După atâtea interpretări - mai este Biblia Cuvântul lui Dumnezeu?
de R.C. Sproul
De unde ştim că Biblia este Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu după atât de multe interpretări?
Numărul mare, diversitatea şi chiar caracterul contradictoriu al interpretărilor Scripturii au prea puţin sau nu au nimic de-a face cu întrebarea referitoare la originea ei. Daţi-mi voie să vă prezint o analogie.
Am văzut tot felul de interpretări a Constituţiei Statelor Unite, dar deşi partidele politice şi diverşii judecători au păreri diferite referitoare la ce spune şi la ce vrea să spună Constituţia, precum şi referitor la ce avea ea în vedere, nici una dintre aceste diferenţe de opinie nu aruncă o umbră asupra originii Constituţiei. Ştim cine a scris Constituţia. Ştim de unde a venit şi ce este ea.
Oamenii sunt descurajaţi de diferenţele de opinie referitoare la ce învaţă Biblia. Dacă admitem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, am câştigat doar jumătate de bătălie. Următorul lucru pe care trebuie să îl rezolvăm este, Ce spune ea? Putem fi de acord cu privire la ce învaţă ea? Se presupune că, dacă pot să vă conving că ce cred eu că învaţă Biblia este de fapt ceea ce învaţă Biblia, şi dumneavoastră sunteţi de acord, atunci vă veţi schimba opinia deoarece credeţi că ea este Cuvântul lui Dumnezeu.
Mulţi sunt îngrijoraţi de faptul că Biblia a fost interpretată în atâtea feluri şi, prin urmare, ei au căzut într-o opinie a relativismului, care distruge complet semnificaţia reală a Scripturii. Ar putea fi extrem de dificil pentru noi să descoperim interpretarea corectă, şi am putea fi descurajaţi de toate dezacordurile în această privinţă, dar parte a motivului pentru care ne luptăm atât de mult între noi referitor la interpretarea biblică este că suntem cu toţii de acord că e crucial să înţelegem corect Cuvântul lui Dumnezeu.
Ce poate un creştin să înveţe din Vechiul Testament? Este la fel de relevant pentru creşterea mea ca şi Noul Testament?
Scriptura nu este o singură carte ci o colecţie de cărţi formată din 66 de volume adunate într-o anume bibliotecă pe care noi o numim Biblia. Noul Testament acoperă o perioadă de timp din istoria omenirii de aproape 35 de ani. Cu excepţia a 5 dintre ei, toţi ceilalţi sunt acoperiţi în cea mai mare parte de primele două capitole. Deci cea mai mare parte a Noului Testament prezintă o perioadă de 5 ani din istoria omenirii. Este cea mai importantă perioadă din istoria omenirii în care Dumnezeu se ocupă de rasa umană, pentru că ea prezintă lucrarea pământească a lui Isus şi răspândirea primei biserici.
Vechiul Testament, începând cu Geneza 11 şi continuând cu restul Vechiului Testament, acoperă o perioadă de aproape 2000 de ani de istorie a răscumpărării. E o bogăţie de informaţii cu privire la modul în care Dumnezeu a acţionat în interesul poporului Său şi pentru răscumpărarea acestei lumi.
Nu cred că putem spune că unul este mai relevant decât celălalt. Există un sentiment larg răspândit că creştinul trebuie să fie preocupat doar de Noul Testament, că Vechiul Testament este învechit, nu mai este cu adevărat relevant. De fapt, se răspândeşte din ce în ce mai mult sentimentul că există doi Dumnezei diferiţi. Există Dumnezeul Vechiului Testament şi Dumnezeul Noului Testament. Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu al mâniei, pedepsei, dreptăţii şi sfinţeniei. Dumnezeul Noului Testament se concentrează asupra dragostei, îndurării şi harului. Desigur, aceasta e o deformare radicală a realităţii. Există o continuitate între cele două Testamente. Le putem deosebi, dar nu îndrăznim să le separăm. Acelaşi Dumnezeu ne este revelat atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Sfântul Augustin spunea: "Vechiul este revelat în Noul; Noul este ascuns în Vechiul."
Vechiul Testament este pregătirea pentru venirea lui Mesia şi pentru revelaţia pe care o primim în Noul Testament. E ca şi cum am întreba: "E importantă temelia unei case? E relevantă pentru acea casă?" E esenţială pentru casă. Structura stă aşezată pe temelie şi asta face Vechiul Testament pentru credinţa noastră. Sunt multe elemente din istoria Vechiului Testament care nu trebuie aplicate direct la viaţa creştină din zilele noastre, cum ar fi sistemul de jertfe, dar chiar şi dimensiunea sacrificiilor de boi, capre şi altele asemenea pe care o descoperim în Vechiul Testament descoperă ceva ce indică spre venirea lui Mesia şi ne îmbogăţeşte înţelegerea lucrării îndeplinite de Hristos. Aproximativ trei sferturi din informaţia din Noul Testament este fie un citat, fie o aluzie, fie o împlinire a ceva ce se găsea deja în Vechiul Testament.
Tradus de Florin Vidu