Dragostea este bună


Dorinţa noastră este, ca prin acest serial despre dragoste, să ajungem la o mai adâncă înţelegere a dragostei lui Dumnezeu şi să învăţăm cum să ne încredem în abilitatea Lui de a iubi prin noi în toate împrejurările de zi cu zi din vieţile noastre. Am descoperit că dragostea lui Dumnezeu este gata de sacrificiu, este necondiţionată şi cu o atitudine asemănătoare ar trebui să ne iubim şi între noi. Am arătat că noi nu avem abilitatea de a face acest lucru, dar că trebuie să ne încredem în Duhul Sfânt, care locuieşte în credincios, să producă această dragoste în noi.

Pentru a învăţa mai mult despre cum să iubim în viaţa de zi cu zi, am început prin a studia în 1Corinteni 13, unde ne este dată definiţia dragostei. În numărul trecut am vorbit despre răbdare, care în versetul 4 este amintită ca o caracteristică a dragostei. Am văzut că înseamnă să suporţi pe cineva, să nu replici rapid cu aceeaşi monedă. Am văzut răbdarea pe care Dumnezeu o are cu noi şi cum noi trebuie să fim răbdători cu cei din jur pentru a ne păstra unitatea ca fraţi şi surori în trupul lui Cristos.

Acum ajungem la a doua caracteristică a dragostei care este dată în 1Corinteni 13:4; "Dragostea este...plină de bunătate...". Aceasta înseamnă să fi bun şi milostiv. Pe când răbdarea pare să implice o înfrânare a anumitor reacţii, bunătatea complementează răbdarea arătându-ne cum să reacţionăm cu dragoste în situaţiile de zi cu zi.

Ca deobicei, pentru a înţelege corect ceea ce înseamnă bunătatea relativ cu dragostea divină pe care Dumnezeu vrea să o producă în noi, vom privi mai întâi la bunătatea lui Dumnezeu, aşa cum este descrisă în Biblie. Poate unii dintre noi Îl vedem pe Dumnezeu ca pe un judecător mânios, care stă pe tronul Său adunând dovezi împotriva noastră pentru ziua în care vom fi înaintea Lui. Câteodată ne este dificil să Îl vedem ca pe iubitorul Tată Ceresc, care abundă în bunătate şi dragoste, aşa cum S-a revelat El autorului Psalmului 86 în versetul 15:

"Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi credincioşie."

Această bunătate plină de dragoste ne-a fost arătată când El a mântuit păcătoşi ca mine şi ca tine prin Isus Cristos. Ce eram înainte ca bunătatea lui Dumnezeu să se facă simţită în vieţile noastre? Tit 3:3 spune că eram fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Este aceasta o persoană cu care să vrei să fi bun? Totuşi versetele 4-7 continuă:

"Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi Isus Cristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice..."

Dumnezeu nu aşteaptă ceva bun în noi pentru ca la rândul Său să-Şi revărsa bunătatea Lui asupra noastră. Bunătatea Lui este necondiţionată şi fără plată revărsată asupra credincioşilor. Această incredibilă lucrare de mântuire va fi expusă de-a lungul veacurilor ca o dovadă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi (citiţi Efeseni 2:4-7).

Biblia ne spune în 1Petru 2:1-3 că, deoarece am gustat din bunătatea Lui, care a fost demonstrată prin marea Sa lucrare de mântuire, noi ar trebui să lăsăm deoparte orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, pizmă sau clevetire. Acestea sunt toate caracteristici ale "vechiului om", care a fost răstignit cu Cristos. Haideţi să nu privim la bunătatea lui Dumnezeu gândindu-ne că am merita-o dintr-un oarecare motiv. Atunci când vom reuşi să apreciem zi de zi bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi, vom dori să fim buni cu cei din jur. Bunătatea Lui ar trebui să ne îndemne la pocăinţă (Romani 2:4).

"Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos." (Efeseni 4:31-32)

Este uşor să fi bun cu cei care sunt buni cu tine, dar adevăratul test de încredere în Cristos pentru a produce dragostea Lui în noi, este atunci când El aşteaptă de la noi să fim buni cu cei care ne sunt duşmani şi care nu apreciază bunătatea noastră.

"Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. (Luca 6:35)

De câte ori nu am fost noi fără bunătate faţă de oameni din cauză că ei ne tratau la fel? Dar Dumnezeu nu reacţionează aşa şi aşteaptă ca nici noi să nu o facem. Şi iată că din nou ne confruntăm cu înaltul standard al lui Dumnezeu, standard care este prea înalt să îl atingem prin eforturi proprii. Putem, deci, sau să ne străduim în puterile noastre şi să căutăm tot felul de scuze atunci când încercările noastre eşuează, sau să venim la Cristos, admiţând că nu putem şi încrezându-ne în El să producă bunătatea Lui în noi. Este un proces de creştere, care nu intervine în viaţa noastră în mod natural, ci, pentru a iubi cu adevărat aşa cum Dumnezeu ne cheamă să iubim, trebuie să învăţăm să ne încredem în El să iubească prin noi, aşa cum o cere fiecare situaţie. Când familia ta ţi se întoarce împotrivă pentru că ai ales să Îl urmezi pe Isus, în loc să urmezi tradiţia, atunci adu-ţi aminte de bunătatea lui Dumnezeu şi cheamă-L să trăiască viaţa Lui prin tine. Sau dacă te simţi îmboldit să loveşti cu cuvinte usturătoare pe aşa-zisul prieten , care a răspândit tot felul de zvonuri despre tine, adu-ţi aminte că această dorinţă vine din firea pământească, fire controlată de "vechiul eu". Dar...

"Cei ce sunt ai lui Cristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei." (Galateni 5:24)

"Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti...Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea..." (Galateni 5:16,22)

Trebuie să realizăm că noi nu mai suntem obligaţi să trăim după îndemnurile firii noastre pământeşti (Romani 8:12). Omul cel vechi a fost crucificat cu Cristos. Noi avem acum o natură nouă şi Duhul Sfânt locuieşte în noi. Coloseni 3:9 spune că ne-am dezbrăcat de vechiul eu şi de faptele lui. Cuvântul din textul grec însemna "a dezarma" (a dezbrăca de arme). Firea şi-a pierdut toată puterea prin moartea ei cu Cristos.

"...şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut..." (Coloseni 3:10)

Noi am primit o natură nouă, care este asemenea imaginii lui Isus Cristos şi natura Lui este produsă în noi în circumstanţele zilnice, atunci când noi vom rămâne consecvenţi să spunem: "Doamne, eu nu trebuie să mă comport după cum obişnuiam; mă voi comporta în conformitate cu noua natură pe care ai creat-o în mine. Voi reacţiona cu bunătate."

"Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate..." (Coloseni 3:12)


cuprins | următorul articol
Studii Biblice