Un îndemn practic de ascultare de liderii voştri spirituali
Evrei 13 :17
"Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos".
Dumnezeu a ales să-şi conducă Biserica Sa, folosind oameni! Oameni? O alegere nu prea potrivită am spune noi.
La o observare a bisericilor din zilele noastre putem să spunem fără să greşim că termeni ca "ascultare", "lideri", "supunere autorităţii", nu sunt deloc populari. Observăm că nu sunt rare cazurile în care în biserică domneşte o democraţie populară aflată sub impulsurile, capriciile sau antipatiile celor mulţi. Pastori şi lideri de tot felul sunt simple marionete ale acestora, ei fiind demişi, mutaţi, abuzaţi după bunul plac al mulţimii rebele.
Contextul Epistolei către Evrei ne dezvăluie că aceşti primitori ai ei nesocoteau importanţa, rolul şi responsabilităţile liderilor din Biserică. În cap.10, vers.25 se vorbeşte despre "unii care au obicei să părăsească adunarea", împinşi să o facă atât de prigoană dar şi din răzvrătire faţă de cei ce-i conduceau spiritual. Acestora, autorul epistolei le trimite un îndemn la ascultare de liderii lor spirituali (vezi, Evrei 13:7,17).
În acest îndemn le cere să :
- Recunoască responsabilitatea dublă a liderilor bisericii:
I. odată, "căci ei priveghează asupra sufletelor voastre";
II. a doua oară, că ei "au să dea socoteală de ele" (de sufletele lor) lui Dumnezeu.
Pînă aici despre responsabilitaţi ale liderilor! Cei ce-i urmează au şi ei responsabilităţi la fel de solemne! Şi anume, aceştia trebuie să devină conştienţi de efectul direct pe care purtarea şi atitudinea lor o are asupra liderilor lor.
Dar de ce să le fie "supuşi"? De ce să-i "asculte"? Care ar fi interesul?
Evrei 13:17 "...pentru ca să poată face lucrul acesta [adică, "să privegheze asupra sufletelor voastre] cu bucurie, nu suspinând"
Aceasta este o chemare la sensibilitate faţă de sentimentele lor: "nu suspinând", ci "cu bucurie". Lucru, care tot celor ce-i urmează le-ar folosi.
Noi putem să ne onorăm această responsabilitate prin felul în care trăim. Astfel se presupune să contribuim, nu la întristarea lor (lucru care nu ne-ar fi de folos nouă celor ce ne slujesc!), ci la bucuria lor (lucru care ne-ar fi evident, tot nouă, de folos).
Pentru a înţelege "întristarea" inerentă poziţiei de lider, definiţi-o!
Definiţia conducerii spirituale din biserica creştină : un păcătos ce conduce pe mai mulţi asemenea lui să devină asemenea lui Isus Hristos. Cine este competent pentru o astfel de slujbă!
De pe această poziţie nu conduci o echipă de medici, de diplomaţi sau de soldaţi, etc, ci o grămadă de păcătoşi slabi şi nesăbuiţi! Cu cât mai mulţi membrii are biserica, cu atât mai mulţi păcătoşi ai de condus! Şi cum? În ce manieră? John MacArthur (autorul cărţii, "Evanghelia după Isus" ) spune: "Neputând niciodată a spune - "îţi ordon!" - ci întotdeauna, doar - "te rog!".
De asemenea, aflaţi pe această poziţie liderii spirituali nu pot niciodată face pe plac tuturora, după cum ne-o demonstrează cele ce urmează.
Un pastor ca al tău şi ca şi al meu!
