Autoritatea spirituală
Cum să afli dacă tu o ai, sau dacă alţii o au?
Eşti impresionat de darurile spirituale? Dacă cineva cântă ca un înger vei zice, "O ce lucrare minunată? "Dacă auzi un orator lucrător puternic al Evangheliei?" Toate acestea sunt un lucru minunat. E vorba de darurile lui Dumnezeu. Dar autoritatea spirituală nu înseamnă darurile lui Dumnezeu din viaţa unui om.
Autoritatea lui Dumnezeu este o combinaţie între darurile spirituale şi un caracter evlavios, iar aceasta rezultă numai dintr-o viaţă trăită în supunere faţă de Domnul. Ea apare în urma unei vieţi de rugăciune şi smerenie. Când ai un dar de la Dumnezeu şi un caracter evlavios, Dumnezeu îţi revarsă cu generozitate autoritatea Lui în viaţa ta.
Unul din lucrurile principale care caracterizează un bărbat sau o femeie ce are autoritate spirituală este o viaţă de rugăciune. În Marcu 9:29, Isus formează o legătură inseparabilă între rugăciune şi autoritatea spirituală. După ce ucenicii nu au izbutit să scoată afară demonii din acel tânăr, Isus a spus, "Acest soi de draci, nu iese decât prin rugăciune..."
Fă-ţi rugăciunile!
Sunt rugăciunile tale doar cuvinte frumoase, sau sunt împuternicite de Duhul lui Dumnezeu, fiindcă tu umbli în autoritatea Lui spirituală? Între cele două este o diferenţă ca de la cer la pământ! Putem să rostim rugăciuni frumoase sau ne putem ruga împuterniciţi de Dumnezeu. Ce anume vrei în viaţa ta? Nu te mulţumi cu rugăciunile frumoase. Cred că te-ai mulţumi cu prea puţin. Când te rogi în Numele lui Isus, cerul... şi iadul...recunosc autoritatea lui Dumnezeu asupra vieţii tale?
Cuvântul lui Dumnezeu spune că, ce legăm pe pământ va fi legat şi-n cer, însă aceasta nu se întâmplă doar rostind cuvinte frumoase şi corecte. A avea "formula" exactă în rugăciunile noastre, nu conferă autoritate spirituală. Există o învăţătură care pretinde că a spune cuvintele potrivite ne va aduce rezultatele aşteptate. Este ridicol, însă! Nu cuvintele pe care le rostim, ci puterea din spatele cuvintelor care vine doar de la Dumnezeu, ne acordă autoritatea spirituală necesară!
Unul din cele mai bune exemple de oameni care încearcă să folosească cuvinte exacte lipsite de autoritatea lui Dumnezeu îl găsim în Fapte 19:11-16: "Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel până acolo încât peste bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi îi lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele".
Vrei să vezi o autoritate reală? Asta este! Autoritatea lui Pavel le-a părut atrăgătoare celor şapte fii ai unuia dintre cei mai de seamă preoţi iudei. Ei au decis că-l imite pe Pavel. "Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: "Vă jur pe Isus pe care-l propovăduieşte Pavel să ieşiţi afară!" (Fapte 19:13)
Când tinerii l-au văzut pe Pavel rugându-se pentru bolnavi, au fost martorii unor mari miracole. Oameni erau vindecaţi iar duhurile rele, izgonite. Ei l-au urmărit insistenţi...până ce au crezut că au înţeles cum pot să o facă singuri. Apoi şi-au zis, "Ne-am prins!" "Ştim cum s-o facem şi noi!" Părea simplu. Tot ce trebuiau să facă, era să folosească Numele Domnului Isus!
Astfel, ei au folosit cuvinte exacte, corecte...dar având rezultate dezastruoase! "Duhul cel rău le-a răspuns: "Pe Isus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?" (Fapte 19:15)
Vedeţi, aceştia au cunoscut formula exactă, însă din vieţile lor a lipsit adevărata autoritate spirituală. Ei nu au acţionat în supunere faţă de chemarea lui Dumnezeu şi vieţile lor nu cunoşteau Cuvântul Lui. Întrucât ei nu trăiau pentru Domnul, nu aveau caractere evlavioase. Autoritatea lui Dumnezeu nu s-a putut manifesta prin nici unul din ei. De fapt, abuzul folosirii Numelui lui Isus s-a întors împotriva lor. Omul pentru care ei s-au rugat a sărit pe ei, i-a biruit şi le-a rupt hainele, "în aşa fel că ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea" (Fapte 19:16). Umilinţa supremă a fost că toată lumea a auzit de incident. "Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: "Şi Numele Domnului Isus era proslăvit" (Fapte 19:17)
Adesea cităm versetul din Matei 16:19, "...orice vei lega pe pământ va fi legat în cer..." Conform unei practici întâlnite în unele cercuri, unii creştini încearcă să lege verbal răul, bazându-se pe acest verset, însă diavolul vrea să ştie, "Cu ce putere? În a cui autoritate?"
