Bucuria mântuirii într-o lume suferindă
Partea a III-a
de Danny Bond
Data trecută ne-am aflat în Petru, am studiat primul capitol din I Petru, versetul 6 şi am vorbit despre încercări şi despre testarea credinţei noastre. În principiu, data trecută am făcut o lecţie teologică practică despre necaz. Astăzi ne vom îndrepta atenţia la I Petru, capitolul 1, versetul 7, dar numai la prima jumătate a acestui verset.
Sunt conştient de trăsătura psihică a oamenilor din zilele noastre -aceea că au fost antrenaţi să privească în loc să asculte. Aşa că te uiţi la ştiri şi ţi se arată totul, vizual, în faţa ochilor, în clipuri de 20 de secunde, în filmele şi spectacolele TV de astăzi, ai cam cinci canale de emise menite a-ţi capta interesul. Nimic nu este tratat cu minuţiozitate în nici o clasă socială din zilele noastre şi astfel suntem învăţaţi să fim superficiali. Ca pastor sunt foarte îngrijorat de acest fapt. Fac comentarii la adresa celor ce dorm în biserică, şi nu sunt cinstiţi prea mulţi, în general îi cunosc. V-aş putea spune acum ,,probabil acest om, această femeie de aici va adormi" şi, urmărindu-i, în aproximativ 5 minute adorm, îi cunosc. În general pot să-mi dau seama ce fel de mesaj va face mai multe persoane să aţipească şi să-şi piardă atenţia. Toate aceste idei sunt menite să ne reamintească de faptul că săptămâna trecută ne-am aflat în Petru şi am studiat I Petru 1: 6, am vorbit despre necaz, încercări şi testare. Acum, superficialitatea minţii noastre conformă anilor '90, vă va sugera probabil că în cazul în care vom vorbi iarăşi despre acestea astăzi, voi deja aţi înţeles chestiunile respective şi veţi fi astfel tentaţi să nu mai fiţi atenţi. Deoarece de îndată ce ne vom întoarce la acest studiu şi veţi auzi din nou cuvântul ,,credinţă", ,,testare", ,,încercare" vă veţi spune: ,,o nu, acest om se mişcă aşa de încet şi acum ne va tortura cu aceleaşi idei" şi începeţi să nu mai fiţi atenţi. Dar am aflat că de obicei nu aţi înţeles mesajul, deoarece suntem atât de superficiali acesta este un semn clar de superficialitate să crezi că ai priceput ceva fără ca în realitate să se fi întâmplat astfel. Vreau să vă spun că cei mai superficiali oameni pe care îi ştiu sunt şi cei mai slabi ascultători, ei întotdeauna cred că au priceput când în realitate n-au înţeles. Creştinii pe care îi cunosc şi care sunt înţepeniţi spiritual an după an, după an, după an - care nu ştiu cum să-şi trateze problemele şi ne produc necazuri celorlalţi pentru că rămân permanent imaturi spiritual - sunt cei mai slabi ascultători. Şi aceasta deoarece aţi căpătat ceea ce societatea actuală produce -adică o inabilitate de a asculta şi gândi în profunzime. Am ca scop în această biserică crearea, cultivarea adâncimii spirituale în voi. nu am intenţia de a vă acuza şi a spune că aveţi dificultăţi în a asculta orice fel de amănunt sau de a mă întoarce la un subiect discutat anterior, nu este în mod necesar vina voastră pentru mediul în care aţi crescut sau pentru felul în care este lumea înconjurătoare, dar dacă persistaţi în a rămâne în acest stadiu sunteţi vinovaţi, iar eu vreau să fac tot posibilul, ca şi cei ce conduc biserica aceasta, pentru a vă învăţa profunzimea întru Hristos. Pentru binele vostru. Cu adevărat pentru bunăstarea voastră.
Aşa că ne întoarcem la discuţia despre încercări şi vă spun: nu aţi înţeles încă totul de data trecută, şi veţi trece prin atâtea încercări grele în viaţă încât aveţi nevoie de tot ajutorul pe care-l puteţi avea. La fel şi eu. Dar sunt înfiorat să vorbesc despre cea ce vom trata astăzi.
Data trecută, necazul în amănunt. Cinci lucruri despre necaz. Necaz în general vreau să spun. Astăzi mai multe amănunte despre încercări şi testare. Deci, data trecută teologia generală a necazului. Astăzi câteva detalii despre cum lucrează încercările în viaţa ta, este o diferenţă aşa că nu vă închideţi urechile pentru că aveţi nevoie de acestea. Pentru unii dintre voi veşnicia voastră depinde de ceea ce veţi auzi, deoarece în acest moment nu sunteţi spre drumul spre Cer, deşi puteţi avea impresia că sunteţi. Aşa că trebuie să fiţi atenţi la aceste chestiuni. Dacă trebuie să dormiţi astăzi, atunci mergeţi acasă. Nu vă voi mai avertiza de aici înainte.
I Petru 1:7 vorbeşte despre încercarea credinţei voastre. Vedeţi aceasta chiar la început? Încercarea credinţei voastre. În versetul 6 el spune: ,,în aceasta vă bucuraţi mult, chiar dacă acum, pentru puţină vreme, dacă trebuie, sunteţi întristaţi prin felurite încercări." Bucuria în mijlocul suferinţei. ,,Pentru ca încercarea credinţei voastre...". Vă puteţi bucura datorită acestui proces aplicat credinţei voastre, care dovedeşte dacă este pură sau nu, şi ajungeţi la stadiul matur în care înţelegeţi că această credinţă a voastră este mai valoroasă decât orice altceva în viaţă, ,,fiind mai scumpă decât aurul care piere". Aurul era cel mai scump lucru în acele timpuri, la fel şi în ţara noastră, acum cunoaştem lucruri mai preţioase decât aurul, ca platina şi altele. Dar aceasta este ideea aici, iar Biblia foloseşte această analogie a aurului şi argintului şi a purificării prin foc de la Iov la Maleahi şi până aici, spre sfârşitul ei.
