Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii

de Richard Krejcir

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii Partea a 3-a

Pregătire pentru o căsătorie de succes

Lumea consideră căsătoria ca fiind drumul către propria satisfacţie. Această perspectivă are ca punct de plecare căutarea auto-împlinirii prin plăcere, prin compania celuilalt: ce pot "eu" câştiga de aici, cum aş putea "eu" beneficia de acest lucru. Desigur, acestea sunt componente ale unei relaţii, dar nu reprezintă componentele ei principale. Oamenii ajung buimăciţi, deziluzionaţi şi, în cele din urmă, renunţă la căsătorie, pentru că aspectele menţionate mai sus, odată împlinite, nu aduc satisfacţie şi nu răspund aşteptărilor. Astfel că ei neagă ceea ce este cu adevărat important şi esenţial în clădirea unei căsnicii.

Acest articol reprezintă partea a treia dintr-o serie de patru articole pe tema găsirii iubirii de-o viaţă. În această a treia parte, scopul meu este acela de a releva principalele puncte de vedere şi îndrumările pe care ni le dă Domnul în Cuvântul Său, astfel încât să ne putem pregăti mai bine pentru cel de-al doilea lucru extrem de important pe care îl facem în viaţă (primul fiind mântuirea noastră). Prin urmare, să vedem cum trebuie să ne pregătim pentru o căsătorie de succes.

Dacă vrei să ai succes în viaţă şi în căsnicie, trebuie să înţelegi următorul lucru: scopul primordial al căsătoriei nu este acela de a ne satisface pe noi înşine (da, acest lucru m-a surprins şi pe mine), ci de a-L glorifica şi a-L sluji pe Dumnezeu. Dorinţele şi plăcerile noastre nu constituie prioritatea numărul unu pentru Dumnezeu. Da, Dumnezeu vrea ca noi să fim veseli, fericiţi şi mulţumiţi, dar a fi fericit înseamnă a te focaliza pe El şi nu pe problemele vieţii (Iacov 1:2-8). Prin urmare, ca să ai o căsătorie de succes, trebuie să fii conştient de ceea ce presupune ea şi trebuie să te pregăteşti ca atare. Cea mai importantă garanţie a funcţionării ei este respectarea principiilor din Cuvântul Său şi nu a ceea ce crezi tu de cuviinţă, a ceea ce-ţi doreşti sau ai experimentat. Reţine! Dumnezeu a conceput căsătoria şi tot El ne-a conceput şi pe noi. Aşadar, El ştie ce-i mai bine pentru noi.

Aceasta ar putea să nu sune prea popular, dar este adevărat. Biblia spune că Dumnezeu a creat-o pe Eva ca "ajutor potrivit". Asta înseamnă că ea trebuia să îl ajute pe Adam în lucrurile pe care le avea de făcut în grădină şi în exercitarea stăpânirii asupra pământului. Aceasta presupune totodată existenţa unei co-relaţionări, de pe urma căreia beneficiau amândoi - deci formau împreună o echipă şi îşi atingeau scopul împreună. Dragostea, intimitatea şi plăcerea făceau cu siguranţă parte din relaţia lor, dar nu constituiau elementele principale ale relaţiei şi vieţii lor. Nu făceau doar să zburde prin paradis, beţi de fericire, jucându-se şi bucurându-se unul de celălalt. Ei împărtăşeau un scop comun şi o direcţie comună. La fel trebuie să facem şi noi. Nu putem accepta pe cineva în viaţa noastră doar pentru că ne-a atras privirea; şi nu trebuie să ignorăm procesul cunoaşterii persoanei respective şi al autocunoaşterii, într-un mod mai profund. Dacă vom proceda la fel ca majoritatea lumii, riscul eşecului va fi de 50%. Am fi extrem de norocoşi dacă am găsi fericire şi satisfacţie pe această cale. Dacă am petrece puţin mai mult timp lucrând împreună la relaţia noastră, am fi la mile depărtare de farsele vieţii şi ne-am bucura de o viaţă mai fericită şi mai plină de semnificaţie, viaţă care L-ar mulţumi pe Dumnezeu şi ne-ar face mai fericiţi.