A avea autoritate spirituală înseamnă mai mult decât a ştii să rosteşti cuvintele corecte sau a avea daruri. Unii au primit de la Domnul daruri minunate, daruri de vindecare sau darul profeţiei, însă după un timp încep să trăiască în păcate grosolane. Ei s-ar putea să fie încă capabili să-şi exerseze darurile lor spirituale însă autoritatea lor a dispărut. Autoritatea rezultă dintr-o viaţă supusă lui Dumnezeu. Autoritatea spirituală apare atunci când în vieţile noastre exisă o combinaţie de neînvins dintre căutarea feţei lui Dumnezeu, a trăi în smerenie şi a avea format un caracter evlavios. Doar atunci vom putea să vedem autoritatea lui revărsată în şi prin vieţile noastre!
Autoritatea spirituală. Isus a avut-o. Apostolii au avut-o. O ai şi tu în viaţa ta? Cred că Dumnezeu vrea să ţi-o acorde. În Matei 7:29, vedem că Domnul Isus, "...îi învăţa ca unul care avea putere (sau, autoritate) şi nu ca învăţătorii lor".
Mulţimile erau atrase de lucrarea lui Isus şi au fost uluite. Ce le-a uluit? Ce anume le-a solicitat atenţia? Probabil nu a fost mare diferenţă în detaliile spuselor lui Isus, comparativ cu detaliile celor spuse de cărturari. Învăţăturile lui Isus probabil nu erau în mare măsură diferite în conţinut. Diferenţa a constat în faptul că Isus i-a învăţat ca unul care avea autoritate! Mulţimile au recunoscut autoritatea lui Dumnezeu în viaţa acestui om! Isus, nu numai că a învăţat cu autoritate ci şi a trăit din autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să-ţi acorde autoritatea Lui vieţii tale pentru ca atunci când tu vei vorbi, te vei ruga sau vei predica, toate acestea să se facă cu autoritatea Lui.
Promovarea o face Dumnezeu
Autoritatea spirituală nu stă într-un titlu. Oameni (asemenea) cărturarilor pot avea tot felul de titluri dar fără a avea autoritatea lui Dumnezeu în viaţa lor. Dacă tu ai autoritate, toţi o vor recunoaşte şi nu va fi nevoie ca tu să vorbeşti despre ea.
Odată un tânăr a venit la mine şi a zis, "Wick (numele autorului articolului), mă ţii la coada bisericii, mă împiedici în lucrarea mea!" Eu nu am crezut că era aşa, însă am venit la Dumnezeu în rugăciune fiindcă aceasta era o acuzaţie serioasă şi m-a tulburat. "Doamne este adevărat că nu l-am avansat pe acest tânăr?" Atunci am simţit că Domnul mi-ar fi spus că, "Nu tu nu l-ai avansat, ci...Eu!!"
Biblia vorbeşte foarte clar despre subiectul promovării/avansării în lucrare. "Căci nici de la Răsărit nici de la Apus, nici din pustie nu vine înălţarea. Ci Dumnezeu este cel ce judecă: "El coboară pe unul şi înalţă pe altul" (Ps.75:6-7). Înălţarea nu vine de la un om - aceasta vine de la Dumnezeu! Demonstrarea autorităţii de către un om ar trebui să fie pur şi simplu o recunoaştere a autorităţii spirituale care deja există în viaţa respectivului. Dacă tu umbli/trăieşti în autoritatea spirituală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate împiedica manifestarea, demonstrarea lui Dumnezeu în viaţa ta.
