Răspunderi financiar-materiale ale familiei creştine

Roluri, responsabilităţi, decizii.


Cine decide?
Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la rolul soţiei şi la rolul soţului? Citeşte Efes.5:21-23.

Care este cuvântul ce descrie responsabilitatea unei soţii faţă de soţul ei? Compară cu 1 Petru 3:1.

Ce sugerează cuvintele "ca Domnului" cu privire la rolul soţiei?

Conform versetului 33 din Efeseni 5, ce atitudine se presupune să aibă soţia faţă de soţ şi ce înseamnă acest lucru în viaţa de zi cu zi?

Scrie o definiţie personală a cuvântului "supunere".

Supunerea femeii nu înseamnă că ea este inferioară sau că nu trebuie să aibă nici o iniţiativă în familia ei. Supunerea nu o limitează în nici un fel. Citeşte Proverbe 31:10-31 şi notează-ţi cum îşi foloseşte femeia talentele ei.

Care este rolul bărbatului? Este supunerea un lucru care face parte din rolul său? Ce spune Efes.5:21?

Ce exemplu trebuie să ofere bărbatul când conduce în căsnicie? Vers.25-29.

Compară felul în care Hristos şi-a iubit Biserica cu felul în care un bărbat se presupune să-şi iubească nevasta.

În căsnicie, fiecare dăruieşte celuilalt şi primeşte de la celălalt. Căsătoria constă din complementarea reciprocă a partenerilor. Fiecare îl întregeşte pe celălalt. Aceasta a fost intenţia lui Dumnezeu când a spus că "nu este bine ca omul să fie singur".

"Când un bărbat şi o femeie se unesc prin căsătorie umanitatea cunoaşte o restaurare sau o întregire a ei. "Mândria" bărbatului este de a recunoaşte că femeia a fost creată pentru el pe când "mândria" femeii este de a recunoaşte că bărbatul ar fi incomplet fără ea. Umilinţa femeii este de a înţelege că a fost făcută pentru bărbat; umilinţa bărbatului este de a înţelege că el nu este complet fără ea. Ambii împărtăşesc demnitatea, onoarea şi valoarea căsătoriei în mod egal. Într-adevăr, la rândul său fiecare partener suferă o "coborâre" şi o "înălţare" înaintea celuilalt. Nici unul nu este complet fără celălalt. Fiecare depinde de celălalt."

Dr. Dwight Small

Cine ia deciziile în familie? Mai exact, cine are cea mai mare influenţă în luarea deciziilor? Ultimul cuvânt?

Fiecare ia deciziile în domeniul în care este mai dăruit?

Are fiecare suficiente ocazii de a da ce are mai bun?

Faceţi vreo diferenţă între deciziile minore şi cele majore? Cum le diferenţiaţi, după ce criterii?

Cum acţionaţi atunci când vă aflaţi în impas şi trebuie să luaţi o decizie? Dacă partenerul nu este prezent?

În ce domenii ale vieţii de familie aveţi dreptul de a lua decizii fără să vă consultaţi partenerul?

Iată câteva gânduri în legătură cu rolurile soţului şi ale soţiei şi cu luarea deciziilor:

Principiul supunerii reciproce (Efes.5:21 "Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos") în căsnicie este similar modelului de supunere dintre membrii Trupului lui Cristos, Biserica. Sunt momente când în Trup este potrivit ca un membru să exercite conducere asupra altor membrii, exercitându-şi darul său spiritual (vezi, 1 Cor.12:14-26). Totuşi, nici un dar spiritual luat de unul singur nu califică automat pe un membru să fie liderul, sau cel ce are tot timpul ultimul cuvânt. Această poziţie aparţine Capului, lui Isus Cristos Însuşi. Tot aşa, în căsnicia în care există această primordială supunere reciprocă, rolul bărbatului de a conduce va putea fi exercitat fără piedici, iar rolul soţiei de a se supune va fi îndeplinit cu uşurinţă de aceasta fără riscul apariţiei unei autorităţi unilaterale. Într-o căsătorie creştină, autoritatea supremă este Hristos!