,,Pentru ca încercarea credinţei voastre fiind mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos."
Data trecută am vorbit despre felul în care suntem încercaţi prin necaz. Vreau să detaliez puţin şi să vă sugerez următoarele: că suntem încercaţi pentru a ne dovedi credinţa, aceasta este ceea ce spune textul. Acum, chiar natura credinţei implică nevoia de a fi încercată. Ani în urmă, John Murray a spus: ,,credinţa este cunoaşterea devenită convingere şi convingerea transformată în încredere." Acesta este procesul credinţei. Ajungi să afli adevărul despre Dumnezeu -este cunoaştere, după un timp, cunoşti că este reală şi devine convingere, iar apoi aceasta produce în viaţa ta o încredere care influenţează modul de abordare a dificultăţilor care îţi apar în cale. Înveţi să te bazezi pe Dumnezeu indiferent de circumstanţe şi să crezi în El, aceasta este credinţa.
Acum, credinţa ne este dată de Dumnezeu cu un scop anume: El vrea ca noi să o folosim, Dumnezeu doreşte ca tu să-ţi foloseşti credinţa. De exemplu, Biblia spune că ,,dreptul va trăi prin credinţă." Această înseamnă că nu pot trăi ca un creştin fără credinţă, cel puţin pentru a fi un creştin în creştere, un creştin victorios şi un creştin în intimitate cu Hristos. Nu pot fi un soldat în împărăţia lui Dumnezeu, iar Biblia este plină de exemple şi comparaţii ale vieţii creştine cu cea a unui oştean, fără credinţă puternică, vibrantă. Credinţa trebuie încercată, pentru că trebuie folosită. Noi mergem sus să ne primim pământul credinţei, să supunem aşa, în viaţa creştină.
Să vă dau un exemplu despre cum ar trebui folosită credinţa. Deschideţi-vă Biblia vă rog la cartea lui Luca 8:22. Ucenicii se află pe Marea Galileii, care în realitate este un lac, după cum este menţionat şi aici. Dar acest lac se află sub nivelul mării (600-800 picioare sub nivelul mării), iar vântul mătură deşertul astfel încât în câteva minute vremea se schimbă de la senin sticlă la valuri ce ameninţă viaţa pe acest lac nu prea mare. Şi aceasta este exact situaţia prezentată de Luca. imaginaţi-vă cea mai puternică furtună pe care vi-o amintiţi, o furtună care vă zboară ghivecele cu flori şi vă temeţi că va zbura şi acoperişul, sau ieşiţi afară din maşină şi pălăria vă este smulsă şi dusă de vânt pentru totdeauna, sau vântul urlă iar dacă aveţi deschisă uşiţa de la sobă se aude vuietul său, pe care dacă o închideţi, descoperiţi că vuietul încetează. Despre un asemenea vânt puternic este vorba, ceva similar. Este periculos, ameninţă viaţa.
Aşadar ei se află în toiul unei asemenea furtuni şi ies în largul lacului şi aceasta este ceea ce se întâmplă. Isus spune, în versetul 22: ,,Să trecem de cealaltă parte a lacului", şi au lăsat barca la apă.. Acum acesta în sine, era un cuvânt încurajator, de încredere, Isus spune: ,,Vreau să trec pe malul celălalt, presupuneţi deci că orice se întâmplă vom trece de partea cealaltă". Aşa că pornesc şi în timp ce traversau, El adoarme. În versetul 23: ,,şi furtuna a izbucnit pe lac", iar ei luau apă în barcă, se aflau în pericol, atât de grav era, ,,Iar ei au venit la El şi l-au trezit spunându-i: [Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!]". Acum, aceştia sunt bărbaţi adevăraţi, nu sunt nişte indivizi slabi care au închiriat o bărcuţă cu motor ca cele de la debarcaderele actuale -o chestie din aluminiu cu motoraş cu care, de exemplu, mă plimb prin port, ei sunt pescari trecuţi prin multe şi care trăiesc pe acest lac din care îşi asigură existenţa. Aceasta este o situaţie disperată. Sunt oameni tari într-o situaţie critică. Aşa că vin şi-L trezesc pe Isus spunându-I: ,,Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!" Atunci El s-a ridicat şi a certat vântul şi marea agitată, iar acestea au încetat şi s-a instalat calmul. Apoi El s-a întors, după ce a certat vânturile şi marea, şi i-a mustrat pe ucenici spunându-le: ,,Unde este credinţa voastră?". Acum El le-a spus de mai multe ori: ,,O, puţin credincioşilor!", provocând-i în acest fel, El spune: ,,Unde este credinţa voastră?". Motivul pentru care spune acest lucru este următorul:
Ni se spune în Romani capitolul 12 că fiecărui bărbat sau femeie care este un adevărat copil al lui Dumnezeu îi este dată o măsură de credinţă. Este un dar. Aşadar Dumnezeu vă dă credinţă în calitate de copii ai Săi şi vi-o dă ca voi să o folosiţi. El aşteaptă ca în furtuni, în dificultăţi, să o folosiţi aşa cum trebuie. O veţi folosi? În acest caz sunt cei mai apropiaţi discipoli ai săi. A izbucnit o furtună iar ei nu-şi folosesc credinţa, aşa că El spune: ,,Unde vă este credinţa?". Cu alte cuvinte: ,,Aţi primit-o, este acolo, Eu v-am dat-o. Ce aţi făcut cu ea? Încotro aţi îndreptat-o?" Şi presupun că uitându-se la noi în aceste zile, Dumnezeu ar putea spune acelaşi lucru. ,,Unde vă este credinţa?" Întrebaţi-vă acest lucru astăzi, în special cei care vă aflaţi în dificultăţi majore: unde este credinţa voastră? Dacă sunteţi cu adevărat un copil al lui Dumnezeu o aveţi, dar o şi folosiţi? El va dat-o pentru a o folosi şi pentru a o folosi în greutăţile vieţii. Dar faceţi voi acest lucru? Unde vă este credinţa?
