Cum să urăşti păcatul
de Richard Baxter
Indicaţia I. Străduieşte-te să Îl cunoşti pe Dumnezeu, şi să fii afectat de atributele Lui, şi întotdeauna să trăieşti ca înaintea Lui. - Nici un om nu poate cunoaşte păcatul în mod desăvârşit, pentru că nici un om nu Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu desăvârşit. Nu poţi cunoaşte păcatul mai mult decât cunoşti ce este Dumnezeu, împotriva cui păcătuieşti; pentru că răutatea păcatului este relativă faţă de măreţia voii şi atributelor lui Dumnezeu. Cei evlavioşi au o anumită cunoaştere cu privire la aspectul malefic al păcatului, pentru că ei au o anumită cunoaştere a lui Dumnezeu care este afectată negativ prin acesta. Cei răi nu au nici o cunoştinţă practică, preliminară despre răutatea păcatului, pentru că ei nu au un astfel de tip de cunoştinţă despre Dumnezeu. Cei ce se tem de Dumnezeu se vor teme să păcătuiască; cei care în inimile lor sunt lipsiţi de reverenţă faţă de Dumnezeu, vor fi, în inimă şi în viaţă, foarte păcătoşi: ateul, care crede că nu există Dumnezeu crede că nu există păcat împotriva Lui. Nimic din lumea aceasta nu ne va spune mai clar şi mai puternic despre răutatea păcatului, decât cunoştinţa măreţiei, înţelepciunii, bunătăţii, sfinţeniei, autorităţii, dreptăţii, adevărului, etc., lui Dumnezeu. Simţul prezenţei Lui, deci, va reînvia simţul răutăţii păcatului în noi.
Indicaţia II. Gândeşte-te foarte bine la funcţia vărsării sângelui, şi la viaţa sfântă a lui Hristos. - Scopul Lui este de a ispăşi păcatul, şi de a-l distruge. Sângele Lui a fost vărsat pentru păcat; viaţa Lui a condamnat păcatul. Iubeşte-L pe Hristos, şi vei urî tot ceea ce a cauzat moartea Lui. Iubeşte-L şi vei iubi să fii făcut ca el, şi vei urî tot ceea ce este contrar lui Hristos. Aceste două lumini vor arăta cât de odios este întunericul.
Indicaţia III. Gândeşte-te bine la cât de sfântă este funcţia şi lucrarea Duhului Sfânt, şi cât de mare este mila aceasta pentru noi. - Va coborî Dumnezeu Însuşi, lumina cerească, într-o inimă păcătoasă, pentru a o ilumina şi purifica? Şi din nou, voi păstra eu întunericul şi murdăria mea, în opoziţie cu o asemenea milă minunată? Deşi nu tot păcatul împotriva Duhului Sfânt va fi blasfemie de neiertat, totuşi păcatul face ca totul să se agraveze.
Indicaţia IV. Cunoaşte şi gândeşte-te la dragostea şi mila minunată a lui Dumnezeu, şi gândeşte-te la ceea ce a făcut El pentru tine; şi vei urî păcatul, şi te vei ruşina de el. Această gândire este o provocare ce face ca păcatul să fie respingător chiar şi pentru raţiunea şi logica obişnuită, ca să ofensăm un Dumnezeu de o bunătate infinită, care ne-a umplut vieţile cu milă. Te va mâhni dacă ai greşit unui prieten extraordinar; dragostea şi bunătatea Lui îţi va veni în minte, şi te va face să te mânii pe propria ta lipsă de bunătate. Priveşte la lista de lucruri pline de milă ale lui Dumnezeu către tine, pentru suflet şi trup. Şi observă aici că Satan, ascunzându-ţi dragostea lui Dumnezeu, şi ispitindu-te sub pretextul smereniei să tăgăduieşti mila Sa cea mai mare şi specială, caută să distrugă pocăinţa şi umilinţa ta, de asemenea, ascunzând cea mai mare agravare a păcatului tău.