Dacă pierdem din vedere scopul la care ne-a chemat Dumnezeu în viaţă şi în căsnicie, cădem într-o viaţă de disperare şi nu ajungem la împlinirea dorită. Dacă urmăm orânduirile Sale, vom găsi persoana potrivită, vom rămâne pe drumul cel bun şi vom experimenta, în cele din urmă, desfătare şi bucurie. Ironia societăţii noastre este că ea caută aceste lucruri, dar fără Dumnezeu. Prin urmare, oamenii ajung deziluzionaţi şi supăraţi pe Dumnezeu pentru că nu obţin rezultatele dorite. În plus, mulţi dintre creştinii necăsătoriţi fac în mare parte acelaşi lucru.

Pregătirea pentru căsătorie din perspectiva lui Cristos şi a Bisericii (Efeseni 5:22-32; Coloseni 3:18-21; 1 Petru 3:1-7)

Tema acestor pasaje este supunerea, un obiectiv departe de idealurile americane de libertate şi alegere personală. În orice caz, gândiţi-vă la acest lucru! Supunerea nu este un concept tiranic, aşa cum îl considerăm cei mai mulţi dintre noi. Ea înseamnă mai degrabă libertate. Ea ne permite să fim liberi, să primim şi să oferim în mod liber. Este un port sigur, cu ape liniştite, care ne protejează de furtunile acţiunilor greşite; ne eliberează de gândirea eronată care ne conduce spre alegeri greşite şi care, la rândul lor, ne duc la o viaţă nefericită şi plină de necazuri. Soţiilor li se cere să fie supuse soţilor lor. Soţilor li se cere să îşi iubească soţiile. "Supunere" este la origine un termen preluat din domeniu militar (Efes. 5:22, hupotasso - în greacă) şi înseamnă "a te poziţiona sub" sau "a te subordona" (1 Petru 3:1) - nu datorită slăbiciunii sau inferiorităţii, sau pentru că unul este mai bun decât celălalt, ci pentru că Dumnezeu l-a aşezat pe soţ, în rânduiala creaţiei, ca şi cap al casei, aşa cum Cristos este Cap al Bisericii. Cei doi parteneri au roluri diferite, totuşi, sunt egali înaintea lui Dumnezeu.

Supunerea nu presupune a trece dincolo de parametrii voii lui Dumnezeu, sau cei ai dragostei şi ai dreptăţii Sale. Ca dovadă, supunerea nu este o metodă de a reduce la tăcere soţia sau de a o coborî, indiferent sub ce formă. Ceea ce li se cere soţilor este mai de speriat. Soţii sunt chemaţi să iubească, ceea ce este mult mai mult decât supunerea. Reţineţi! Această chemare a fost adresată într-o perioadă şi într-o cultură în care femeile erau considerate inferioare animalelor de la fermă. Această învăţătură a fost predată într-o cultură în care bărbatul, "alfa" - capul familiei, domina familia şi comunitatea întru ordine, organizare, structură şi protecţie. Mandatul de a iubi (1 Corinteni 13:4-7) a fost şi este încă, pentru unii, chemarea la deşteptare a soţului în vederea unei trăiri şi a unei relaţionări la soţie care să reflecte în mod clar toate însuşirile caracterului biblic. Acest verb (în greacă - agapete) denotă o acţiune continuă şi regulată, nu doar atunci când avem chef. Cristos Şi-a iubit Biserica nu pentru că ea era sfântă, ci pentru ca s-o sfinţească. Prin urmare, nu suntem chemaţi doar la a găsi persoana potrivită pentru noi, ci suntem chemaţi să menţinem relaţia noastră în parametrii dragostei, ai supunerii şi ai angajamentului luat. Chiar dacă alegerea ta a fost una greşită, datorită nerăbdării, a gândirii eronate, a poftei şi/sau a păcatului, totuşi, chemarea aceasta rămâne valabilă pentru tine şi la fel şi oportunitatea de a îndrepta situaţia, de a face lucrurile să meargă între tine şi partenerul tău/partenera ta. La urma urmei, trebuie să fi fost o scânteie care v-a adus împreună la început şi care acum poate fi reaprinsă.

Cristos şi Biserica sunt modelele noastre primare în ce priveşte angajamentul pe viaţă al căsătoriei monogame. El nu a renunţat la noi atunci când lucrurile au mers din rău în mai rău; harul, iertarea şi perseverenţa Lui au biruit. Acesta este modelul relaţional pentru căminul nostru, pentru dragostea pentru copii şi pentru părtăşia şi relaţiile pe care ar trebui să le avem. Biserica este Mireasa lui Cristos, pe care El o iubeşte. Partenerul tău sau viitorul partener de viaţă este mirele sau mireasa faţă de care va trebui să practici şi să exersezi dreptatea, dragostea, angajamentul şi sfinţenia, cu toată abilitatea şi puterea ta (Apocalipsa 21:1-2).

