"Lucrul" care se cere unui lider!
Ioan 21:15-17
"După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru",ştii că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte mieluşeii Mei." I-a zis a doua oară: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?" "Da Doamne", I-a răspuns Petru, "ştii că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oiţele Mele". A treia oară i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubeşti?" Şi I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oile Mele!"
De ce i-a pus Isus aceste întrebări lui Petru?
În concentrarea Domnului asupra lui Petru, dintre cei şapte ucenici prezenţi, există o explicaţie. Care este aceasta? Explicaţia se găseşte în trăsăturile unice de caracter ale apostolului cât şi în faptele sale din ultimele zile ale lucrării pământeşti a Domnului, dinainte de crucificare. Nici unul nu făcuse o atât de îndrăzneaţă afirmaţie. Nimeni nu a fost mai plin de încredere în tăria lui, ca el. Nici unul dintre ei, nu a demonstrat o asemenea instabilitate în ceasul încercării. Şi astfel, nimeni nu a căzut atât de penibil şi de trist, negându-l pe Domnul lui, ca Petru. Considerând toate cele întâmplate anterior, înţelegem de ce Domnul Isus i s-a adresat, dintre toţi, lui Petru. În înţelepciunea Lui Domnul urma să rânduiască în lucrare pe cel care a cunoscut cele mai mari căderi şi respectiv, cel mai mare har şi înălţare dintre toţi!!
Să studiem remarcabila conversaţie dintre Domnul Isus şi Apostolul Petru.
Asistăm aici de fapt, la "serviciul de ordinare" al Apostolului Petru de către Isus. El este cel pe mâna căruia va lăsa turma mică a ucenicilor şi în vederea acestei numiri (şi importante însărcinări) Domnul îl pregăteşte pe Petru. Să privim la cum o face, ce-i spune şi ce sens au cuvintele Sale. Din ceea ce El îi spune lui Petru înainte de "lansarea" lui în lucrarea putem trage multe învăţăminte cu privire la ce este prioritar şi important în lucrarea de slujire.
1. "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?"
2. "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?"
3. "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?"
O aducere aminte
Este evident că întrebarea repetată de trei ori i-a fost adresată Apostolului şi pentru a-i aminti de propria lui lepădare întreită de Domnul Isus. Celui ce-şi aminteşte de lepădarea întreită de Domnul a apostolului îi va fi evidentă paralela cu întreita chestionare la care acum îl supune Isus pe acest viitor lider al mici trupe de mesageri ai Săi.
De ce-l întreabă Domnul? De ce-l ia la întrebări parcă aşa dintr-o dată pe Petru? Domnul a văzut potenţialul de lider în acest fost dur şi fost încăpăţânat om pe care l-a chemat să-l urmeze de la pescuit. Totuşi de ce-l supune tirului unor astfel de întrebări? Şi de ce a insistat atât de mult? Nu avea încredere în El? Nu-l cunoştea bine? Doar era Dumnezeu şi îl putea cunoaşte şi într-adevăr, îl şi cunoştea foarte bine pe Petru şi ştia ce poate şi de ce este în stare. În mod sigur nici chiar lepădarea lui nu a fost o surpriză pentru Domnul, după cum bine ştim! Atunci, de ce i-a pus aceste întrebări repetate?
Cred că o primă intenţie în abordarea lui Petru cu aceste întrebări a fost să-i amintească de întristătoarea (ruşinoasa) lui cădere, din pricina exageratei lui încrederi în sine, a lipsei sale de rugăciune şi veghere. El a dorit ca Petru să ştie că deşi a fost ridicat din nou, iertat şi absolvit de păcat, el nu trebuie să uite niciodată ce s-a întâmplat. De trei ori s-a lepădat de Stăpânul lui, de trei ori trebuia acum să fie întrebat public dacă-L iubea. Ce-i cere acum Isus lui Petru este să practice public Matei 10:33. Ştiţi ce spune?
Înainte de începutul carierei sale de Apostol, Petru avea nevoie de această ultimă lecţie şi Isus s-a asigurat să i-o întipărească bine în minte.