Deci, luaţi-vă deciziile în supunere şi temere unul faţă de celălalt şi cu gândul că acestea trebuie să se potrivească cu voia lui Hristos, Întemeietorul familiei voastre. La urma urmei cine ar vrea să greşească în a face ce vrea Dumnezeu? De aceea, prin rolul său conducător bărbatului îi revine o mai mare responsabilitate în aflarea şi determinarea acestei "voi", iar femeii îi revine rolul de a sprijini nemijlocit împlinirea ei. Nici unul nu poate să acuze pe celălalt dacă se confundă această "voie" pentru familia lor, căci răspunderea în cazul greşelii le aparţine în egală măsură.

Cum să rămâneţi uniţi în deciziile băneşti

Un exemplu de răspundere în luarea deciziilor este aspectul financiar-material al unei familii. O adevărată unitate între soţ şi soţie nu poate exista acolo unde vederile fiecăruia asupra banilor diferă. În continuare vă vor fi prezentate principii financiare biblice după care să vă luaţi în deciziile voastre viitoare. Ele vor fi de asemenea însoţite de sugestii practice. Dacă nu se respectă principiile Cuvântului şi nu se aplică modelul supunerii în deciziile ce privesc acest aspect al vieţii de familie sunt şanse puţine ca între cei doi să existe o unitate adevărată.

Dacă conform Gen.2:24 în căsătorie cei doi devin una (un singur trup), de aici decurge şi faptul că tot ce are unul dintre cei doi va fi împărţit cu celălalt în căsnicie. Astfel, trebuie incluse bunurile materiale (mobilă, casă, masă, maşină, etc.) cât şi banii. A spune că eu şi soţia mea suntem una la capitolul financiar al familiei noastre este o chestiune simplă, dar a face ca aceasta să devină realitate necesită timp şi efort. Din experienţă pot spune că chestiunea banilor poate deţine potenţialul diviziunii dintre cei doi. Ambii pornesc în căsnicie cu dorinţa de a se înţelege asupra banilor însă practica ne demonstrează că fiecare partener are idei şi nevoi care diferă de ale celuilalt şi astfel nu de puţine ori intervin tensiuni ce sunt cauzate tocmai din această pricină. Dacă luăm în considerare o situaţie economică dramatică ca cea a vremurilor în care voi vă căsătoriţi veţi observa cum multe dictate în privinţa modului de cheltuire a banilor par să vină din exteriorul familiei voastre şi cum acestea influenţează foarte mult armonia voastră la acest capitol. De exemplu, când soţul şi soţia au idei diferite asupra banilor lucrurile stau aşa fiindcă:

1. el crede că banii sunt foarte importanţi, iar ea, nu.

2. ea crede că ar trebui să se economisească cât de mult se poate pentru necazuri (urgenţe) sau pentru nevoi viitoare.

3. El îşi alege (sau, păstrează) locul de muncă în primul rând pentru banii ce se pot câştiga acolo. Ea poate crede că alţi factori cum ar fi locuinţa, mediul, vecinătatea cu părinţii, o biserică bună, o şcoală serioasă, şi prietenii, ar trebui să atârne mai mult în balanţă.

4. Ea crede că ar trebui să dăruiască generos bisericii şi lucrării ei în timp ce el este îngrijorat să ajungă familiei lor şi de aceea practică zeciuiala!

5. El pare să fie înclinat să cheltuiască bani cu largheţe pe distracţii, excursii, recreere şi cărţi. Ea este mai rezervată susţinând că dacă vrea distracţii şi recreere bătutul covoarelor şi plimbatul pruncilor este mai eficient! Nu costă nimic.

6. El ar vrea să muncească cât de mult poate. Ar vrea să stea peste program, sau chiar să caute un al doilea loc de muncă. Nevoile financiare ale familiei pot fi împlinite mai uşor. De partea cealaltă ea l-ar vrea mai mult pe acasă, petrecând mai mult timp cu copiii şi ajutând cu treburile casei. Pentru ea o bună familie înseamnă timpul petrecut împreună. Ceea ce el sacrifică pentru a câştiga mai mult este exact ceea ce-i pare ei mai preţios. Banii nu sunt totul şi mai ales, pe lume sunt unele lucruri care nu se pot cumpăra cu bani. Cum ar fi fericirea!