Dar aici este un lucru încurajator. După ce i-a mustrat, vă daţi seama revăzând lucrurile, El oricum i-a ajutat. Aşadar ei greşiseră. Fusese un test: ,,Să trecem pe malul celălalt al lacului!". Iar ei au căzut acest test. Dar El i-a ajutat oricum şi a folosit greşeala lor ca modalitate de a-i învăţa, de a-i aduce în cele din urmă la felul în care îi dorea. Vedeţi, aceasta este bunătatea şi harul Dumnezeului căruia îi slujim. Credinţa noastră va fi încercată, credinţa ne-a fost dată pentru a o folosi, şi chiar atunci când greşim este atât de încurajator să ştim că El ne va ajuta şi că El va folosi greşelile noastre pentru a ne învăţa. El este un Dumnezeu şi un Tată răbdător, iubitor. Acest este felul de lucruri fundamentale pe care trebuie să le înţelegeţi.
În Vechiul Testament există o relatare în care fii lui Israel... a fost un fel de test... o luptă... au ieşit la luptă şi au încercat să realizeze un fel de şmecherie pentru a ieşi învingători. Astfel ei au luat Chivotul Sfânt, crezând că dacă scot Chivotul câştigă bătălia. Un fel de hocus-pocus, Chivotul este aici deci Dumnezeu va lucra, iar noi vom învinge, dar ei doar şi-au arătat firea pământească prin aceasta. Ei bine, prin aceasta ei au căzut testul în luptă, necăutându-L pe Dumnezeu şi nedepinzând de El, ei doar spunându-şi: ,,vom aduce cutia, cutia magică". Dumnezeu permite ca Sfântul Chivot să fie luat de Filisteni într-un loc numit Eben-Ezer. Aceasta a fost o mare înfrângere pentru copii lui Israel. Astfel, Filistenii au luat Chivotul şi l-au dus în templul dumnezeului lor (îi ştiţi numele Dagon), şi atunci s-a petrecut un lucru curios, au intrat în templu şi au găsit statuia lui Dagon căzută. Administratorul templului l-a aşezat din nou la locul său şi când s-au întors ziua următoare Dagon era cu faţa la pământ din nou, iar în cealaltă zi când au intrat Dagon era căzut şi cu capul şi braţele rupte. Le-a fost clar Filistenilor că Dumnezeul Israeliţilor le maltrata zeul, pe Dagon, şi le-a părut rău pentru că luaseră Chivotul Său. Dar s-au gândit că, ,,dacă El ne loveşte zeul, atunci ce ne va face nouă! Haideţi deci să ducem Chivotul de aici pentru a ne feri de mânia acestui Dumnezeu". Apoi ei au înapoiat Chivotul copiilor lui Israel, iar aceştia au câştigat o mare victorie asupra Filistenilor. Când totul era spre sfârşit, în 1 Samuel 7:11 se spune că: ,,Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut până sub Bet-car. Apoi Samuel (care a fost un judecător pe care Dumnezeu l-a ridicat la timp pentru a conduce poporul) a luat o piatră (este un semn pe care îl aşează) pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer" (Pentru că în Eben-Ezer fuseseră înfrânţi, şi în Eben-Ezer, într-un fel Dumnezeu îi aduce înapoi şi transformă înfrângerea în victorie, ajutându-i) Astfel Samuel aşează această piatră şi o numeşte Eben-Ezer spunând: ,,Până aici Domnul ne-a ajutat." A urmat o minunată perioadă de închinare spunând: ,,Doamne, eşti atât de bun, eşti atât de îndurător. Am greşit, am călcat strâmb am căzut testul, dar Tu ne-ai ajutat oricum. Şi acesta este semn care să ne aducă aminte." Eben-Ezer a devenit un cuvânt care însemna pentru ei ,,Dumnezeul nostru este Dumnezeul nostru care ne-a ajutat. El este un Dumnezeu îndurător şi iubitor."
Cunoaşteţi cântecul pe care îl cântăm Amazing Grace (Măreţul Har ), scris de John Newton? John Newton reflectând la pasajul despre care tocmai am discutat din Samuel, a scris odată aceste cuvinte:
"His love in times past forbids me to think
He'll leave me at last in trouble to sink.
Each sweet Ebenezer I have in review
Confirms His good pleasure
To help me quite through."
(Dragostea Sa de-a lungul vremii nu îmi dă voie să gândesc
Că mă va lăsa în cele din urmă să mă înec în încercări.
Fiecare Eben-Ezer drag pe care mi-l amintesc
Dovedeşte voia sa minunată
De a mă ajuta să trec prin acestea.)