Nici un om, sau demon din iad nu poate opri mâna lui Dumnezeu de la a-ţi unge viaţa ta. Ar putea să o abată temporar, dar nu vor putea să oprească binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar dacă tu trăieşti în autoritatea Lui, în viaţa ta personală, Dumnezeu te va pune în poziţia de autoritate în care te vei găsi mai târziu.
Viaţa lui Iosif este o întâmplare incredibilă care priveşte acest subiect. Iosif a experimentat o nemaipomenită manifestare a autorităţii lui Dumnezeu chiar dacă el a fost vândut în sclavie, minţit, şi aruncat în temniţă pe nedrept. Nici unul din aceste lucruri nu a putut opri însă, manifestarea lui Dumnezeu în viaţa lui, fiindcă el a trăit în ascultare de Domnul şi smerenie înaintea Lui. Acelaşi lucru va fi valabil şi-n privinţa ta.
Însă tu va trebui să-i îngădui lui Dumnezeu să te pună într-un loc care este corespunzător cu nivelul tău de maturitate şi înţelegere. Nu insista pentru o poziţie care ştii că depăşeşte nivelul tău de autoritatea spirituală. Dacă o faci, vei produce un dezastru pentru tine şi pentru cei pe care-i vei conduce. Aminteşte-ţi că Iosif a trecut prin încercări păstrând atitudini corecte, iar aceste încercări au fost pregătirea lui pentru înalta autoritate pe care Dumnezeu a dorit să i-o acorde.
Isus este exemplul nostru
În viaţa lui Isus autoritatea spirituală a venit prin supunere, nu prin dăruire. Isus a avut autoritate nu doar fiindcă El era Fiul lui Dumnezeu, ci pentru că El, ca şi Fiu al lui Dumnezeu, "măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ci s-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, s-a smerit şi s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. De aceea, Dumnezeu l-a înălţat nespus de mult şi i-a dat Numele care este mai presus de orice nume" (Filip.2:6-9). Ascultarea sau supunerea şi autoritatea spirituală au o legătură inseparabilă. Nu pot fi despărţite una de cealaltă.
În Ioan 17:4 Isus se adresează Tatălui spunând: "Eu te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac". Ce-a sfârşit Isus atunci când a fost pe pământ, ce anume a făcut El? A împlinit voia Tatălui! Autoritatea, întotdeauna merge mână-n mână cu supunerea.
Isus a spus, "Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai" (Ioan 5:19). Se poate spune că tu faci ce vrea Tatăl ceresc? Că rosteşti cuvintele pe care El vrea să le audă? Acesta este drumul spre autoritatea spirituală. Dumnezeu va unge totdeauna o viaţă supusă, ascultătoare. Întotdeauna va unge pe un om care caută Chipul Lui, care ascultă şi împlineşte cuvântul Lui. Nu întotdeauna ce se vede pe dinafară la un om, este onorat de Dumnezeu, ci mai degrabă ceea ce El vede în interior.
De exemplu, daţi-mi voie să vă povestesc împrejurările uneia dintre cele mai faimoase predici predicate vreodată - afară de predicile din Biblie. Această predică este intitulată "Păcătoşi în mâinile unui Dumnezeu mânios". Ea a fost predicată de către Jonathan Edwards în anii 1700. Există relatări ale zilei în care Jonathan Edwards a rostit faimosul său mesaj. Ştiţi în ce fel a făcut-o? Ce metodă de predicare a folosit? El nu era un mare predicator. De fapt nu era deloc un orator dăruit. Descrierile ne spun că şi-a ţinut notiţele aproape de faţă (pentru că avea vederea slabă!), şi şi-a citit mesajul în loc de a-l "predica"! Pur şi simplu, a citit cuvintele predicii pe care el a scris-o. Aceasta nu pare o metodă grozavă, nu? Însă Duhul lui Dumnezeu s-a coborât asupra acelui loc. Prezenţa lui a fost atât de puternică, încât oamenii din adunare au îmbrăţişat stâlpii sălii pentru că aveau impresia ireală că alunecau în Iad. Au început să ţipe şi să plângă, spunând că puteau simţi literalmente focul iadului ce-i ardea la tălpi. Credeţi-mă că o exprimare elocventă nu-ţi atribuie o astfel de ungere. Acea predică a fost rostită cu o putere atât de mare pentru că o aducea un om care umbla/trăia în autoritatea spirituală a lui Dumnezeu.