Isus îl restaurează pe Petru în slujbă
O a doua intenţie a Domnului Isus a fost să-l ridice din nou la poziţia deplină de apostol şi slujitor al Lui, în prezenţa acestor şase martori. În cazul în care acesta putea fi contestat ca şi apostol şi lider al Bisericii, spunându-se că Petru şi-a pierdut dreptul lui de a-l reprezenta pe Isus din cauza negării Sale în clipa arestării, în mila Lui şi providenţa Sa se asigură să-l protejeze, încă odată însărcinându-l public pe Petru în slujba de pastor al Bisericii.
Jean Calvin vorbeşte de "degradarea" apostolului prin trădarea Domnului, ce l-a făcut nedemn de isprăvnicia apostoliei. Cum ar putea să-i înveţe pe alţii în credinţă când el însuşi s-a abătut atât de serios de la ea? Când el era apostol, era alături de Iuda şi pus în rând cu el, acţionând cu laşitate şi ca un trădător, privându-se de onoarea apostoliei iniţial încredinţate lui. Acum însă, vedem cum îi este redată autoritatea de învăţător ce a pierdut-o prin greşeala lui, iar dizgraţia apostaziei lui este definitiv înlăturată şi ştearsă din memoria lui şi a ucenicilor prezenţi. Această restaurare a lui a fost necesară atât pentru el cât şi pentru ceilalţi ucenici. Pentru Petru, ca să-şi îndeplinească slujba cu mai multă îndrăzneală, fiind reasigurat de chemarea cu care Isus l-a investit din nou şi cunoscând o mai deplină dimensiune a îmbelşugatului har. A fost utilă pentru colegii lui căci înlătura imaginea ruşinii ce a adus-o slujbei lor prin slăbiciunea sa. Îi unea şi-i întărea împreună. Pentru noi, văzând cum Petru se ridică din propria-i cenuşă, cum ruşinea care i-ar fi slăbit autoritatea îi este absolvită de Domnul şi cum harul lui acoperă slăbiciunile, lipsurile şi căderile sale ca şi lider.
Îi arată de ce anume el va trebui să fie caracterizat şi motivat, de acum încolo!
Dar mai ales, este evident că Domnul doreşte să-i arate lui Petru care ar trebui să fie ţelul suprem al unui apostol şi al unui slujitor al Domnului. El trebuia să înveţe că principala calitate a unui om investit în isprăvnicia de slujitor al Bisericii, de pastor şi conducător, nu era mărturia unui curaj şi zel mai mare decât al altora, nu vorba multă, sau graba de a se lupta, ci slujirea cu răbdare şi atenţie a sufletelor altora, grija pentru oile lui Hristos, din dragoste pentru Stăpânul lor!
Aceasta trebuia să devină şi să rămână de acum înainte principala preocupare a Apostolului : să-l iubească pe Domnul lui şi ca şi rezultat să păstorească. Nu invers, ci întâi să se asigure că-l iubeşte pe Stăpânul lui şi atunci va iubi şi pe cei ce-i aparţin Acestuia.
1Ioan 5:1
"Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El." (fie că-i vorba de Domnul, fie de oricare dintre fraţii lui - alţi creştini!)
De ce trebuia Petru să menţină o astfel de preocupare în lucrarea sa?
Ori de câte ori inima omului se aprinde din dragoste pentru Dumnezeu, ea poate să primească lumina Duhului Sfânt, şi să guste din darurile Lui pe care apoi să le reverse asupra semenilor oamenilor. De la Dumnezeu vin toate atributele dragostei divine agape, iar dacă ea este plină într-adevăr de ele şi ceilalţi din jur o vor resimţi. O inimă ce este înălţată din dragoste pentru Dumnezeu îi va atrage pe toţi.
Iată câteva (!?) reflecţii ale iubirii pentru Domnul:
1. "Nu putem să ne iubim semenul până ce nu-l iubim mai întâi pe Dumnezeu" Erwin W. Lutzer
2. "Nu vei putea să iubeşti o fiinţă asemenea ţie, până ce nu-l vei iubi întâi pe Dumnezeu" C. S. Lewis (1898-1963)
3. "Dacă vei avea dragoste în inimă (pentru Isus) vei avea întotdeauna ceva de oferit".
Şi asta este foarte important în slujire şi în conducere. Noi vom conduce şi vom sluji atâta vreme cât vom avea ceva de oferit altora!