Îmi place aceasta. Orice eşec din trecutul meu sau al vostru, orice încercare pe care nu aţi trecut-o în viaţa de credinţă, Dumnezeu oricum a intervenit şi a transformat eşecul, El a fost răbdător v-a învăţat, v-a iubit şi v-a repus în drepturi. acesta este un Eben-Ezer în viaţa voastră şi stă ca dovadă pentru voi că Dumnezeul care a început această minunată viaţă de credinţă în voi prin bunătatea Sa, o va şi duce la bun sfârşit prin puternicul său braţ drept.
Aşa că da, aceste încercări vor veni. Credinţa voastră va fi testată, însăşi natura credinţei cere să fie testată iar Dumnezeu vă dă credinţă ca voi să o folosiţi. Asiguraţi-vă că o folosiţi. Deveniţi persoane care încep să trăiască cu acest gând: ,,iarăşi începem; acesta poate fi un test". Şi vom vedea pe parcursul acestui mesaj, cum încercarea poate veni în atâtea feluri. Sunt uimit de numărul mare de creştini care trec prin viaţă orbi faţă de această realitate, ei nu înţeleg că acesta este un test, că aceea este o încercare şi aceasta este o încercare, şi aceea. Şi comit greşeli umblând în mod superficial, ignorant, chiar egoist, picând testele şi nepricepând mesajul. Nu este voia Domnului că noi trăim astfel, pentru că Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze şi Dumnezeu vrea să ne folosească. Este atât de mult de lucru, recolta este mare aşa cum spune Biblia, dar lucrători sunt (cum?) puţini! Vreţi să ştiţi de ce? În parte pentru că nu sunt atât de multe vase potrivite pentru folosul Stăpânului. Lui îi plac vasele potrivite. Este important în locurile critice îndeosebi, să strângi trupele. Motivul pentru care vasele sunt puţine este pentru că atât de multe dau greş în încercări şi astfel rămân în zona gri spirituală (nu progresează) şi imaturi în viaţa de creştin. Iar Dumnezeu nu vă vrea în această poziţie, El doreşte să creşteţi.
Aşadar, însăşi natura credinţei presupune testarea. Să vă prezint şi o altă idee în acest sens, aceea că autenticitatea credinţei voastre se naşte prin încercare. Este exact ce spune Petru în 1 Petru 1:7 ,,Pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, sugerând veşnicia credinţei voastre, şi care este cercetat prin foc"
Cum îmi poţi spune că eşti un credincios în Isus Hristos şi că ştii că Îi aparţii şi că vei merge în cer, şi cum îmi poţi spune că ai credinţă dacă această credinţă a ta nu a fost încercată niciodată? Dacă până acum ai trecut doar prin situaţii în care ai putut să te descurci cu uşurinţă fără credinţă, de unde ştii dacă ai într-adevăr credinţă? Vedeţi, Petru ne spune aici că una din modalităţile prin care ştii că eşti cu adevărat un creştin este felul în care treci prin încercări. Nu poţi fi sigur până când credinţa ta nu este testată. De aceea Maleahi 3:3 spune: ,,El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite".
Deci Dumnezeu testează o persoană. Înţelegi faptul că Dumnezeu se ocupă personal de tine chiar înainte de a fi cu adevărat născut din nou? Lucrul important îl reprezintă faptul că acesta este felul în care te-ai născut din nou, acesta este felul în care ai fost mântuit. Dumnezeu nu vrea ca cineva să piară, ci ca toţi să se pocăiască, aşadar El se implică personal în viaţa ta prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin multe alte mijloace trimiţându-Şi oamenii la tine.
Astfel, când ajungi la momentul în care începi să auzi evanghelia şi să crezi unele din aceste lucruri, El va începe să te testeze. El îţi cunoaşte inima şi El nu te încearcă să afle dacă eşti în adevăr ci te încearcă pentru ca tu să afli dacă eşti în adevăr. El deja ştie. Deci autenticitatea, purificarea credinţei tale vine prin încercare.
În pilda semănătorului (Matei 13:3) Isus vorbeşte despre stânca pe care cade sămânţa, iar păsările vin şi o înghit. Apoi El vorbeşte despre pământul pietros care are un pic de sol pe el, iar sămânţa cade, încolţeşte fără rădăcini, se usucă şi moare repede. Vorbeşte apoi despre solul înţelenit cu spini, unde nu creşte nici un fruct. Apoi El se referă la pământul bun unde rodeşte 30, 40, 60, 100 de fructe. Singurul loc în această pildă unde găseşti credinţă este pământul roditor. Înţelegeţi nu-i aşa, că tranziţia de la a fi unde ne aflăm toţi la început pe pământ plat, tare, bătătorit, pietros, unde seminţele cad şi sunt adunate de păsări (şi acesta este diavolul), şi noi toţi începem de acolo, cumva pornim de acolo, dar prin harul lui Dumnezeu sfârşim pe pământ roditor. Şi daţi-mi voie să vă spun că încercarea este o mare parte a acestui proces. Mulţi oameni nu ajung niciodată la stadiul pământului roditor şi ei nu sunt niciodată mântuiţi, pică toate testele de-a lungul drumului. Nu înţeleg braţul lui Dumnezeu care lucrează asupra lor şi nu ajung în ceruri când mor. Nimic nu poate fi un eşec mai mare decât acesta. Să pierzi dovezile iubirii lui Dumnezeu în viaţa ta, şi când te testează pentru a-ţi dovedi ţie însuţi dacă ai sau nu credinţă adevărată, eşti atât de superficial, indiferent şi nepăsător şi prins în lumea ta şi de drumul tău, încât dai greş în întregime. Autenticitatea credinţei tale este ceea ce urmăreşte El.