Clădirea relaţiei de viitor şi a dragostei voastre

Iată aici câteva lucruri foarte importante, la care merită să cugeţi, care ar putea să se opună gândirii tale convenţionale, experienţei şi felului tău de a acţiona. Totuşi, aceste caracteristici sunt foarte importante şi biblice; aşadar, fii gata să cugeţi asupra lor atunci când citeşti Cuvântul şi când te rogi şi aplică-le în relaţia ta prezentă şi în viitor!

În căutarea pe care o întreprinzi pentru a-ţi găsi iubirea vieţii, trebuie să fii dispus să lucrezi la persoana ta. Nu eşti perfect. Doar Cristos este perfect. Ai un întreg set de greşeli şi ciudăţenii care este necorespunzător pentru ochii publici şi pentru relaţiile private. Toţi avem aşa ceva. Din acest motiv, trebuie să doreşti să dai la o parte aroganţa şi mândria şi să te ocupi de aceste greşeli - să le rezolvi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unui pastor sau consilier, dacă este necesar. Potenţialul tău partener trebuie la rândul lui să vrea să facă acelaşi lucru. Dacă nu, vă veţi păstra trăsăturile urâte de comportament şi ele vor deveni şi mai urâte pe măsură ce negaţi existenţa lor cu tot mai mare fermitate; şi vă veţi ciocni amândoi până în punctul în care nu veţi mai putea continua relaţia. Acum, nici tu, nici potenţialul tău partener nu trebuie să fiţi perfecţi, nu trebuie decât să doriţi şi să fiţi deschişi întru creşterea şi transformarea voastră în creştini maturi din punct de vedere spiritual şi emoţional.

Nu te poţi aştepta ca viitorul partener de viaţă să răspundă nevoilor tale, oricare ar fi acestea, în locul lui Dumnezeu.

Întrucât urmărim standardele lui Dumnezeu, trebuie să căutăm o persoană care are o relaţie crescândă cu Dumnezeu. Amândoi trebuie să căutaţi să Îi aduceţi satisfacţie lui Cristos şi să creşteţi în El. Amândoi trebuie să aveţi, ca fundament al vieţii voastre, pe Isus ca Domn, nu doar ca Mântuitor. Asta înseamnă să fii condus de standardele şi principiile Lui şi nu de motivaţiile şi înclinaţiile proprii, egoiste. Amândoi trebuie să doriţi cu toată inima să vă apropiaţi tot mai mult de Dumnezeu, să vă bucuraţi de mersul la biserică, să vă bucuraţi slujind lui Dumnezeu şi oamenilor şi să fiţi membrii credincioşi şi plini de râvnă ai unei biserici. Pentru că, aşa cum v-am mai spus, trebuie să aveţi aceeaşi gândire teologică. Combinaţia dintre un catolic şi un protestant nu va funcţiona niciodată. Unul va trebui să renunţe la credinţa lui, sau chiar amândoi; şi când vor apărea copiii, tot iadul se va dezlănţui! Chiar curtarea/întâlnirea care nu se află pe aceeaşi undă denominaţională poate decurge dificil, pentru că, în final, unul va trebui să renunţe la denominaţiunea lui şi să treacă la cealaltă. Prin urmare, amândoi trebuie să fiţi dispuşi să înduraţi acest lucru şi, desigur, să staţi pe genunchi în timpul unor astfel de decizii. Unul dintre voi e posibil să fie mai înflăcărat pentru Domnul decât celălalt, pentru că se iau în considerare experienţa, creşterea şi personalitatea. Pe măsură ce căutaţi să vă cunoaşteţi unul pe celălalt, aceste lucruri ies la iveală şi, astfel, le puteţi rezolva. Nu e necesar să fiţi de acord în fiecare punct doctrinar. Dacă cei doi cad de acord în totalitate, unul dintre ei nu gândeşte. Asigură-te că poţi să nu fii de acord cu celălalt şi că punctele în care nu cădeţi de acord nu sunt esenţiale ca doctrină. De asemenea, trebuie să aveţi perspective similare asupra lumii şi societăţii (Amos 3:3).