4. "În triunghiul dragostei dintre noi înşine, Dumnezeu şi ceilalţi oameni, se găseşte secretul existenţei şi, bănuiesc, cea mai bună imagine pe care o putem avea pe pământ a Cerului" Samuel M. Shoemaker (1893-1963)
5. "Domnului nostru nu-i pasă atât de mult de semnificaţia faptelor noastre (bune) cât de dragostea cu care ele sunt făcute" Sf.Teresa de Avila (1515-1582)
6. "După cât de mult Îl iubeşti poţi să-ţi dai seama cât de eficace eşti în slujirea Lui (sau a semenilor tăi)!"
7. "Aceia sunt adevăraţii ucenici ai lui Hristos, nu care ştiu multe, ci care iubesc cel mai mult" Frederich Spanheim, Bătrânul (1600-1649)
8. "După cum înveţi să vorbeşti, vorbind, să studiezi, studiind, să alergi, fugind, să lucrezi, lucrând, tot aşa înveţi să-l iubeşti pe Dumnezeu şi pe om, iubind. Începe ca şi simplu ucenic, şi puterea incredibilă a dragostei te va face să ajungi un maestru al artei de a iubi" Sfântul Francis din Sala (1567-1622)
Iată o maximă de o profunzime deosebită:
9. "N-am ştiut niciodată cum să mă închin până ce n-am ştiut cum să iubesc". Henry Ward Beecher (1813-1887)
Dacă ne gândim la slujire ca fiind un act de închinare, ne dăm seama că vom ştii cum să slujim dacă ştim cum să ne iubim Stăpânul şi Mântuitorul!
10. "Activitatea, chiar pusă în slujba lui Hristos, fără dragoste este egal cu zero!" Este lipsită de valoare eternă şi este ineficientă spiritual.
11. "Dragostea pentru Domnul nu este o chestie intelectuală, imaterială sau o himeră. Ea este cea mai intensă şi mai pasionată dragoste de care poate fi capabilă inima omului" Oswald Chambers (1874-1917) Ne pasionează spiritual! Ne umple de râvnă pentru Dumnezeu.
12. "Dă-mi o asemenea dragoste pentru Dumnezeu şi oameni încât să-mi se şteargă toată ura şi înverşunarea" Dietrich Bonhoeffer (1906-1945). Acesta a fost trimis de compatrioţii săi nazişti în lagărele de exterminare şi a putut privi toate atrocităţile pe care le-au făcut. În acest context îl putem înţelege de ce a avut nevoie de "o asemenea dragoste pentru Dumnezeu"!!
13. "Dumnezeu a iubit lumea. Du-te şi fă şi tu la fel". Erwin W. Lutzer (1941- ) Este cea mai bună practică.
Să nu uităm niciodată că, noi nu slujim pentru că suntem puşi, plătiţi (lachei), sau obligaţi. Ci pentru că-l iubim pe Domnul şi Stăpânul nostru ce ne-a răscumpărat şi ne-a pus în slujba Sa!!
14."Dacă interesul meu în lucrare este rece (absent) ...atunci nu ştiu nimic despre dragostea de la Calvar" Amy Carmichael (1867-1951)
"Dacă sufletele pot suferi alături de mine şi să-mi pese prea puţin...atunci nu ştiu nimic despre dragostea de la Calvar" Amy Carmichael (1867-1951) Ne face interesaţi de lucrarea spirituală, de starea spirituală a semenilor noştri.
15. "Dragostea imatură spune: Te iubesc fiindcă am nevoie de tine. Dragostea matură spune: Am nevoie de tine fiindcă te iubesc" Erich Fromm (1900-1980) Ne maturizează.
16. "Dragostea nu caută limite ci ecluze pe unde să se reverse către alţii!" Ne face generoşi.
17. "Nimeni nu putea să aibe o dragoste mai sensibilă în relaţiile umane decât Isus şi totuşi El spune că există momente când dragostea de tată sau de mamă trebuie să semene mai mult a ură în comparaţie cu dragostea noastră pentru El". Oswald Chambers (1874-1917) Ne face plăcuţi lui Dumnezeu împlinind prima şi cea mai mare poruncă.