Focul separă aurul adevărat de cel fals. Omul care prelucrează aurul pune minereul în ceva şi-l încălzeşte până se topeşte şi devine lichid, iar impurităţile se ridică la suprafaţă când muncitorul va scoate impurităţile de la suprafaţă. Acum, dacă totul este impuritate va lua minereul şi-l va arunca, dar dacă este măcar o picătură de aur pur acolo impurităţile vor fi scoase. Destul de repede singurul lucru care mai rămâne este aur pur. Dar acesta este un proces foarte strict care implică trecerea prin foc. Să vă întreb ceva, o întrebare foarte directă. Trăieşti cu îndoieli în viaţa ta astăzi? Despre mersul tău cu Dumnezeu, despre cer? Ca să mă exprim în termeni foarte generali, te îndoieşti că vei merge în cer dacă mori în momentul acesta? Am auzit despre atâtea decese în ultimul timp, la fiecare colţ, pe toate drumurile. Dacă mori acum eşti sigur că vei merge în cer? Răspunzi: ,,Ei bine, nu ştiu. Am îndoielile mele cu privire la aceasta." Dă-mi voie să te întreb: cum poţi trăi astfel? Cum poţi merge mai departe astfel? Eu nu aş putea trăi astfel. Ce te face, sau te determină să trăieşti cu asemenea îndoieli că dacă mori acum nu vei merge în ceruri. Atunci care sunt planurile tale? ,,Ei, nu ştiu. Nu m-am gândit la aceasta." Ai face bine să începi să te gândeşti pentru că astăzi este ziua mântuirii, nu ai nici o siguranţă pentru ziua de mâine, sau următoarea. Vezi tu, dacă te îndoieşti azi dacă vei merge sau nu cu adevărat în cer, mai ai nevoie de încercări. Trebuie să trăieşti vremuri grele şi să continui să te încrezi în Hristos. Isus a spus în pilda semănătorului că sămânţa care a căzut pe pământul sărac a încolţit repede, El spune că aceştia sunt cei care răspund predicării lui Hristos, evangheliei cu bucurie. Dar aceasta este exact ceea ce El a spus, că ei cred dar numai pentru puţină vreme. Iar tu vei întreba în ce constă diferenţa. El a spus că la vremea încercării ei vor cădea.
Aşadar, în momentul în care ajungi să descoperi dacă tu crezi cu adevărat şi să scapi de toate îndoielile, treci de toate greutăţile şi în toate necazurile continui să-L cauţi pe Hristos. Exiată persoane care vin la biserică, cheamă numele Domnului şi se aşează acolo, cumpără o Biblie, o răsfoiesc un pic dar când vin vremuri grele, nu se află pe genunchi, nu-L caută pe Hristos, nu au încredere în El. Dacă eşti astfel, ai toate motivele să te îndoieşti că vei merge în cer. Dar vezi tu, pe de altă parte, cel care merge la biserică, are o Biblie, o răsfoieşte un pic, timpurile grele vin... ,,O, Isuse, priveşte la mine în acest necaz. Doamne, ce faci acum? Doamne, mi-ai luat totul. Trebuie că încerci să-mi spui ceva Doamne, ai atenţia mea acum. Doamne Tu ai spus că îmi vei da ceea ce am nevoie dacă caut întâi împărăţia Ta.", şi argumentează mai departe. Acea persoană trece printr-o încercare, apoi prin alta, alta şi alta. Destul de repede multe încercări vin şi pleacă şi nu există nici o întrebare în inima sa de genul ,,credinţa mea e autentică?", şi în cele din urmă îndoielile dispar. Se îndoieşte poate de alte lucruri dar nu de credinţa sa, pentru că prea multe încercări au dovedit-o adevărată.
Şi eu obişnuiam să mă îndoiesc. Pot să-mi amintesc cum mă întrebam: ,,O şi dacă răpirea vine astăzi?" Aş citi în Biblia mea şi Isus ar spune: ,,şi aceasta spun, vă spun tuturor, vegheaţi şi vă rugaţi ca să fiţi număraţi vrednici de a fi luaţi", şi aş gândi: ,,O dacă ar veni astăzi, nu ştiu dacă aş merge." Nu mai gândesc aşa pentru că prea multe încercări au venit şi au trecut şi mi-au dovedit credinţa mea, care este un dar de la Dumnezeu, ca fiind reală. Îndoielile au dispărut, de fapt, doresc din ce în ce mai mult cerul în oricare din feluri, cel rapid răpirea sau cum vrei Tu Doamne şi oricum este planul Tău, fă-o, dar ia-mă acolo. Aceasta este ceea ce vreau în viaţă. Îndoielile au dispărut.
Astfel, Petru spune că aceste încercări sunt destinate să te încerce şi să te lămurească. Şi îţi voi spune, nu pot să-ţi explic cât de valoroasă este credinţa mea. A fost un timp în viaţa mea când ascultam tot felul de pricepuţi sfătuitori (i-aţi recunoaşte dacă v-aş spune numele lor, poate că acesta este felul în care unii dintre voi aţi sfârşit în South Orange County, i-aţi urmat şi aţi avut succes), îmi amintesc cum îi ascultam, cum le citeam cărţile, cum le ascultam înregistrările şi am vrut să fac un milion de dolari, am vrut aceasta, am vrut aceea. Nu mă mai interesează aceste lucruri, am credinţă adevărată care este mai preţioasă decât 10 milioane de dolari, decât 20.000 tone de plutoniu, sau orice alt standard doriţi. Nu există nimic mai preţios pentru mine decât credinţa mea dovedită, pentru că ştiu unde mă voi duce când voi muri. Isus a spus că se duce să pregătească un loc pentru mine, El a spus: ,,Vă voi lua acolo să fiţi cu Mine". Ce poate fi mai bine decât aceasta? Biblia sune că sunt împreună moştenitor cu El şi cine poate fi mai bogat decât atât? Vedeţi, credinţa aduce totul aşa că este mult mai preţioasă decât aurul. Dar este credinţa dovedită aceea care e mai preţioasă decât aurul. Dumnezeu foloseşte aceste încercări pentru a dovedi credinţa voastră şi voi trebuie să înţelegeţi acest lucru şi trebuie să acceptaţi aceasta pentru a persevera, până când ştiţi că aveţi credinţă adevărată.