Indicaţia V. Gândeşte-te pentru ce este făcut sufletul omului, şi la ce ar trebui să fie folosit, pentru a iubi, a se supune, şi a glorifica pe Făcătorul nostru; şi apoi vei vedea ce este păcatul, care îl slăbeşte şi îl perverteşte. - Cât de excelentă, înaltă, şi sfântă este lucrarea pentru care am fost creaţi şi la care suntem chemaţi! Şi cum să pângărim noi templul lui Dumnezeu? Şi să slujim diavolului în murdărie şi nebunie, când ar trebui să primim, să slujim, şi să preamărim pe Creatorul nostru?
Indicaţia VI. Gândeşte-te bine de ce încântări curate şi dulci se poate bucura un om sfânt din partea lui Dumnezeu, în slujba Lui sfântă; şi apoi vei vedea ce este păcatul, care îl jefuieşte de aceste încântări, şi preferă poftele carnale în locul lor. - O, cât de fericiţi ne-am putea noi îndeplini fiecare slujbă, şi cât de plini de roade am putea să-L slujim pe Domnul nostru, şi ce plăcere am găsi în dragostea şi acceptarea Lui, şi în anticiparea binecuvântării Sale veşnice, dacă nu ar exista păcatul; care coboară sufletul de la uşile cerului, să se tăvălească cu porcii într-o grămadă de bălegar.
Indicaţia VII. Gândeşte-te ce viaţă trebuie să trăieşti veşnic, dacă trăieşti în cer; şi ce viaţă trăiesc sfinţii aici şi acum; şi apoi gândeşte-te dacă păcatul, care este atât de contrar acestui fel de viaţă, nu este un lucru rău şi vrednic de urât. - Fie vei trăi în cer, fie nu. Dacă nu, atunci nu tu eşti cel căruia mă adresez. Dacă vei trăi, ştii că acolo nu există păcat; nici minte lumească, nici mândrie, nici pasiuni, pofte sau plăceri carnale. Oh, de-ai putea vedea şi auzi o oră, cum sunt absorbite acele suflete binecuvântate în iubirea şi preamărirea Dumnezeului glorios în curăţie şi sfinţenie, şi cât de departe sunt ele de păcat, te-ar face să urăşti păcatul pentru totdeauna, şi să priveşti la păcătoşi ca la nişte oameni în nebunie, umblând goi. În special, să te gândeşti că şi tu speri să trăieşti veşnic ca aceste suflete sfinte; şi apoi păcatul ţi se va părea teribil.
Indicaţia VIII. Doar să priveşti la starea şi tortura celor blestemaţi, şi să te gândeşti bine la diferenţa dintre îngeri şi demoni, şi vei cunoaşte ce este păcatul. - Îngerii sunt curaţi; demonii sunt poluaţi; sfinţenia şi păcatul fac diferenţa. Păcatul locuieşte în iad, şi sfinţenia în cer. Aminteşte-ţi că fiecare ispită este de la diavolul, ca să te facă asemenea lui; în timp ce fiecare intenţie sfântă este de la Hristos, pentru a te face ca El. Aminteşte-ţi când păcătuieşti, că înveţi şi imiţi pe diavol, şi eşti ca el, Ioan 8:44. Şi la urma urmei, ca să simţi durerile lui. Dacă focul iadului nu este bun, atunci păcatul nu este bun.
Indicaţia IX. Priveşte întotdeauna la păcat ca o persoană care este gata să moară, şi gândeşte-te cum îl judecă toţi oamenii la sfârşitul vieţii. - Ce spun oamenii din cer despre el? Şi ce spun oamenii din iad despre el? Şi ce spun oamenii la momentul morţii despre el? Şi ce spun sufletele convertite, sau conştiinţele trezite despre el? Mai este el urmat cu aceeaşi plăcere şi lipsă de teamă atunci cum este acum? Este el aplaudat atunci? Va vorbi vreunul din ei bine despre el? Nu, toată lumea vorbeşte rău de păcat în general acum, chiar când ei iubesc şi săvârşesc faptele păcătoase. Vei păcătui tu când vei fi pe moarte?