Fii atent în relaţiile cu oameni diferiţi de tine din punct de vedere economic, social şi etnic. Astfel de relaţii au mai multe obstacole de trecut şi necesită mai multă muncă şi maturitate, nu doar din partea voastră, dar şi din partea celor două familii. Categoric, nu sugerez incompatibilitatea lor, nici nu spun că astfel de relaţii sunt greşite. Soţia mea şi cu mine suntem diferiţi din toate aceste puncte de vedere şi a trebuit să trecem peste mult mai multe probleme datorate familiilor şi a stigmatului social, decât ar fi fost normal (orice ar însemna acest lucru) într-o relaţie.

Un alt lucru, pe care trebuie să-l faci înainte de căsătorie, este să ai pe cineva căruia să-i spui cum decurg lucrurile, poate chiar un grup mic de persoane. Vei creşte şi te vei schimba mai rapid şi într-un mod extrem de benefic, dacă vei avea pe cineva, care te cunoaşte, să te impulsioneze, să te încurajeze şi să te îndrume în direcţia bună şi conform Cuvântului.

Înainte de a te logodi, este bine să îţi ascunzi cele mai expresive emoţii şi sentimente pe care le nutreşti. Expresii precum "Te iubesc", sărutul şi alte "bezele" (sărut, îmbrăţişări etc.) vor muta relaţia pe o bază emoţională de pe una relaţională. Vei fi împiedicat să aprofundezi şi să clădeşti o relaţie mai bună. Astfel de sentimente trebuie să fie reale şi trebuie exprimate într-adevăr cu pasiune şi convingere, nu din vină sau obligaţie. Cei mai mulţi folosesc aceste cuvinte şi atingeri pentru a-l manipula pe celălalt, pentru a primi ceea ce vor, nefiind preocupaţi de clădirea unei relaţii veritabile. Nu aceasta trebuie să fie motivaţia ta! Când îţi exprimi emoţiile prea viu sau nu pui anumite bariere în ceea ce priveşte contactul fizic înainte de logodnă, acestea devin retorice şi îşi pierd puterea şi semnificaţia. Astfel, vei fi zidit acolo unde nu trebuia, scurt-circuitându-ţi adevăratele expresii emoţionale şi dragostea, dând un cadou mic şi rapid, bazat pe pofta trupească, în schimbul unui angajament de dragoste pe viaţă. Reţine, dragostea este răbdătoare!

Asigură-te că amândoi ştiţi să mânuiţi banii. Formează-ţi un concept biblic bun despre cum să tratezi problemele vizavi de buget şi datorii. Cele mai multe probleme din căsnicie au la bază finanţele. Dacă unul sau chiar amândoi aveţi datorii financiare importante, fie pe cărţi de credit sau credite pentru studenţi, trebuie să alcătuiţi un plan de achitare, de preferinţă înainte de căsătorie, dacă este posibil. Asigură-te că aţi rezolvat orice dezacord între voi în privinţa cheltuirii şi a administrării banilor. Dacă unul dintre voi nu este capabil să facă acest lucru, veţi avea o sumedenie de probleme inutile în căsnicia voastră.

Trebuie să te ocupi de posibilele probleme legate de caracter, amărăciune, păcate neurmate de pocăinţă, lipsa iertării, abuz, poftă, probleme nerezolvate din trecut sau probleme emoţionale. Dacă nu te ocupi de aceste chestiuni înainte de căsătorie, probabilitatea funcţionării relaţiei este foarte mică. Dar nu trebuie să cauţi perfecţiunea. Nimeni nu e perfect, doar Cristos. Nu trebuie decât să rămâi pe drumul cel bun, să-ţi doreşti realmente schimbarea şi să te angajezi în procesul de schimbare. Mai mult de-atât, permite-I lui Cristos să lucreze în tine.

Când te vezi cu o persoană pe care o curtezi, cere sfatul prietenilor maturi, oameni mai în vârstă şi mai înţelepţi şi, cel mai important, cere sfatul părinţilor tăi. Poate că spui - OH, NU! Dar fii atent, ei te cunosc mai bine decât te ştii tu însuţi. Îţi vei da seama de acest adevăr abia după ce vei avea copii. Judecă lucrurile! Dacă părinţii tăi nu sunt maturi din punct de vedere spiritual, sau nu sunt într-o legătură bună cu Cristos, e posibil să nu îţi dea un sfat bun, la fel cum nici tu nu ai fi capabil de aceasta dacă legătura ta cu Domnul nu ar fi una bună. Nu căuta sfaturi într-un singur loc. Ai în vedere toate posibilităţile şi fii dispus să nu laşi ca emoţiile şi pofta să îţi întunece gândirea.