7. El are unele idei în ce priveşte priorităţile după care trebuie cheltuiţi banii câştigaţi. Un casetofon nou, spune el, o maşină automatică de spălat, spune ea. Şi aşa mai departe....

Acestea au fost doar exemple de potenţial diviziv care ameninţă armonia familială. Dacă râde cineva de cât de banale sunt problemele, să se căsătorească! Familia este lumea detaliilor care dacă nu se află la locul lor desfiinţează oameni în toată firea. Intensitatea cu care un cuplu poate dezbate modul de cheltuire al banilor depinde în mare măsură de câţi bani dispun. Asta nu o spunem ca să se înţeleagă că mai mulţi bani îi vor feri pe cei doi să se certe. Cei bogaţi ne-o dovedesc cu prisosinţă! O spunem doar ca să atragem din nou atenţia asupra contextului economic în care vă întemeiaţi familia voastră. Nu doar fiindcă se pare că nu poţi câştiga modest şi îndestulător în ţara noastră, dar abia dacă te poţi îngriji de pe o zi pe alta. Ca şi cum asta nu ar fi suficient să aducă probleme, cei doi fiind păcătoşi mai au şi o fire înclinată spre egoism. Adesea, educaţia (sau, exemplul) primită în familiile de unde au venit soţii determină comportamentul lor în acest domeniu. Cei ce au avut tată risipitori şi beţivi, vor fi înclinaţi spre maximă precauţie, dacă au puterea să nu calce pe urmele lor (putere cunoscută de cei ce sunt născuţi din nou!), dar această experienţă a trecutului îi poate face să se ciocnească cu celălalt partener în căsnicie care nu a cunoscut astfel de părinţi.

Modul în care un cuplu căsătorit poate atinge şi păstra armonia familială în domeniul bănesc nu este doar o problemă teoretică sau ideologică. Dimpotrivă, este una practică care trebuie înfruntată de cei doi şi pentru care trebuie să se pregătească din timp.

Fără să greşim trebuie să spunem că armonia dintr-o familie în această privinţă constă într-un respect reciproc şi sincer faţă de filozofia biblică a banilor. Un cuplu creştin ar trebui să accepte această filozofie nu doar fiindcă este eficientă şi fiindcă produce unitate (armonie), ci fiindcă reprezintă ceea ce Dumnezeu vrea de la ei. Cu toate acestea adoptând concepţia biblică a banilor amândoi vor observa că vor beneficia de o armonie sporită între ei, dar care reprezintă doar unul dintre beneficii. A le spune celor căsătoriţi să fie uniţi la acest capitol şi a-i face să se simtă vinovaţi din cauza dezacordurilor lor nu va conduce automat la unitate. De regulă, unitatea apare doar atunci când se acceptă un standard comun, sau un sistem de valori comune. În opinia mea, cele mai multe conflicte materiale din căsnicie se datorează unei lipse de înţelegere a principiilor scripturale privitoare la bani. Majoritatea acestor conflicte se pot rezolva când cei doi aplică deopotrivă aceste principii în vieţile lor. Iată care sunt câteva dintre aceste principii invocate.

A. Dumnezeu este acela care-i dă omului puterea de a avea un profit, de a câştiga bani.

(Expresiile care atrag cel mai mult atenţia asupra acestor principii biblice vor apărea cu litere mari.)

Deut.8:17-18
Vezi să nu zici în inima ta: ,,Tăria mea şi puterea mânii mele mi-au câştigat aceste bogăţii." Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci el îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

1Cronici 29:11, 12
A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! De la tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

Prov.10:22
Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.

1Cor.4:7
Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

B. Tot ceea ce noi avem aparţine Domnului.

Psalmul 24:1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!

1Cronici 29:11, 14
A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; ... Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.

Observaţi cum darurile şi jertfele pe care noi le aducem lui Dumnezeu, sau mai bine zis, le aduceau copiii lui Israel, nu le putem considera că le-au câştigat cu sudoarea frunţii lor, ci că "au venit de la El şi din mâna Lui le-au primit". De asemenea, nu putem să nu remarcăm ce ne spun principiile A şi B despre utilizarea banilor! Noi suntem doar nişte "administratori" ai lor şi a orice altceva posedăm. De aceea, trebuie să ne folosim bunurile noastre cu înţelepciune, după multă rugăciune şi cu discernământ, după cum El ne călăuzeşte, aşa cum El doreşte, nu cum am dori noi.