Aşadar, autenticitatea credinţei voastre se formează prin încercare.
Să mergem puţin mai departe. Tăria credinţei voastre creşte prin încercare. Ştiţi că Dumnezeu vrea să vă folosească? Ai fost folosit până acum în calitate de creştin? Îmi amintesc în zilele de început, bâjbâind în timp ce eram folosit şi mergând fără o ţintă precisă: ,,Hei, ţi-a vorbit cineva despre Hristos?", "Cine este El?", ,,Uite, ia şi citeşte." şi următorul lucru pe care îl vezi este că ei plâng şi apoi te rogi cu ei, iar următorul lucru pe care îl ştii este că ei sunt născuţi din nou şi viaţa lor este schimbată. Ştiţi despre ce vorbesc, nu? Dar Dumnezeu vrea să te şlefuiască, să-ţi dea fineţe şi să te folosească în feluri precise, de fineţe. El vrea să fii eficient şi pentru a fi aşa credinţa ta trebuie să crească. Oamenii cu credinţă puternică primesc sarcinile mari, aşadar credinţa ta este întărită prin încercări, dar aceasta ia timp de obicei. Matthew Henry a spus odată: ,,dacă ne ridicăm glasul către Dumnezeu pentru a îndepărta greutăţile şi suferinţele ce ne apasă şi acestea nu ne sunt luate, nu este pentru că braţul Domnului este scurt sau urechea lui tare (Isaia 59:1), ci pentru că suferinţa nu şi-a terminat încă lucrarea." Acum, dacă poţi înţelege aceasta (în mod evident autorul a înţeles), dacă înţelegi aceasta şi trăieşti cu această mentalitate, atunci te poate suna cineva la telefon să te întrebe ce mai faci şi în loc să îi povesteşti împrejurările în care totul s-a dus de râpă, îi poţi spune: ,,Ştii, împrejurările prin care trec sunt destul de grele şi am fost tulburat, dar să ştii că sunt asigurat, mă simt bine, am o bună relaţie cu Isus. Ştiu că El foloseşte aceasta pentru binele meu şi că există ceva neterminat, aşa că lucrurile se desfăşoară astfel."
Ştiţi că atunci când Dumnezeu a fost gata cu Iov, totul s-a terminat, nu-i aşa? El merge mai departe, şi mai departe... şi e din ce în ce mai rău... omul s-a îmbolnăvit de elefantiază (mărirea anormală a părţilor corpului), îşi scarpină rănile purulente de pe trup cu un ciob, prietenii săi nu-L cunosc pe Dumnezeu şi cred că ştiu totul, are şi o soţie care vrea ca el să îl blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Acestea sunt împotriva lui şi le cunoaşteţi. Aşa că este certat şi blamat de aceşti prieteni răi de lângă el, şi nu se mai termină, iar satana îl tot loveşte, îi omoară familia, îi ia servitorii şi turmele, îi prăbuşeşte casa cu un vânt puternic... vreau să spun că e cumplit. Iar lui îi merge din ce în ce mai rău din cauza bolii. Este de plâns. Dar când încercarea şi-a sfârşit lucrarea, se termină. Şi iată că vine Dumnezeu să-i vorbească lui Iov din mijlocul furtunii. Prietene îţi spun, asta merită orice sacrificiu. Dacă Dumnezeu ar spune ,,hei rezistă, te voi purta prin această încercare", aş răspunde: ,,Fă-o Doamne! dacă îmi vei vorbi din mijlocul furtunii şi-mi vei spune misterele oricărui lucru din lume, trec prin asta."
Ei bine asta a făcut cu Iov, dar ideea este că atunci când s-a terminat, s-a terminat. Şi nu se sfârşeşte până nu ajunge la capăt. Dumnezeu lucrează şi aceasta ia timp. Acum ascultă următoarele. Dacă Dumnezeu te-a dăruit spiritual şi a plănuit cu adevărat să te folosească (pregăteşte-te pentru aceasta), El îţi va trimite în special încercări grele (veşti triste: obişnuieşte-te cu dezamăgirile). Dar El o va face şi obişnuieşte-te cu această idee. Dacă eşti înzestrat în mod special, atunci fii pregătit să fi încercat în mod special.
Ia de exemplu un om ca Billy Grahmn, ajungând la sfârşitul uneia din cele mai mari misiuni pe care le-a cunoscut această lume, ce crezi că l-a pus în această poziţie? O mulţime de încercări mari, pentru că a şi fost înzestrat cu daruri mari. Acum, dacă Dumnezeu te-a dăruit cu adevărat, atunci El va pune la încercare acele daruri şi va testa credinţa ta. Şi aceasta va lua timp şi multe încercări. Dacă doreşti să slujeşti peste mulţi, atunci pregăteşte-te să fi încercat în mod special.