Indicaţia X. Întotdeauna priveşte la păcat şi la judecată împreună. - Aminteşte-ţi că va trebui să răspunzi pentru el în faţa lui Dumnezeu, şi a îngerilor, şi a lumii întregi; şi vei realiza mai bine seriozitatea lui.
Indicaţia XI. Priveşte acum la boală, sărăcie, ruşine, disperare, moarte şi putrezirea din mormânt, şi te-ar putea ajuta puţin să cunoşti ce este păcatul. Acestea sunt lucruri pe care le poţi vedea şi simţi; nu ai nevoie de credinţă să-ţi spună despre ele. Şi prin astfel de efecte ai putea căpăta puţină cunoştinţă despre cauză.
Indicaţia XII. Priveşte la unele persoane măreţe, sfinte pe pământ, şi apoi la lumea nebună, profană, rea; şi diferenţa ţi-ar putea spune în parte ce este păcatul. - Nu există oare o anumită prietenie într-o persoană sfântă, fără vină, care trăieşte în dragostea de Dumnezeu şi de oameni, şi în nădejdea bucuroasă a vieţii veşnice? Şi un beţiv sau unul care frecventează prostituatele, şi un om care înjură, şi un persecutor rău, nu sunt ei nişte creaturi foarte deformate, păcătoase? Nu este oare starea de nebunie, confuzie, ignoranţă, lipsă de evlavie a lumii o privelişte jalnică? Ce este atunci păcatul din care toate acestea sunt făcute?
Deşi marea parte a vindecării are loc prin întoarcerea voinţei spre urârea păcatului, şi se face prin această descoperire a răutăţii lui; totuşi voi mai adăuga câteva indicaţii pentru partea executivă (aplicativă), presupunând că totul ce s-a spus deja a avut efect.
Indicaţia I. Când ai descoperit boala şi pericolul în care te afli, predă-te lui Hristos ca Salvatorul şi Vindecătorul sufletelor noastre, şi Duhului Sfânt ca Sfinţitorul tău, amintindu-ţi că El este suficient şi doritor să facă lucrarea pe care a început-o. - Nu tu trebuie să fii salvatorul şi sfinţitorul tău însuţi (decât în măsura în care lucrezi sub Hristos). Dar El a început această lucrare şi o va duce la îndeplinire pentru gloria Sa.
Indicaţia II. Trebuie de asemenea să fii doritor şi ascultător în aplicarea remediilor prescrise de Hristos, şi să respecţi atent indicaţiile Lui spre vindecarea ta. Şi nu trebuie să fii sensibil, şi timid, şi delicat, şi să spui că ceva e prea amar, sau altceva este prea ascuţit; ci să te încrezi în dragostea şi îndemânarea şi grija Lui, şi să le iei aşa cum El le prescrie, sau ţi le dă, fără prea mult deranj. Nu spune, este greu şi nu pot să accept: pentru că El nu îţi porunceşte nimic altceva decât lucruri care sunt sigure, desăvârşite şi necesare, şi dacă nu le poţi primi, trebuie să te gândeşti dacă poţi să suporţi boala şi moartea ta, şi focul iadului! Sunt umilinţa, mărturisirea, restituirea, autocontrolul, şi viaţa evlavioasă mai rele decât iadul?
Indicaţia III. Asigură-te că nu iei parte deloc la păcat, şi nu te lupţi sau te împotriveşti Vindecătorului tău, sau oricui ţi-ar face bine. - Scuza pentru păcat, şi îndreptarea spre el, justificarea lui, sau împotrivirea faţă de Duhul şi de conştiinţă, şi lupta împotriva celor ce îţi slujesc sau îţi sunt prieteni, şi repulsia plină de ură, nu sunt mijloace prin care vei fi vindecat şi sfinţit.