Dacă vreunul dintre voi nu îmbrăţişează unul dintre punctele discutate mai sus, veţi ajunge la un punct de încordare maximă în relaţia voastră. Şansele de succes sunt o rată a divorţului de 50%, iar dintre căsătoriile ce rămân totuşi în picioare, cele mai multe sunt nefericite. Prin urmare, cugetă la cât de important este să discerni bine lucrurile înainte de a spune: "Da!"

Cum să pui bariere (Evrei 13:4)

Am discutat deja despre motivul pentru care trebuie să punem bariere. Ei bine, cum să facem acest lucru? Un adolescent mi-a sugerat odată: "duşuri reci şi multă gheaţă". Cred că glumea, dar o metodă mai eficientă ar fi ca cei doi să discute care este limita până la care se poate merge, să cadă de acord şi să rămână fermi în hotărârea lor. Da, este greu. Însă, având lucrurile stabilite, este mult, mult mai uşor.

Principalii paşi ai apropierii fizice, în ordinea în care apar de obicei, sunt: ţinerea mâinilor, îmbrăţişarea, sărutul (standard, apoi cel franţuzesc), atingerile, sexul oral, apoi actul sexual. Unii merg chiar mai departe, în extremă, cu parteneri multipli. (Acum, din capul locului, creştinii nu trebuie să practice niciodată aceste ultime două chestiuni, căsătoriţi sau necăsătoriţi fiind.) Fiecare dintre aceste "contacte" ne conduc spre un altul. De aceea, trebuie să trasezi linia cu un pas înainte de semnul "trecerea interzisă". Eu şi soţia mea am trasat linia după "îmbrăţişare". Astfel că nu ne-am sărutat înainte de logodnă şi n-am mers mai departe înainte de a fi căsătoriţi. În cazul nostru, a funcţionat de minune şi le recomand tuturor să păstreze sărutul până după logodnă. Reţine următorul lucru referitor la barieră: dacă o calci, vei ajunge la actul sexual. Poate nu de prima sau a doua oară, dar, după mai bine de 20 de ani de consiliere a tinerilor necăsătoriţi, n-am întâlnit niciun caz care să nu ducă, la un moment dat, la actul sexual. Devine prea tentant, lucrurile se încing prea tare. Şi apoi, dacă amândoi pierdeţi controlul... Prin urmare, alege având în minte principii duhovniceşti, ca şi cum Isus ar fi prezent acolo; chiar aşa şi este.

Dumnezeu a conceput sexul şi diversele forme de exprimare a intimităţii. Deci nu trebuie să ne temem de ele, ci să le onorăm la locul potrivit - în patul marital. El doreşte ca noi să ducem vieţi sfinte, virtuoase şi nu să ne ispitim prietenii, partenerul sau chiar pe noi înşine (este greşit să te gândeşti la pornografie).

Chiar şi atunci când căsătoria este un pas cert, nu trece peste graniţa trasată. Graniţa are rolul de a dezvolta încrederea şi intimitatea de durată. Dragostea este răbdătoare. Iar dacă nu eşti sigur, cu atât mai mult nu trebuie să treci dincolo, pentru că e posibil ca respectivul/respectiva să nu-ţi fie viitorul/viitoarea soţ/soţie. Vei păcătui împotriva lui Dumnezeu şi împotriva partenerului de viaţă al altcuiva. Ţi-ar plăcea dacă cineva s-ar atinge de soţul/soţia ta? Te-ai enerva, te-ai înfuria şi ai fi rănit. Ei bine, acelaşi lucru l-ai face tu acum, dac-ai depăşi graniţa. În ochii lui Dumnezeu timpul nu are relevanţă.

Luaţi-vă un angajament unul faţă de altul şi înaintea lui Dumnezeu, înainte ca emoţiile să apară. Atunci când lucrurile devin serioase, sau poate chiar de la a treia întâlnire, poţi să începi să vorbeşti despre acest lucru, astfel că, ceaţa se va risipi şi aşteptările se vor clarifica. Ceva de genul "Nu consider un lucru bun să ne sărutăm înainte de logodnă", va elimina presiunile şi aşteptările.

Fixează-ţi mintea asupra modului în care ţi-ar plăcea ca cineva să îţi trateze viitorul partener de viaţă. În acelaşi fel tratează şi tu persoana cu care te vezi. Asigură-te că procedeul tău este biblic şi nu e condus de poftă, sau iresponsabil.

Staţi în locuri publice. Dacă te afli într-o cameră, ţine uşa deschisă.