"Dacă este prea tânăr, îi lipseşte experienţa. Dacă are părul cărunt este prea bătrân. Dacă are patru sau cinci copii, are prea mulţi! Dacă nu are nici unul, este un exemplu prost! Dacă soţia lui cânta în cor, este prea îndrăzneaţă. Dacă nu cântă în corul bisericii, nu este interesată de lucrarea soţului ei(!). Dacă el predică din notiţe, atunci are predici standardizate, lipsite de viaţă. Dacă predică din inimă, este superficial şi-i lipseşte profunzimea. Dacă petrece prea mult timp în studiu, îşi neglijează biserica. Dacă este prea prezent printre membrii ei, este prea băgăreţ! Dacă este atent cu cei săraci, vrea să impresioneze. Dacă le acordă atenţie celor bogaţi, vrea să se ajungă (să devină şi el un aristocrat!). Dacă sugerează schimbări în programul bisericii, este un dictator. Dacă nu face sugestii, nu e decât un figurant. Dacă foloseşte prea multe ilustraţii în predicile sale, neglijează Biblia! Dacă nu foloseşte suficiente, e confuz! Dacă condamnă răul, o face fiindcă este prost dispus. Dacă nu o face, nu o face fiindcă el este compromis(!). Dacă predică adevărul, el este ofensator. Dacă nu-l predică, este ipocrit! Dacă predică o oră, e prea lung. Dacă predică mai puţin, e leneş! Dacă nu reuşeşte să placă tuturor, dăunează bisericii. Dacă place tuturora, îi lipsesc convingerile! Dacă predică zeciuiala, o face fiindcă-i lacom de bani. Dacă nu o face, este aşa fiindcă nu-i credincios formării enoriaşilor săi. Dacă primeşte un salariu mare, este un mercenar. Dacă primeşte unul mic,...păi nu dovedeşte decât că nu valorează prea mult!! Dacă predică tot timpul, oamenii sunt sătui să-l tot audă. Dacă invită alţi vorbitori, aceştia se mânie fiindcă cred că se sustrage de la datoria lui faţă de ei!" (Pastor Danny Bond - Pacific Hills Church)
Acesta este pastorul tău şi al meu! Dacă eşti un lider spiritual, nu contează care dintre aceste descrieri ţi se potrivesc, pentru că doar simplul fapt că te afli într-o astfel de poziţie îţi atrage acest tratament din partea oamenilor!
Curios lucru? De fericirea, de buna dispoziţie a liderilor noştri spirituali, Dumnezeu spune aici că noi suntem responsabili! De aceea, porunca clară a Lui, din acest pasaj este de a nu contribui la înmulţirea suspinelor acestora! Dimpotrivă, experienţa liderilor ar trebui să fie aceasta : vezi,
3 Ioan 3,4 "A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr. Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr"
1 Tes. 3:5-9 "Astfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi. De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră. Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul. Cum putem noi oare să mulţămim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria, pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?"
Iată cum puteţi să faceţi cea mai mare bucurie liderului d-voastră spiritual: umblând în adevăr, având credinţă şi dragoste.
Prin "ascultaţi-i" şi "fiţi-le supuşi", Dumnezeu vă adresează o chemare nu la o ascultare şi supunere oarbă faţă de nişte lideri despotici, şi abuzivi, ci la o "sensibilitate" demonstrată de calitatea vieţii noastre. nu este o chemare la supunere faţă de lideri pentru ca aceştia să se "folosească" de voi, ci pentru ca voi să vă puteţi folosi de ei, cu succes!
Un alt mod de a defini Biserica este acela al unui grup de credincioşi strânşi în jurul celui ce are o clară viziune a lui Isus Hristos. Nu una proprie, subiectivă cum este cazul faimoşilor lideri cultici (Charles Russell, Joseph Smith, etc.), care nici nu este o viziune reală, ci una desprinsă de pe paginile Scripturii şi confirmată de exemplul personal al vieţii liderului.
Pentru ca bisericile noastre să aibe de câştigat în unitate, este nevoie ca noi să devenim conştienţi de responsabilitatea de a ne sprijini liderii noştri.
Cine este pastorul pastorului tău?
"De curând mi-am dat seama că pastorul meu nu are nici un pastor. Nici măcar un pastor asociat la care să apeleze în zile negre. Asemenea celor mai mulţi membrii de biserică i-am cerut ajutorul pastorului meu şi niciodată nu m-a refuzat. Dar cine este pastorul pastorului meu? Cine vine în ajutorul lui atunci când povara-i prea grea să o poată purta singur? Nu se găseşte oare ceva în noi toţi care să cerşească înţelegerea şi simpatia oamenilor? Dar este oare pastorul meu o excepţie de la asta, doar fiindcă-i pastorul meu?
Mântuitorul când era pe pământ, se ducea deoparte să-i vorbească Tatălui, petrecând multe ceasuri cu Acela care-şi întâlneşte slujitorii în locuri singuratice şi niciodată nu-i părăseşte. Însă Domnul nostru i-a avut de asemenea pe Petru, Ioan şi ceilalţi.
Am luat o hotărâre, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu, nu o voi încălca. Sunt hotărât ca pastorul meu să ştie că-l iubesc şi că nu-i va lipsi înţelegerea şi simpatia pe care pot să i-o ofer. Ca şi membru al bisericii mele, voi fi prietenul pastorului meu. Nu-mi rămâne decât să cred că şi alţii, asemenea mie, vor sta zi de zi alături de omul care nu are nici un pastor!"