Indicaţia IV. Să vezi această răutate în fiecare păcat singular, pe care o poţi vedea şi spui că se află în păcat în general. - Este o înşelare uriaşă, dacă vei vorbi împotrivitor faţă de răutatea păcatului, şi să nu vezi nici un pic din ea în mândria ta, sau spiritul tău lumesc, sau mânia şi răutatea şi lipsa de bunătate, şi minciuna, vorbirea de rău, bârfa, sau păcatul împotriva conştiinţei pentru bunuri pământeşti sau asigurare. Ce contradicţie este pentru un om care în rugăciune condamnă păcatul şi când este dojenit pentru el să îl îndreptăţească sau să caute scuze! Aceasta este ca acel om care se va exprima împotriva trădării şi a inamicilor împăratului, dar pentru că trădătorii sunt prietenii şi rudele sale, le va proteja sau ascunde, şi le va lua partea.
Indicaţia V. Menţine-te cât de departe poţi de acele ispite care hrănesc şi întăresc păcatele pe care le-ai birui. - Lansează un atac împotriva păcatelor tale, înfometează-le, păstrând la distanţă hrana şi combustibilul care este întreţinerea şi viaţa lor.
Indicaţia VI. Trăieşte în practicarea acelor fapte bune şi îndeletniciri care sunt contrare păcatelor faţă de care eşti cel mai expus. - Pentru că faptele bune sunt contrare păcatului, şi îl omoară, şi ne vindecă de el aşa cum focul ne vindecă de răceală, sau sănătatea de boli.
Indicaţia VII. Nu pleca urechea la lipsa de credinţă şi încredere care te slăbeşte, şi nu alunga mângâierile lui Dumnezeu care îţi sunt prieteni şi te întăresc. - O stare temătoare, deprimantă, disperată a minţii, nu este cea mai potrivită pentru a rezista păcatului; ci mai degrabă simţul încurajator al iubirii lui Dumnezeu, şi simţul harului primit plin de mulţumire (cu o teamă prudentă).
Indicaţia VIII. Fii întotdeauna suspicios cu privire la iubirea carnală de sine, şi veghează împotriva ei. - Pentru că acesta este adăpostul şi fortăreaţa păcatului, şi susţinerea lui obişnuită; gata să te atragă la el, şi gata să îl justifice. Noi suntem foarte predispuşi să fim părtinitori în cazul nostru; după cum arată şi cazul lui Iuda şi Tamar, şi al lui David când Natan l-a mustrat printr-o pildă. Patimile noastre, mândria, criticile, sau vorbirea de rău pe la spate, sau acţiunile vătămătoare, propriile noastre neglijări ale îndatoririlor, par mici, scuzabile, dacă nu chiar lucruri justificate pentru noi; în timp ce am putea vedea vina tuturor acestor lucruri la altcineva, în special un duşman; când totuşi noi ar trebui să fim confruntaţi cu noi înşine, şi noi să ne iubim pe noi cel mai mult, şi astfel să urâm propriul nostru păcat cel mai mult.
Indicaţia IX. Dedică-ţi prima şi cea mai importantă îndeletnicire ca să omori păcatul de la rădăcină; ca să-ţi cureţi inima, care este izvorul; pentru că din inimă vin răutăţile vieţii.- Cunoaşte care sunt rădăcinile principale, şi cu cea mai mare grijă şi iscusinţă stârpeşte-le; şi ele sunt în special următoarele: 1. Ignoranţa. 2. Necredinţa. 3. Nepăsarea. 4. Egoismul şi mândria. 5. Pornirile trupeşti, în satisfacerea unei dorinţe, pofte sau fantezii nesăţioase. 6. O inimă împietrită, nesimţitoare şi adormită în păcat.
Indicaţia X. Nu da o valoare mai mare lumii şi plăcerilor ei, bogăţiei şi onoarei şi Satan nu va avea o momeală cu care să te prindă. Socoteşte-le precum Pavel, gunoaie, în Filipeni 3:8, şi nici un om care va face aşa nu va păcătui şi nu-şi va vinde sufletul.