18. "Dragostea pe care Hristos ne-o porunceşte nu le vine uşor nici chiar acelora care sunt binecuvântaţi cu o puternică căldură naturală a inimii. Dar nu este imposibilă nici chiar acelora care suntem ursuzi şi temperamentali, deoarece dragostea creştină nu este un sentiment vag de afecţiune pentru cineva, ci mai degrabă o stare a inimii care ne va face să căutăm binele altora, chiar şi al acelora de care nu ne place prea mult, sau al acelora care ne-au făcut rău". Louis Cassels (1922-1974) Ne face iubitori.
Rom.5:5 "Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat"
De ce este important pentru noi ca şi lideri ai lui Hristos în lumea aceasta să-l iubim atât de mult pe El? Pentru că, ...
- "Vom ajunge să ne asemănăm cu ceea ce iubim cel mai mult" a spus Sf.Bernard de Clairvaux (1090-1153). De aceea, dacă-l iubim pe El vom ajunge să ne asemănăm cu El, şi de ce altceva am avea nevoie ca să conducem lumea la El!! (Vezi, opusul din Ps.115:1-8!!!)
- Izvoarele dragostei sunt la El - "Izvoarele dragostei se găsesc la Dumnezeu, nu la noi. Este absurd să căutăm dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre. Ea se va afla acolo doar dacă ne-a fost turnată generos acolo de către Duhul Sfânt" Oswald Chambers (1874-1917)
Temă pentru acasă: Faceţi o parafrază în propriile cuvinte a pasajului din 1Ioan 4:7- 21.
- Sănătatea spirituală a unui om este exact proporţională cu dragostea lui pentru Dumnezeu. C. S. Lewis
19. "Îl iubesc pe Hristos dar nu cu o dragoste a mea căci nu este nici una. Te iubesc Doamne dar toată dragostea e a Ta, căci prin dragostea Ta, eu trăiesc" Madame Jeanne Marie de La Mothe Guyon (1648-1717)
20. "Omul care nu-l iubeşte pe Dumnezeu (este în realitate îndrăgostit de sine) se iubeşte în realitate pe sine, îşi iubeşte poziţia lui, succesul lui, plăcerea lui. El poate fi norocos sau ghinionist, dar îi este imposibil să primească tot ceea ce viaţa îi va aduce şi să-i preschimbat în bine. Ea poate să aducă eşec şi dezamăgire, boală şi pagubă şi la ce-i pot folosi toate acestea nenorocitului?
Omul care-l iubeşte pe Dumnezeu se află într-o poziţie inatacabilă. El a cedat planurile sale în favoarea planului mai mare şi mai sigur al lui Dumnezeu, a cărui răspundere pentru îndeplinire îi revine lui Dumnezeu. El nu-i cere nici un fel de favoruri lui Dumnezeu ci doar călăuzirea şi puterea Lui pentru ca prin el voia lui Dumnezeu să poată fi împlinită. Pentru acela nu există nici un rău care să nu-i poată fi schimbat în bine!" J. B. Phillips (1906-1982)
Slujirea noastră va fi o operă fiindcă dragostea a realizat-o
On one of the arches in a magnificent cathedral in Europe is sculptured a face of wondrous beauty. It can be seen only once a year when the sun is in a certain position, for then its rays streaming through a small window illuminate the exquisite carving. According to legend, when the structure was being built, an old man came and begged permission to work on some portion of the great church. He had been a well-known artist, but now his trembling hands and failing sight caused the architect to fear that he would mar the beautiful edifice. Out of respect for his age and reputation, however, he allowed the artisan to chisel a design under the shadows of the vaulted roof, thinking no one would ever see it there. After months of painstaking labor, the elderly gentleman could hardly work his way up to the platform high above the floor, yet he insisted on one more climb to make a few finishing touches. When he failed to come down by nightfall, a workman went up and discovered his lifeless body. His tools lay beside him, and his sightless eyes were fixed on the marvelous face he had wrought in the marble. Although he thought it would never be seen, he had given his all to produce a masterpiece. An authority on sculpture recently declared, "This is the most magnificent work of all, for love wrought it!"