C. În viaţă există multe lucruri care sunt mult mai scumpe decât aurul (sau, banii).

Din pricina spaţiului şi a cernelii mă voi limita doar la a reda porţiunile ce subliniază principiul biblic al utilizării banilor şi nu întreg versetul, sau versetele. Vă rog să citiţi întreg contextul porţiunilor desprinse în Bibliile voastre. Acele "lucruri" mai preţioase decât banii sau posesiunile materiale vor apărea cu litere mari.

Mat.16:26 ...să-şi piardă sufletul...sau să câştige toată lumea?

Luca 12:15 ...viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui...

Prov.15:16, 17 ...Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu turburare! Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură.

Prov.16:8 Mai bine puţin, cu dreptate (cinstit atât înaintea oamenilor, cât şi înaintea lui Dumnezeu), decât mari venituri, cu strâmbătate.

Prov.16:16 Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!

Prov.22:1 Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.

Ieremia 9:23, 24 ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul."

Luca 12:20, 21 Dar Dumnezeu i-a zis: ,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?' Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu. (evident, "lucrul" important este sufletul omului, nu banii lui)

Mat.96:19, 20 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

1Tim.6:6, 9 Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.

1Tim.6:17, 18, 19 17 Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

Filip.3:7, 8, 9 Dar lucrurile, cari pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii Lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Efes.3:8 Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale Lui Hristos...

Psalmul 19:9, 10; Psalmul 119:72 Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri...Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint.

Prov.19:1 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea Lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun.

Prov.31:10; 19:14 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele...Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.

Mat.6:33; Colos.3:1, 2 Căutaţi mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri (nevoi materiale, de exemplu) vi se vor da pe deasupra...să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Psalmul 127:3, 5 Iată, fiii (copiii) sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El... Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei!

Gândiţi-vă acum cum vă fac să munciţi aceste "lucruri" şi cu cât mai preţioase decât valorile materiale sunt ele! Deşi nu sunt totul în această viaţă, bunurile materiale şi banii merită totuşi efortul nostru onest în obţinerea lor. Dar ceea ce nu pot să-i procure omului banii câştigaţi şi obiectele posedate sunt exact aceste lucruri descrise şi subliniate în versetele de mai sus. Fericirea, pacea sufletească, iertarea lui Dumnezeu, mântuirea, harul, înfierea, "lucrurile de sus", "bogăţiile" lui Dumnezeu, etc.

D. Lăcomia, nemulţumirea şi îngrijorarea în privinţa banilor sau a posesiunilor materiale sunt păcat.

Exodul 20:17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

Col.3:5 De aceea, omorâţi mădularele voastre cari sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. (adesea, lăcomia reprezintă o tentativă nereuşită se a aduce satisfacţie eu-ului, în loc de a arăta recunoştinţă lui Dumnezeu pentru ce ai!)

Evrei 13:5 Să nu fiţi Iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: ,,Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi."

Luca 12:15 ,,Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui."

Observaţie: expresia de mai sus, "belşugul avuţiei" nu reprezintă o stare materială moştenită sau pur şi simplu venită din mâna lui Dumnezeu, ci sugerează mai degrabă o dorinţă necontrolată de a avea mai mult şi de a câştiga mai mult, dorinţă generată de lăcomie, aşa cum ne indică contextul.

Mat.6:25, 31, 34 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? ...Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ,,Ce vom mânca?" Sau: ,,Ce vom bea?" Sau: ,,Cu ce ne vom îmbrăca?" ...Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

Gândiţi-vă la ce ne spun aceste versete în perspectiva goanei unora după lucruri mai noi, mai bune, mai frumoase, mai strălucitoare, la a concura cu vecinul tău în ce priveşte maşina, casa, mobila, cariera, etc. Concluzia unor buni creştini ar trebui să fie:

Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (1Tim.6:7, 8)


următoarea pagină | Căsătoria şi Familia Creştină