2) A învăţat / Afirmat Pavel doctrina somnului sufletului?

Întrebare: În 1 Tesaloniceni 4:13 se spun următoarele: "Nu voim fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ...." Indică această expresie că sufletele oamenilor sunt inconştiente după moarte şi nu pot trăi, fie, experienţa iadului fie a cerului?

Problema: De mai multe ori Biblia se referă la cei morţi ca fiind adormiţi. Înseamnă lucrul acesta că sufletul nu este conştient, după moarte şi până la înviere?

Rezolvarea:
Atât sufletele credincioşilor cât şi ale necredincioşilor sunt conştiente după moarte şi până la înviere. Necredincioşii se află într-un chin conştient (vezi, Luca 16:23; Marcu 9:48; Mat.25:41), iar credincioşii se află într-o mângâiere conştientă. Termenul "adormit, adormire/somn" se referă la trup, nu la suflet. Somnul sau adormirea este o figură de stil proprie morţii trupului, devreme ce moartea este temporară până la înviere când trupul se va "trezi" din ea.
Dovada scripturală că sufletul (sau, duhul) omului este conştient de la moarte şi până la înviere este incontestabilă şi foarte clară, după cum ne-o demonstrează următoarele referinţe:
1. Enoh a fost luat (mutat) pentru a fi împreună cu Dumnezeu (Gen.5:24; Evrei 11:5).
2. David a vorbit de bucurie avută în prezenţa lui Dumnezeu după moarte (Ps.16:10-11).
3. Ilie a fost ridicat la cer, conştient fiind (2 Împăraţi 2:1).
4. Ilie şi Moise erau conştienţi pe Muntele Schimbării la Faţă (au vorbit cu Isus) Mat.17:3), la multă vreme după ce au murit.
5. Isus a spus că s-a dus la Tatăl după ce-a murit (Luca 23:46).
6. Isus i-a făgăduit tâlharului răstignit alături care s-a pocăit, că va fi împreună cu El în rai în clipa în care murea (Luca 23:43).
7. Pavel a spus că ar fi fost cu mult mai bine să moară şi să fie împreună cu Hristos (Filipeni 1:23).
8. Pavel a afirmat că atunci când "părăsim trupul acesta", suntem "acasă la Domnul" (2 Cor.5:8).
9. Autorul epistolei către Evrei se referă la ceruri ca fiind locul unde "duhurile celor neprihăniţi" sunt făcute desăvârşite (Evrei 12:23).
10. "Sufletele" celor martirizaţi (ucişi din pricina mărturiei lor despre Isus) în timpul Necazului Cel Mare erau conştiente în ceruri, cântându-i şi lăudând pe Dumnezeu.
11. Şi în sfârşit, Dumnezeu îi consideră pe toţi cei morţi ca fiind vii. Deşi Avraam, Isaac şi Iacov au murit de mult Dumnezeul lor se numeşte Dumnezeul celor vii (Luca 20:37-38; Mat.22:32-33; Marcu 12:26-27!).


înapoi la index | Apologetică