("Knight's Treasury of Illustrations" - Walter B. Knight; pag.289)
Ce îi datorez eu pastorului meu
"Îi datorez respect ca trimis al lui Dumnezeu să mă înveţe o cale mai bună de a trăi decât egoista şi mizera existenţă de care aş putea fi vinovat fără călăuzirea sa. Îi datorez încredere ca să poată fi slobod să slujească în Biserică, nestânjenit de judecăţi şi criticism. Îi datorez pastorului meu, rugăciune, pentru ca Dumnezeu să-i facă serviciile lui o binecuvântare pentru cei ce-l ascultă. Îi datorez pastorului meu ocrotirea tăcerii, refuzând să repet în prezenţa lui vorbirile de rău sau bârfa nemiloasă care l-ar îngrijora şi l-ar împiedica să facă tot ce poate. Îi datorez ceva din timpul meu, pentru a-l ajuta în munca lui, ori de câte ori are nevoie de mine. Îi datorez, încurajare atunci când îngrijorările şi supărările îi îngreunează slujba lui. Îi datorez, pastorului meu, atenţia mea când merg la biserică, ca să nu fie deranjat la vederea mişcărilor mele nepăsătoare din bancă ce trădează dezinteresul faţă de ceea ce spune." ("Knight's Treasury of Illustrations" - Walter B. Knight; pag.291)
Biserica are nevoie de oameni plini de Duhul care să o conducă, dar şi de oameni plini de Duhul care să-i urmeze!
Trebuie să recunoaştem că adesea avem prejudecăţi de neînvins faţă de liderii noştri. Că acestea sunt atât de puternice Încât nici nu ne gândim să fim înduplecaţi de autoritatea lor spirituală, fie ea şi adevărată şi nu pretinsă! În astfel de cazuri, iată un mod demn în care să vă manifestaţi faţă de ei şi poate chiar să vă învingeţi aceste prejudecăţi.
Cum să scăpaţi de un pastor/predicator nedorit(!?)
"Priviţi-l drept în ochi, În timp ce predică şi spuneţi din când în când 'amin'. În câteva săptămâni se va sinucide predicându-vă! Bateţi-l pe spate şi vorbiţi-i încurajator de lucrurile bune pe care le-a spus. În scurt timp se va sinucide studiind pentru voi! Începeţi să-i oferiţi un salariu decent. Poate că el este unul dintre acei predicatori care au trăit din salarii de mizerie iar acum va avea şansa să mănânce atât de mult încât să se sinucidă! Rededicaţi-vă viaţa lui Hristos şi cereţi-i să vă dea ceva de făcut, de preferinţă a-i câştiga pe cei pierduţi la Hristos, şi va muri de atac de cord! Convingeţi biserica să se unească în rugăciune pentru el, încât să devină în scurt timp atât de eficace, încât vreo biserică mai mare, din altă parte, să vi-l smulgă din mâini!" (idem, pag.285)
Un îndemn la rugăciune pentru lideri - pentru pastorul meu
Evrei 13:8 "Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile."
"A, liderii? Liderii nu au probleme!" ar spune ignorantul. Însă în viaţa liderilor spirituali există o intensitate a războiului spiritual care lipseşte celor conduşi de aceştia şi la cunoştinţa căreia nu ajungi decât dacă Dumnezeu îţi dă harul să te afli în aceea poziţie. Dacă nu vrei ca şi lider să compromiţi standardele Cuvântului lui Dumnezeu, nu vrei să pactizezi cu obiceiurile vremii, atunci te vei trezi în capul "listei negre" a diavolului unde să devii ţinta celor mai aspre atacuri. Un bombardament spiritual nemaipomenit şi formidabil se va efectua asupra ta. Ei sunt fiinţe care au o nevoie deosebită de rugăciune din partea restului bisericii!
Rugăciunea pentru lideri mai poate realiza un alt deziderat al majorităţii. Schimbarea acestuia în mai bine! În loc de a fi atât de prompţi cu criticile mulţi membrii de biserici ar trebui să apeleze la rugăciune. Dacă Dumnezeu are în stăpânire sufletul acelui lider atunci tot El face şi schimbările necesare în el. Vreţi să vedeţi schimbări în liderii voştri? Cred că da! Atunci, rugaţi-vă pentru ei!