Indicaţia XI. Rămâi într-un fel de vieţuire ceresc, şi atunci sufletul tău va fi întotdeauna în lumină, şi ca în lumina lui Dumnezeu, fii absorbit de aceste lucruri şi plăceri care te feresc de atingerea momelilor păcatului.
Indicaţia XII. Fă-ţi din vegherea creştină, îndeletnicirea zilnică; şi preţuieşte o teamă prudentă, dar nu una ce te distrage şi descurajează.
Indicaţia XIII. Ia aminte la primele abordări şi începuturi ale păcatului. O cât de mult poate incendia această flăcăruie mică! Şi dacă ai căzut, ridică-te repede prin pocăinţă reală, oricât de mult te-ar costa.
Indicaţia XIV. Fă din Cuvântul lui Dumnezeu singura ta regulă, şi străduieşte-te să îl înţelegi cât mai bine.
Indicaţia XV. Şi în situaţii îndoielnice, nu te depărta de judecata unanimă a celor mai înţelepţi şi evlavioşi de toate vârstele.
Indicaţia XVI. În cazuri îndoielnice nu fi plin de pasiune sau asprime, ci acţionează deliberat, şi dovedeşte bine lucrurile, mai înainte de a lua o decizie.
Indicaţia XVII. Observă-ţi temperatura trupului, şi spre ce păcat te înclină cel mai mult, şi faţă de ce păcat te lasă descoperită chemarea ta sau situaţia ta de viaţă, apoi veghează mai strict în aceste aspecte.
Indicaţia XVIII. Menţine-te într-o ordine şi o viaţă sfântă, aşa cum ţi-a indicat Dumnezeu să trăieşti. Pentru că cei ce se rătăcesc sau rămân în urmă nu rezistă, sau cei ce nu se menţin aproape, ci îşi nesocotesc ordinul pe care Dumnezeu îl dă. - Şi acest ordin constă în principal în următoarele puncte: 1. Să păstrezi uniunea cu biserica universală. Să nu te separi de trupul lui Hristos sub nici un motiv. Din punct de vedere al trăirii spirituale, menţine comuniunea spirituală cu biserica, în credinţă, dragoste şi sfinţenie. Din punct de vedere congregaţional şi vizibil, accentuează comuniunea cu biserica, în mărturisire şi închinare. 2. Dacă nu eşti învăţător, trăieşte sub aceşti pastori credincioşi, ca ucenic supus al lui Hristos. 3. Fă-ţi prieteni, dacă este posibil, dintre cei mai evlavioşi. 4. Fii laborios într-o chemare exterioară.
Indicaţia XIX. Întoarce toate situaţiile pe care le aduce Dumnezeu, fie ele de prosperitate sau adversitate, împotriva păcatelor tale. - Dacă El îţi dă sănătate şi bogăţie aminteşte-ţi că El te cheamă la ascultare, şi îţi cere o slujbă specială. Dacă El ţi se va împotrivi, aminteşte-ţi că păcatul este cel care Îl supără, şi pe care îl caută; şi deci primeşte aceasta ca medicamentul Lui, şi vezi să nu Îl jenezi ci mai degrabă să ajuţi lucrarea Lui, ca aceasta să îţi curăţească păcatul.
Indicaţia XX. Aşteaptă răbdător pe Hristos până când El a terminat tratamentul, care nu se va întâmpla până când această viaţă de încercări se va termina. - Perseverează în apropierea de Duhul Său şi de căile Sale; pentru că El va veni la timp, şi nu va zăbovi. "Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!" - Osea 6:3. Deşi ai spus deseori, "nu mai este nici o vindecare" - Ieremia 14:19; "El va vindeca vătămarea adusă de neascultarea ta, te va iubi cu adevărat!" - Osea 14:4. "Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;" - Maleahi 4:2; "ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!" - Isaia 30:18.
Astfel am dat aceste indicaţii pentru a ajuta în smerirea sub păcat, sau ura de păcat, şi eliberarea din el.
Tradus de Cristian Coţovan