Ştiţi persoanele care vă sunt modele şi eroi, ale căror nume le cunoaşteţi: Chuck Smith, Raul Reis, Billy Grahmn, oameni ca aceştia, Chuck Swindoll, John MacArthur. Îi cunosc personal pe cei mai mulţi dintre aceştia şi aţi fi îngroziţi să aflaţi câteva din încercările prin care trec. Câteodată, când sfătuiesc oameni care sunt numai lacrimi şi sunt singuri şi suferă, şi suferă, vreau doar să le spun: ,,Stai puţin, dă-mi voie să-ţi povestesc despre o zi din viaţa lui Greg Laurie. Stai aşa să-ţi spun despre ameninţările morţii cu care trăieşte zi de zi acest om pe care îl ştii şi-l iubeşti, să prezint lucrurile într-o altă perspectivă pentru tine." Vedeţi, darurile mari, acelea care ajung la mulţi, sunt trecute prin multe încercări, deoarece acestea întăresc credinţa. Dacă doreşti credinţă puternică, vei avea parte de încercări majore care să o întărească. Putem spune atâtea despre aceasta, priveşti la viaţa lui Avram, la viaţa lui Moise, îi vezi pe toţi aceştia?
Aşadar, în cele din urmă, cunoaşteţi scriptura pe care o cităm atât de des, Matei 25:21 ,,Bine, rob bun şi credincios", ştiţi cine va auzi aceste cuvinte? Vă voi spune. Persoana care va auzi aceste cuvinte, care vor fi cea mai minunată muzică pentru auzul său, va fi persoana care L-a încercat pe Dumnezeu şi care a fost încercată de Dumnezeu. Această persoană va auzi cuvintele: ,,bine, rob bun şi credincios ".
Deci la sfârşit, când Petru vorbeşte despre puritatea credinţei tale care este mai scumpă decât aurul, cum ai putea să estimezi valoarea credinţei dovedite? Nu există nimic mai valoros în viaţa ta, în calitate de copil al lui Dumnezeu, decât aceasta. Şi sunt încercări ce o dovedesc şi astfel începi să le asimilezi şi să mergi înainte în acest adevăr şi totul devine altfel.
Acum, noi suntem încercaţi de necazuri, am vorbit despre aceasta. Suntem încercaţi pentru a dovedi credinţa noastră şi am vorbit şi despre acest lucru. Daţi-mi voie să vă prezint un ultim gând şi vom încheia.
Suntem de asemenea încercaţi prin lucruri bune. Aici este locul în care de multe ori picăm testul. Suntem testaţi prin lucruri bune. De exemplu, prezenţa lui Dumnezeu. Vă daţi seama ce încercare este să te apropii de Hristos şi să ai o relaţie personală, intimă cu El? Să trăieşti lângă El? Acesta poate fi cel mai important test din viaţa ta, pentru că Pavel a spus în Efeseni că Domnul Isus doreşte să se stabilească şi să fie acasă în inima ta. Aşadar începi acest fel de relaţie cu Hristos. Evreii spun: ,,Dumnezeul nostru este un foc mistuitor". El este sfânt şi a venit să te facă sfânt, aşa că dacă El se va stabili şi va fi acasă în tine, El va schimba unele lucruri în tine. Una din cele mai mari încercări este să vii atât de aproape de Domnul încât să înţelegi că El începe să reaşeze lucrurile. Întrebarea este dacă poţi tu să treci de încercarea intimităţii cu Hristos. Cred că ceea ce se întâmplă uneori este că spunem: ,,O Doamne, vino aproape de mine. Tu spui că te vei apropia de aceia care se apropie de Tine. O umple-mă, binecuvântează-mă, trăieşte în mine". Şi El începe să facă aceasta dar următorul lucru pe care îl afli este că El începe să reordoneze lucrurile. ,,Stai Doamne, nu aşa de aproape. Nu trăi în mine atât de intens", ştiţi voi! Dăm înapoi şi cădem testul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Sau să luăm exemplul binecuvântărilor de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vă binecuvâtează cu darul cântării ştiţi prin ce încercare veţi trece? Seducţia lumii. Aţi văzut vreun cântăreţ renumit cântând cântecele Sionului iar acum cântă cântece Canaaniţilor şi câştigă milioane? Aţi văzut acest lucru?
Dar despre binecuvântarea banilor? Ştiţi, o persoană poate că a dat greş din cauza sărăciei, dar cincizeci vor cădea datorită banilor mulţi. Ce se întâmplă dacă Dumnezeu îţi dă mulţi bani? Vei trece oare testul sau nu?
Dar dacă Dumnezeu vă dă o soţie/un soţ credincios? Cred că aceasta este o încercare majoră a credinţei noastre. Ai un partener credincios şi este o mare încercare. Voi încerca să vă explic de ce. Pentru că ei aleargă după Dumnezeu: ,,Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui..." (Cântarea lui Solomon 1:4). El este o persoană trăind astfel ca partener/soţ al tău şi ei îţi vor testa credinţa, ei te vor încerca dacă vrei să-L urmezi pe Dumnezeu sau nu. Din păcate, prea mulţi soţi cad acest test. Decât să alerge cu soţul credincios care este o mare sursă de sfinţenie, ei mai degrabă luptă împotriva sa găsind scuze. Nu cădeţi acest test al soţului credincios! Dacă Dumnezeu vă binecuvântează cu un soţ credincios, aveţi parte de una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le veţi avea pe acest pământ. Îţi mulţumesc Doamne pentru soţia mea Cindy. Ea este după părerea mea, cea mai credincioasă persoană pe care o cunosc. M-am căsătorit cu ea. Bărbaţi tineri se căsătoresc. Ce înseamnă aceasta a te căsătorii? Să te căsătoreşti cu cineva atât de credincios încât te impulsionează, te provoacă la întrecere în lucrurile lui Dumnezeu, în devoţiunea lor către Dumnezeu. Cred că prea adesea picăm acest test.