Împărtăşeşte cu cineva tot prin ce treci.

Iată regula care l-a păstrat pe Billy Graham neatins de scandal în toţi anii slujirii sale: "Nu rămâne niciodată singur într-o cameră cu o persoană de sex opus (doar în cazul în care este soţia ta)!" Lua întotdeauna cu el un prieten când pleca în călătorie. De ce? Pentru a evita orice bănuieli nelalocul lor şi pentru a se feri de femeia ispititoare.

Evită complet orice relaţii romantice, orientate spre latura fizică, până când eşti gata să te dedici căsătoriei. Intră pe drumul romantismului după ce ţi-ai luat un angajament. Vei avea plăcerea de a clădi o poveste de dragoste plină de semnificaţie şi de durată cu acea persoană cu care îţi vei petrece tot restul vieţii.

Întreabă-te dacă întâlnirile tale Îl onorează şi Îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu face niciun lucru pe care n-ai putea să-l faci în faţa lui Cristos. Vezi dacă-ncerci să te apropii de Dumnezeu sau încerci doar să ajungi la fusta/pantalonii cuiva. Ce îţi va aduce acest lucru în veşnicie şi în căsătoria ta din viitor?

O scurtă privire asupra cărţii dragostei, Cântarea Cântărilor

Biblia nu este o carte despre sex. Cu toate acestea, cuprinde o întreagă teologie a sexualităţii. Scopul său, intenţia cu care a fost conceput, avertizările împotriva uzajului greşit şi o frumoasă imagine a dragostei reale, a intimităţii şi a relaţiei fizice ideale, toate acestea sunt creionate în minunata poezie a Cântării Cântărilor.

Putem învăţa multe lucruri din Cântarea lui Solomon, numită Cântarea Cântărilor. Din păcate, este foarte rar folosită ca material pentru predică. Urmează imediat după Eclesiastul şi este urmată de Isaia. Limbajul ei este cel al unui cântec de dragoste sau al unei poezii. Se poate să nu-i înţelegi în întregime limbajul; dacă stai să te gândeşti, cât de frumoasă poate fi o turmă de capre!? Dar reţine, în cultura elenistă, aceste imagini vorbeau despre frumuseţe. Mulţi învăţaţi privesc această carte ca o colecţie de poezii de dragoste, scrise sau adunate de Solomon. Această poezie redă o expresie intimă a iubirii unei persoane faţă de cea care este dragostea vieţii sale, a lui Solomon faţă de iubita sa, o fată umilă - Sunamita. Cartea consemnează povestea sa de dragoste, cu toate bucuriile şi necazurile curtării, până la căsătorie. Tradiţia evreiască consideră că această carte reflectă dragostea lui Dumnezeu pentru Israel, în timp ce creştinii, de-a lungul veacurilor, au văzut în ea dragostea lui Dumnezeu pentru Biserică (Ioan 14:21-24; Efes. 5:23-33).

Această carte relevă importanţa şi miracolul angajamentului de dragoste care durează. Aşa cum dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu se epuizează, nici dragostea pentru partenerul nostru de viaţă nu trebuie să se epuizeze - sfinţenia dragostei maritale. Această carte nu evită să prezinte dificultăţile şi realităţile dragostei şi ale angajamentului, fapt care o face un exemplu minunat pentru noi, din care putem învăţa.

Cântarea Cântărilor are patru mari principii pentru noi:

1. Să respectăm şi să cinstim instituţia divină a căsătoriei. Ea nu trebuie privită cu nebăgare de seamă sau ca un lucru de la sine înţeles. Nu este un lucru temporar până apare ceva sau cineva mai bun pe scenă. Ea reprezintă unirea unui bărbat şi a unei femei, în dragoste - o poveste de dragoste ce rezistă, chiar şi în vremurile dificile. Solomon şi-a început viaţa având aceste gânduri şi trăind în acest fel, dar în cele din urmă a cedat sutelor de soţii şi concubine. Singura lui preocupare a rămas această singură femeie şi regretul pentru toate greşelile făcute.

2. Acesta este modelul de dragoste al lui Dumnezeu pentru Israel şi Biserică. Noi urmăm acest model, atât în pregătirea pentru căsătorie cât şi în căsnicia noastră. Cuprinde elementele esenţiale ale răscumpărării, iertării, reconcilierii şi harului - tot ceea ce a făcut Cristos pentru noi. Acest model ne spune cum trebuie să fie relaţia dintre un soţ şi o soţie.