Îl iubim noi pe Hristos? De ce-i slujim? Dacă slujim este doar fiindcă îl iubim pe Isus! Noi ar trebui să-i slujim doar fiindcă îl iubim, nu ca să-i câştigăm un favor, să obţinem mântuire, sau să primim o răsplată de la El, etc. Acesta este motivul unic al slujirii creştine. Pentru că-l iubim pe Cel ce ne-a iubim mai întâi şi s-a dat pe Sine pentru noi. A-i sluji pentru orice alt motiv, devine slujire interesată, indiferent de ceea ce ne-am grăbi să afirmăm ca şi contrariu! Domnul nu poate fi slujit decât din dragoste! Pentru nimic altceva, de teamă, de frica judecăţii, pentru recompensă, pentru poziţie, şi nici pentru oameni, altfel El respinge slujirea noastră!
A realiza acest lucru este absolut vital în slujirea noastră! Isus dorea să-l înveţe acel lucru pe Petru şi este ceea ce noi trebuie să reţinem, pentru totdeauna.
Simone, fiul lui Iona!
a) Acest mod de adresare, repetat de 3 ori, a fost folosit de Isus doar atunci când Petru a venit pentru prima oară la El ( Ioan 1:42). Se crede că Domnul a folosit în mod intenţionat acest nume şi a evitat numele de "Petru" (Petros) pentru a-i aminti Apostolului că nu cu mult timp în urmă el a dezminţit numele dat lui de Isus, arătându-se nu chiar atât de tare şi de ferm ca o "stâncă", ci moale şi schimbător ca o trestie.
b) Alţii spun, că nu-i spune "Petru", (indicativul/diminutivul lui de apostol) ci "Simon, fiul lui Iona" pentru că prin aceasta doreşte să-i aducă aminte de omul care a fost, de pescarul neştiutor şi fricos. Acum în clipa rânduirii lui la slujba de păstorire a oiţelor Domnului acestui om Isus a considerat necesar să-i aducă aminte de trecutul lui - de omul slab care este, dar pe care El, Isus, l-a făcut "Piatra":
"Încă odată Mă adresez ţie pe numele pe care l-ai avut atunci când am început să lucrez în viaţa ta. Ştii ce-ai fost şi ştii tot ce-am făcut în inima ta, de atunci. Înainte de a te trimite în lume şi a te însărcina încă odată, în prezenţa acestor şase fraţi ai tăi, pentru a te restaura şi cinsti ca şi ucenic, te întreb, "Mă iubeşti?"
c) Alţii văd în utilizarea de către Isus a acestui nume dorinţa lui Isus de a-i aduce aminte lui Petru de zilele celei mai mari revelaţii divine de care el a putut avea parte şi de superba declaraţie de credinţă în El pe care a făcut-o public: Mat.1617. Acum în clipa descurajării sale Petru avea nevoie să i se amintească de înaltele culmi pe care credinţa lui le-a putut atinge. Cred că Isus a avut toate aceste trei motive în mintea Lui.
"Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti?"
Întrebarea lui Isus a fost foarte simplă dar foarte tulburătoare. A fost simplă deoarece apela la sentimentele lui. A fost tulburătoare şi pătrunzătoare fiindcă privea relaţia lui spirituală cu El. Dacă Isus l-ar fi întrebat "Eşti convertit, eşti ales, eşti sfinţit, eşti justificat, eşti născut din nou,?" lui Petru poate i-ar fi fost mai greu să răspundă. Însă, Petru putea să spună sigur ce simte faţă de Hristos!
Parafrază: "Simon cunosc trecutul tău, faptele tale şi sunt gata să-ţi iert totul şi să uit totul. Dar un lucru eu trebuie să obţin de la ucenicii Mei. Un lucru le cer Eu celor ce Mă urmează. Nu să ştie totul, să fie perfecţi, să aibe toată credinţa ci să Mă iubească pe Mine. Să-Mi dea Mie inimile lor ca să pot să Mă folosesc de viaţa lor, toată. Acum înaintea acestor şase fraţi ai tăi, înainte de însărcinarea ta în lucrare ca şi trimis al Meu, te întreb solemn mă iubeşti?"
Vedem că Petru a primit un har mai mare şi o iertare mai îmbelşugată de la Domnul pentru ca să i se poată cere să iubească şi mai mult.
"Nu vezi tu harul lui Dumnezeu faţă de tine? Atunci nu îl vei iubi mai mult! Când vei vedea tot ce ţi-a iertat vei vrea să iubeşti mai mult! Ţie ţi s-a iertat mai multe ca fraţilor tăi. Acum, Mă iubeşti tu mai mult decât ei? S-ar cuveni s-o faci!!"