de asemenea multă bucurie pe care Dumnezeu vrea să ţi-o dea pentru a fi tăria vieţii tale. În mijlocul atâtor necazuri nu permite să fii jefuit(ă) de această bucurie. Fi atent în ce direcţie priveşti. Fi sigur că aştepţi lucrurile corecte. Învaţă tot ce poţi despre aceste lucruri (moştenirea ta) pentru a fi un creştin voios aici şi acum. Haideţi să ne rugăm.
Tată, mulţumim pentru aceste lucruri. Mulţumim pentru aceste adevăruri minunate. Mulţumim Doamne pentru bucuria mântuirii noastre. Mă rog Doamne să binecuvântezi fiecare persoană prezentă cu o experienţă reală a mântuirii şi plinătatea bucuriei care este a lor în Hristos. Doamne, în această zi, pentru aceia care au mers prea mult timp fără a se pocăi de păcate, cu o inimă înşelătoare înaintea Ta şi nu au cunoscut bucuria de atât de mult timp, mă rog Doamne ca Tu să-i aduci în locul acela al sincerităţii înaintea Ta, astăzi, ca ei să înţeleagă că mâna Ta a apăsat greu asupra vieţilor lor şi că aceasta ar fi ziua, această zi, acest moment când ei s-ar întoarce şi ar veni la Tine să primească să fie curăţiţi şi să primească iarăşi bucuria care este a lor în Hristos. Doamne binecuvântează-ne şi vino printre noi în această zi. Adu-ne pe toţi la sinceritate. Doamne pentru aceia care nu au cunoscut niciodată această bucurie, care nu Te cunosc personal, adu-i Doamne, la sinceritate şi pocăinţă în acest ceas, cu smerenie înaintea Ta, ca ei să poată începe să primească acea bucurie şi să fie primiţi în fericirea poporului Tău. Doamne Te iubim atât de mult. Ai făcut atât de mult pentru noi. Doamne ajută-ne să continuăm să experimentăm tot ceea ce ai pentru noi în Hristos. Vom avea grijă să-Ţi dăm toată lauda, pentru că îţi cerem toate aceste lucruri în numele lui Isus. Amin.
Traducerea: Ion Codescu