3. Cartea ne oferă un model de întâlnire. Este un exemplu al modului de-a proceda corect la o întâlnire. Trebuie să privim la persoana respectivă, aşa cum este ea în realitate, şi trebuie să o dorim pentru ceea ce este şi nu datorită poftelor şi plăcerilor trupeşti, care nu fac decât să ascundă adevărata persoană.

4. Sexul este conceput pentru un loc anume şi un timp anume. Dumnezeu a făcut sexul. Nu este nimic rău sau greşit în el însuşi. Însă deţine potenţialul unei mari distrugeri. În afara planului lui Dumnezeu, el este rău, brutal, distorsionează dragostea adevărată şi cauzează relaţii conflictuale, deziluzie şi răni.

Cântarea lui Solomon ne oferă un model bun pentru întâlnire: o îmbinare de romantism şi profunzime, în încercarea de-al cunoaşte pe celălalt în mod real, lăsând deoparte prefăcătoriile şi teatrul pe care mulţi oameni îl joacă, inclusiv creştinii. Prefăcătoriile noastre dezvoltă o atmosferă de neîncredere. Ne imaginăm o persoană ideală şi proiectăm această fantezie asupra persoanei cu care ne întâlnim. Acest lucru continuă la fiecare întâlnire, apoi în logodnă şi, în cele din urmă, în căsătorie. Astfel că realitatea şi adevărul sunt fie absente, fie ascunse în spatele a ceea ce vrem sau dorim. Faptul că suntem angajaţi într-o relaţie exclusivistă, nu înseamnă că şi cunoaştem persoana respectivă. În vremurile biblice, la fel ca în multe culturi răsăritene de astăzi, cei doi se cunoşteau printr-o relaţie de prietenie, prin legături familiale, acolo unde persoana respectivă era deja cunoscută, mă refer la personalitate, manifestări comportamentale, ceea ce îi place, ceea ce îi displace şi alte lucruri asemenea. În acest fel, nu existau prefăcătorii sau aspecte necunoscute. Apoi, dacă cei doi se plăceau şi familiile cădeau la învoială, ei se logodeau. Singurele gesturi fizice pe care şi le permiteau sunt acelea de a comunica şi de a căuta să se cunoască mai bine unul pe celălalt. Ţinând la distanţă apropierea fizică, accentul cade pe clădirea unei relaţii adevărate. Este ceva romantic, poate chiar mai romantic, deoarece uimirea, încântarea şi anticiparea iau locul poftei trupeşti, lucru întâlnit în cultura noastră vestică.

Odată ce viitoarea căsătorie este pângărită, se ridică o mulţime de probleme de viitor. Comunicarea, încrederea şi clădirea unei relaţii sănătoase se pierd sau devin foarte dificil de realizat. Aşa cum ne spune Cuvântul, căsătoria trebuie să fie cinstită de toţi şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe toţi cei ce sunt imorali sexual. Aceasta nu pentru că El are standarde de neatins, ci pentru că ştie ce este potrivit, ce este cel mai bine şi ce trebuie să evităm (Evrei 13:4).

Biblia ne cheamă la curăţie în căsătorie. Când devenim prea preocupaţi de latura fizică şi nu ne punem înaintea ochilor nişte standarde, atunci permitem să fim atraşi în capcana intimităţii false. Astfel că, adevăratul romantism se denaturează şi se pierde, iar plăcerea noastră, încântarea noastră, adică ce e mai bun, sunt umbrite. Din acest motiv, Dumnezeu vrea ca să fim corecţi în relaţiile curente şi în cele din viitor, pentru ca, atunci când vom fi căsătoriţi, să avem o căsnicie solidă, trainică, ce se va dezvolta şi ne va aduce tot mai multă bucurie şi fericire. Reţineţi, Dumnezeu este autorul sexualităţii! În plus, El doreşte exprimarea intimităţii exclusive, între soţ şi soţie. Adulterul şi sexul premarital ruinează viitoarea relaţie. Când întreţinem relaţii sexuale cu cineva, se formează o legătură care nu se va rupe niciodată. De aceea abuzul sexual rămâne atât de dureros, zeci de ani la rând. Când faci sex, creezi o legătură, iar persoana respectivă rămâne în creierul tău chiar şi după ce vei trece de optzeci de ani. Vă puteţi imagina "un fost/o fostă" prieten/prietenă rămânând în mintea voastră după ce v-aţi despărţit şi vă urâţi unul pe celălalt? De aceea se află astăzi atât de multe relaţii într-o aşa învălmăşeală. Trebuie să respectăm standardele lui Dumnezeu! Altfel, va trebui să facem faţă judecăţii Lui: "nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea (engl.- până la vremea potrivită) (C.Cânt. 3:4-5).