Şi în cele din urmă, cuvântul lui Dumnezeu. Atât de multe putem spune despre aceste lucruri şi nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată despre încercarea prin lucruri bune. Ne gândim la lucrurile rele: necazul, durerea psihică, dar aceste lucruri bune ne încearcă profund. Cuvântul lui Dumnezeu! Gândiţi-vă la adâncimea şi la vastitatea Cuvântului lui Dumnezeu, dacă Îl citiţi sau Îl ascultaţi. Vă bucuraţi de El, sunteţi binecuvântaţi, Dumnezeu vă iubeşte. Har aici... Eben-Ezer... priviţi toate aceste lucruri minunate. Apoi ajungeţi la ceva care este un cuvânt greu, pentru că v-a lovit în plin şi iată, este ceva similar situaţiei voastre. Acesta este o încercare majoră, nu-i aşa? Ascultaţi predica predicatorului şi este exact ca în Biblie, el citeşte, nu este părerea sa personală ci sunt cuvintele exacte din Biblie, şi tu spui: ,,Nu ştiu despre acest lucru. Este un cuvânt greu, prea de tot (Ioan 6:60); spune-mi despre Eben-Ezer din nou, dar nu-mi spune să mă pocăiesc de păcatul în care mă aflu. Mă judeci!" Lucruri din acestea, este o încercare, nu-i aşa? Ştiţi, Isus a hrănit cinci mii de oameni cu pâine din cer, a fost una din zilele bune din viaţa acelor oameni, sunt atât de emoţionaţi, de interesaţi. El merge pe malul celălalt al lacului, ei ocolesc lacul şi-L prind din urmă. Se gândesc: ,,mai multă pâine, peşte nemaipomenit, o masă pe cinste. O, acest Isus, El ştie cum să rezolve lucrurile." Ei apar acolo, iar El ştie că ei vor mai multă pâine dar în schimb ceea ce le dă El este un bun, adânc şi direct mesaj prin cuvinte. Ei sunt ucenici (în greacă mathetes, învăţăcei) deci învaţă de la Hristos, ei îl urmează peste tot. El predică un cuvânt pătrunzător, direct, şi se află la jumătatea mesajului când ei încep să murmure şi să se simtă ofensaţi, spune Biblia. Dar El a spus: ,,Dacă nu mâncaţi carnea Mea şi nu beţi sângele Meu (dacă nu vă veţi da cu adevărat viaţa pentru Mine), nu puteţi fi ucenicii Mei". Iar ei s-au înfuriat: ,,Ei ia uite, stai puţin. Cum este cu pâinea aceea? O, aceea a fost atât de bună, şi peştele, şi partea despre dragostea lui Dumnezeu. Dar această afacere a angajamentului"?!" Şi aşa, unul câte unul, întreaga mulţime a plecat.
Mai rămân ucenicii Săi, care erau acolo, iar El se întoarce înspre ei şi îi întreabă: ,,Voi nu plecaţi? Ei toţi au plecat. Adevărul s-a vădit, aceasta este realitatea. Lor nu le place predica directă, adâncă. Plecaţi şi voi?" Ei răspund: ,,Unde să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Nu avem de gând să Te părăsim."
Au trecut testul. Credinţa le-a fost întărită, după cum vedeţi. Ei i-au privit pe ceilalţi plecând, în timp ce ei au rămas. Şi voi veţi vedea pe alţii plecând, în timp ce veţi rămâne în viaţa creştină. Veţi creşte şi veţi fi binecuvântaţi. Dar veţi vedea că Dumnezeu foloseşte lucruri bune pentru a vă încerca. Nu treceţi doar testele lucrurilor rele, treceţi şi testele lucrurilor bune astfel încât autenticitatea credinţei voastre, dovada credinţei voastre să devină în cele din urmă, cea mai valoroasă posesiune a voastră. Şi veţi găsi atâta mulţumire în aceasta, iar efectul complementar al credinţei dovedite este înţelegerea potrivită a împărăţiei ce vine. Deoarece cum poţi crede în cerurile în care te îndoieşti că vei merge? Şi această speranţă, locul unde ai aţintită privirea, şi ceea ce aştepţi, sunt de importanţă majoră în viaţă.
Aşadar, efectul complementar al credinţei dovedite este o speranţă solidă şi o înţelegere a cerului care depăşesc atât de multe greutăţi în viaţă, şi care se întoarce la tine. Să ai bucurie chiar şi în cele mai dificile împrejurări, pentru că ai această relaţie cu Dumnezeu care te iubeşte atât de mult, iar bucuria Lui este tăria ta.
Să ne rugăm.
Tată, Îţi mulţumim pentru timpul petrecut împreună astăzi. Îţi mulţumim Doamne, pentru că ne iubeşti atât de mult. Ne dăm seama că nu există iubire mai arzătoare decât aceea pe care ne-o porţi. Ne iubeşti suficient de mult pentru a ne încerca, pentru ca noi să ştim că, credinţa noastră este adevărată, că mergem cu adevărat în cer, că Te cunoaştem cu adevărat, Isuse şi că mântuirea noastră este sigură, că putem avea această bucurie în această viaţă. Mulţumim Doamne pentru această iubire. Îţi mulţumim şi Te lăudăm, în numele lui Isus, amin.
Traducerea: Ion Codescu