Celebrul predicator baptist din Londra, C. H. Spurgeon, a atribuit tot succesul lucrării sale rugăciunilor enoriaşilor săi pentru el:
"Gândul acesta să se întipărească adânc în mintea şi inima fiecărui credincios. Şi anume, că pastorul va fi asemenea rugăciunilor acestuia pentru el. Rugaţi-vă pentru pastorul vostru! Rugaţi-vă pentru liderii voştri şi-L veţi vedea pe Dumnezeu transformându-i pe aceştia, după rugăciunile voastre!"
Rugăciunile voastre îi vor susţine în bătălii. Rugăciunile voastre îi vor face să aducă în biserici Cuvântul lui Dumnezeu. Data viitoare când doriţi o predică bună la biserică, asiguraţi-vă să înălţaţi nişte rugăciuni deosebite pentru cel ce vă va predica!
O rugăciune pentru pastorul meu
"Tatăl nostru, ajută-mă să-i fiu un stâlp de susţinere pentru a contribui la sprijinirea lui şi nu la dărâmarea lui. Să nu-i fiu un ţepuş în carne care să-i sugă toată vigoarea şi nici o povară care să-l încovoieze la pământ. Ajută-mă să-l sprijin fără a-l influenţa. Ajută-mă să-i ţin mâinile ridicate, fără a-i pune cătuşe pe ele. Ajută-mă să-i dăruiesc ajutorul meu, ca să poată devota mai mult timp trudei pentru mântuirea altora şi mai puţin pentru satisfacerea vanităţii mele. Ajută-mă să lucrez pentru el ca pastor al tuturor membrilor şi fără să-l forţez să-şi irosească timp pentru mulţumirea mea. Ajută-mă să nu fiu egoist în ceea ce fac pentru el şi nici în ceea ce el face pentru mine. Ajută-mă să mă străduiesc să-i slujesc lui şi bisericii mai mult şi să fiu mulţumit cu el slujindu-mi mie mai puţin şi bisericii, şi celorlalţi, mai mult!!" (idem, pag.275)
Conducerea spirituală a unei biserici nu este o "stradă cu sens unic"
Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată la lucrul acesta! Atât de mulţi oameni consideră lucrarea de slujire a Bisericii, de slujire a ei din Cuvântul lui Dumnezeu prin predicarea lui oamenilor, ca fiind o stradă cu sens unic! Cu alte cuvinte, când vin la biserică majoritatea se aşteaptă să se petreacă acolo aceea revărsare îmbelşugată a Cuvântului lui Dumnezeu. Se aşteaptă să fie martorii unei mari binecuvântări care să se reverse din faţă de la amvoane asupra lor. Se aşteaptă ca din acel loc să ţâşnească, ca dintr-o arteziană, râuri de apă vie care să-i convingă de actele păcătoase de peste săptămână, care să le readucă sentimentul pierdut de curăţie şi bucuria mântuirii. Să-i spele din nou, ca pe nişte noi-născuţi. Dar, iată că nu se petrece! Pur şi simplu, această aşteptare nu le este satisfăcută. O muncă titanică, a unui singur om, de a va aduce un mesaj de la Dumnezeu, voi o anulaţi şi o zădărniciţi în fracţiunea de secundă a unui act sau gând murdar. Este nevoie de o putere colosală şi inumană, pentru a vă scoate afară din mlaştina păcatului în care din nou v-aţi acomodat prin bălăceala zilnică. Este nevoie de un chin indescriptibil cu care voi să fiţi iar motivaţi să reveniţi la o viaţă de puritate, să fiţi din nou mobilizaţi în slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor voştri. Şi acesta nu se găseşte la liderii voştri! Le-a secătuit vlaga şi le-a pierit speranţa de a mai vedea schimbându-se un popor obişnuit să facă răul şi ale cărui gânduri sunt mereu înclinate spre rău. Încăpăţânarea cu care unii se agaţă de păcatele lor îi descurajează chiar pe aceia de la care vă aşteptaţi să vină cuvântul decisiv care să vă convingă.
Este nevoie ca şi voi să veniţi în întâmpinarea liderilor voştri spirituali pe aceea "stradă", cu vieţi care să-i încurajeze şi să-i inspire. Trupul lui Hristos este un organism unitar care nu este doar târât de picioare sau care n-are picioare dar are cap. În felul acesta oferim lumii o imagine neştirbită a ceea ce înseamnă biserica lui Hristos: un trup în care fiecare mădular îşi face treaba lui, în armonie cu celelalte.
Ascultaţi de liderii voştri şi fiţi-le supuşi! Rugaţi-vă pentru ei! Vouă vă este de folos. Trăiţi în aşa fel încât ei să nu suspine ci să fie încurajaţi şi să vi se dedice şi mai mult!