Cum se traduce Cântarea Cântărilor în vocabularul întâlnirii: În cultura americană, mersul la întâlnire urmăreşte două scopuri: fie distracţia, fie căutarea unui partener. Poate fi o cale de distracţie şi amuzament cu prietenii. Când te aventurezi în căutarea unui partener, fie prin mersul la întâlnire, fie prin curtare, scopul pe care-l urmăreşti este să cauţi persoana potrivită. Nu trebuie să accentuezi, la fel ca majoritatea oamenilor, pofta, carnea şi negarea unei relaţii veritabile, ceea ce neagă şi aspectul spiritual.

Planul lui Dumnezeu pentru căsătoria creştină aduce laolaltă atât duhul cât şi trupul, aşa cum aminteşte ceremonialul căsătoriei: "un singur trup". Intimitatea reală constă în unirea totală a doi oameni, fiecare căutând să răspundă nevoilor celuilalt şi nu nevoilor proprii. Acest lucru nu se poate întâmpla când intervine păcatul, ca urmare a uzajului greşit al sexului, ce a înlocuit cunoaşterea profundă a celuilalt (Genesa 2:24; Proverbe 5:15- 21; 1 Corinteni 7:1-9; Matei 19:5).

O scurtă privire asupra cărţii Rut

Boaz a fost un bărbat integru, care s-a aflat într-o circumstanţă în care ar fi putut să profite de o văduvă tânără şi fermecătoare. Însă el a ales să fie drept, protejând-o pe Rut şi având grijă de nevoile ei. El i-a uşurat situaţia dificilă în care se afla şi nu şi-a căutat propriul confort şi propria poftă; astfel, în final, s-a bucurat de o căsnicie minunată. Dacă ar fi ales calea lumii, n-ar fi avut parte niciodată de o legătură trainică şi bună cu soţia lui. Rut, care a rămas credincioasă, ar fi pierdut şi ea această legătură (Rut 2:20; 3:10-11).

Boaz era ruda cu drept de răscumpărare a familiei lui Rut. Asta înseamnă că era o rudă apropiată ce avea chemarea şi obligaţia de a veni în ajutorul unui membru al familiei aflat în necaz. Potrivit legii levitice, această rudă era în măsură să răscumpere proprietăţi, membri ai familiei vânduţi ca robi, averi precum şi animalele de la fermă şi era în măsură să aibă grijă de văduvă şi de orfani (Levitic 25:25-34; 27:9-33). Însă, practic, acest lucru se întâmpla rar, pentru că lăcomia îşi spunea cuvântul şi oamenii abuzau de cei slabi şi neajutoraţi. În Noul Testament, Cristos este Ruda noastră cu drept de răscumpărare, pentru că El reprezintă umanitatea şi ruda noastră de sânge (Mat. 1:1-17; Gal. 4:4; Evr. 2:16-17). El reprezintă nevoia noastră (Ioan 10: 15-18; 1 Ioan 3:16) şi El are resursele (1 Cor. 6:20; 1 Pet. 1:18-19).

Cum se traduce cartea Rut în vocabularul întâlnirii: Cristos este Răscumpărătorul nostru şi El nu abuzează de noi, nici nu ne lasă să putrezim, aşa cum am merita. Aşadar, în relaţiile noastre legate la întâlniri ar trebui să privim la Boaz, care a fost un gentleman onest. A acţionat lent, a căutat s-o cunoască pe Rut şi nu a profitat de ea. Acest fapt a dus la o legătură mai bună, mai puternică între ei, parfumul romantic şi dragostea apărând la momentul potrivit şi locul potrivit. În plus, Rut nu a căzut în imoralitate şi prostituţie, nici nu a profitat de Boaz. Rut şi Naomi au fost atrase de bunătatea şi de caracterul integru al lui Boaz, pentru că le-a tratat bine pe amândouă. Boaz a fost atras de smerenia lui Rut şi de caracterul ei nobil. Astfel, trebuie să fim buni, să ascultăm, să învăţăm, să nu profităm, să îngrijim, să împărtăşim şi să avem grijă unul de celălalt. Trebuie să fim atraşi de bunătate şi integritate, nu de priviri, putere, bunăstare sau poziţie.

Căsătoria şi familia creştină