Unii oameni cred că dacă vorbeşti tare, ai o mai mare autoritate. Dar uneori unii vorbesc tare fiindcă au puţină autoritate. Volumul vocii nu este totuna cu autoritatea şi nici elocvenţa. Autoritatea apare într-o viaţă evlavioasă, sfântă şi supusă, făcând doar ceea ce Dumnezeu vrea de la tine.
Care este nivelul tău de autoritate spirituală?
Doar puţini ajung la nivelul de autoritate spirituală pe care Dumnezeu vrea să-l dea fiindcă se mulţumesc cu darurile. Se mulţumesc cu talentul. Se mulţumesc cu stilul. Dragi prieteni, vreţi să vă mulţumiţi cu ceva bun...sau vreţi în viaţă ce are Dumnezeu mai bun?
Dumnezeu a folosit şi va mai folosi lucrurile mici, neînsemnate ale acestei lumi pentru a-i înfrânge pe cei înţelepţi. Eşti tu unul din aceste "lucruri mici"?
Este aceasta rugăciune ta? "Doamne, dă-mi autoritatea spirituală şi puterea de a atinge vieţile oamenilor chiar de nimeni de pe faţa pământului nu o va recunoaşte vreodată!" Dacă aceasta nu este rugăciunea ta, atunci ar trebui să devină. Noi avem nevoie să-l iubim atât de mult pe Isus, încât să facem orice ne spune. Trebuie să avem o atitudine de absolută umilinţă şi absolută supunere, ca Dumnezeu să poată unge şi să binecuvânteze vieţile noastre cu puterea Duhului Sfânt.
În Matei 20:20-23, putem citi propriile cuvinte ale lui Isus privind autoritatea dată de Dumnezeu: "Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fii ei, şi I s-a închinat, vrând că-i facă o cerere. El a întrebat-o: "Ce vrei? ""Porunceşte", i-a zis ea, "ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi unul la stânga Ta". Drept răspuns, Isus a zis: "Ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?" "Putem", i-au zis ei. Şi El le-a răspuns. "Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu". Cei doi fii ai lui Zebedei i-au cerut Domnului Isus o autoritate ce ţine de poziţie, pentru că cei mai puternici oameni într-o împărăţie pământească sunt cei doi care stau la dreapta şi la stânga împăratului. Totuşi nici chiar Domnul Isus nu a putut să le acorde celor doi poziţia de autoritate pe care au dorit-o. De ce? Fiindcă, aşa cum a spus limpede Isus în Matei 20:23, "Nu atârnă de Mine s-o dau... " În sistemul lumii, conducătorii pot obţine poziţii de autoritate prin propria lor putere sau capacitate şi pot chiar să-şi impună autoritatea asupra oamenilor pe care-i conduc. Dar în Împărăţia lui Dumnezeu nu aşa stau lucrurile. Autoritatea spirituală nu se câştigă prin putere sau capacitate. Adevărata autoritate se dobândeşte prin umilinţă şi slujire.
Tânărul care a venit la mine în aceea zi nu spunea că, într-adevăr, eu îl opream să avanseze, ci spunea de fapt că nu i-am acordat o poziţie în lucrarea noastră. Asta spunea de fapt. Însă lucrul acesta nu depinde de mine să-l dau! Rolul meu este doar de a recunoaşte ceea ce Dumnezeu i-a dat deja unui om!
Ştiţi ce caut la un om pe care să-l pun într-o poziţie de conducere? Caut un duh de umilinţă şi o inimă de slujitor, cât şi darurile de care are nevoie pentru a fi un lider. Odată, mi-am ales eu omul meu pentru o poziţie în autoritate şi a fost o mare greşeală. Aceea întâmplare m-a învăţat să-l las pe Dumnezeu să facă alegerea.
Care este nivelul tău de autoritate spirituală? Oricare ar fi acesta, eu cred că Dumnezeu vrea să ţi-l mărească. Că vrea să te facă puternic în rugăciune şi puternic în lucrare. Şi aşa cum am văzut la Iosif, nu există scurtături! Poţi avea autoritate spirituală, însă doar printr-o viaţă evlavioasă!
de Wick Nease. Wick Nease a lucrat pentru Youth With a Mission (YWAM) începând din 1971. Broşura este preluată şi adaptată după "Spiritual Authority - How do you know if you have it?" (Pretty Good Printing, 1989, Last Days Ministries), de Jejeran Stelian şi Teodor Macavei