6. La Învierea lui Isus , este arătat că Trinitatea la înălţat pe Isus ( prin Isus in Ioan. 2:19; prin Duhul Sfânt în Rom. 8:11; prin Tatăl în Fapte 3:26)

La înviere vedem IMPLICAREA TOTALĂ A Trinităţii:

Cine L-a înviat pe Isus?

a. Ioan 2:19-21 Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica; 10:17,18 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.
b. Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieşte în voi.
c. Galateni 1:1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi

Am văzut de asemenea ce dovedeşte învierea şi cum prin intermediul ei nouă ne este oferit cel mai mare motiv de credinţă (sprijin al speranţei noastre în promisiunile lui Dumnezeu de iertare şi mântuire). Fără ea nici un beneficiu al credinţei creştine nu ar fi real. Doar datorită învierii lui Hristos orice promisiune a lui Dumnezeu este în El numai "Da" şi "Amin".

2Cor. 1:20 În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, ori câte ar fi ele, toate în El sunt ,,da"; de aceea şi ,,Amin", pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Să recapitulăm pe scurt câteva din lucrurile pe care le dovedeşte învierea lui Hristos:

De ce l-a înviat Dumnezeu pe Hristos şi de ce a avut loc o înviere? De ce este cardinală în importanţă în Creştinism învierea lui Hristos? Trebuie să ne întrebăm aceste lucruri. De ce a folosit Dumnezeu un asemenea artificiu, de ce a apelat la un asemenea eveniment supranatural? De ce putem fi singuri de aceste făgăduinţe? Fiindcă Cel ce a înviat şi Cine l-a înviat sunt UNA, sunt Dumnezeu!

Fără ea nici un beneficiu pe care El l-a adus omenirii nu ar fi posibil să se cunoască. Practic, învierea Lui face ca toate acestea să fie posibile: iertarea, mântuirea, viaţa veşnică, etc.

Ce mare rezumat al vieţii creştine: "Hristos a murit pentru a fi Mântuitorul nostru şi trăieşte pentru a fi Domnul nostru" De ce uităm acest lucru? Este atât de simplu!
Hank Hanegraaff, Christianity in Crisis, p. 319.

La mântuire vedem trinitatea în acţiune.
Tatăl iniţiază planul de mântuire, lucru văzut încă din (Geneza 3:15). Fiul se întrupează la vremea cuvenită (Gal.4:4) pentru a aduce mântuirea, iar Duhul Sfânt aplică mântuirea în toate timpurile oamenilor care cred că Dumnezeu Tatăl i-a împăcat cu Sine prin moartea pe Cruce a Fiului în care se încred.

FIINDCĂ ESTE DUMNEZEU, FIUL ISUS ÎMPLINEŞTE PRIN ÎNTRUPARE SCOPUL MÂNTUITOR AL LUI Dumnezeu

Că prin întrupare Isus împlineşte scopul mântuitor al lui Dumnezeu Scriptura ne-o aminteşte de mai multe ori:

"Fiindcă Hristos este om, el poate ispăşi pentru el şi poate simţi împreună cu el. Fiindcă Hristos este Dumnezeu ispăşirea săvârşită de El are valoare absolută, iar unirea omului cu Dumnezeu pe care astfel o realizează este desăvârşită (pe lângă că este şi posibilă!!)" (John Blanchard?)

"El a luat chipul unui rob în timp ce a păstrat chipul lui Dumnezeu (în Filip.2, nu se spune că a renunţat la acesta). Este exact ceea ce face posibilă mântuirea noastră şi o realizează" (William Hendricksen)

O DOCTRINĂ APLICABILĂ
Doctrina întrupării lui Dumnezeu (a celei de-a II-a Persoane a Dumnezeirii) în persoana lui Isus din Nazaret nu este o doctrină moartă, care nu se poate aplica. Doctrina uniunii celor două naturi, umană si divină în încarnarea lui Isus nu înseamnă oare că:

DEDUCŢII PRACTICE:

CONCLUZIE:
Trupurile noastre din instrumente, unelte ale păcatului, devin trupuri ale vietii!

De aceea, amintiti-vă de exclamatia de disperare a lui Pavel, din Romani 7: 24, "O nenorocitul de mine cine mă va salva din acest trup de moarte?". Pavel se vede condamnat de lege si de păcătosenia lui. Fără sperantă si fără sansă. Însă în întruparea lui Isus vedem răspunsul la marea deznădejde a lui Pavel. Într-un trup ca al lui (Pavel), Isus a condamnat moartea si a distrus puterea păcatului. Acest trup poate acum deveni un trup al vietii, fiindcă Isus, A DOUA PERSOANĂ A DUMNEZERII, A TRINITĂŢII, a venit în trup.

beneficiile practice ale întrupării celei de-a doua persoane a trinităţii
Întruparea Fiului, din nou, nu este o doctrină care să rămână în sferele înalte ale gândirii teologice. Ea atinge scopuri practice precis pe care Dumnezeu le-a avut în minte pentru noi oamenii.

CONCLUZIE:
Deci, întruparea Celei de-a Doua Persoane a Trinităţii reuşeşte

1. să ne aducă la Dumnezeu.
2. să osândească păcatul în firea pământească pentru cine a murit înveştmântat în aceasta era Fiul lui Dumnezeu
3. să împlinească pentru noi Porunca Legii lui Dumnezeu.
4. să ne facă să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
5. să ne împărtăşească viaţa lui Dumnezeu.

Dacă Isus era cu ceva mai prejos de Dumnezeu, a Doua Persoană a Trinităţii, nimic din ceea ce a fost descris mai sus, NU ERA POSIBIL, NU ERA LA ÎNDEMÂNA OAMENILOR.

În Isus, viata lui Dumnezeu s-a revărsat din abundentă asupra tuturor celor ce cred.
De aceea, Isus s-a întrupat, ne spune teologia NT. E curată nebunie să nu profităm de aceste beneficii!!

Trinitatea este una dintre pietrele de încercare a celor ce urăsc adevărul Scripturilor. Adică? În timp ce altor termeni mişcările religioase false pot să le dea alte sensuri, în dauna lor proprie, trinitatea nu pot decât să o nege pentru că ea nu se poate reformula altfel de cum este în realitate! Orice tentativă de reinterpretare sau redefinire a ei duce la distrugerea noţiunii. Ghinion pentru învăţătorii falşi!! Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru doctrina Trinităţii şi este într-adevăr învăţătura pe care o iubesc nespus!

Următoarele beneficii ale cunoaşterii ei pot schimba viaţa creştinului:
(adaptate după, Robert M. Bowman, Jr., "The Biblical Basis of the Doctrine of the Trinity An Outline Study")

1. Încredere în Dumnezeu doctrina trinităţii este un mare sprijin pentru credinţă.
Fiindcă Dumnezeirea este astfel descrisă, ca existând într-o triunitate în care nici o Persoană, deşi de aceeaşi esenţă, nu este singură, ci o are pe cealaltă (vă amintiţi de Geneza? "Să facem om..."), putem ştii că Dumnezeu ne-a creat nu pentru a-i ţine de urât, nici neapărat pentru a-i sluji în primul rând, ci pentru a-i împărtăşi dragostea şi a-i returna ceva din aceasta.

Fapte 17:25-27 El nu este slujit de mâni omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţa de ceva, El, care dă tuturor viata, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, sa locuiască pe toată fata pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

Ioan 17:21-26 Mă rog ca toti să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, - Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimes. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.

2. Supranatural avem o religie supranaturală
Dumnezeu triunic este ceva complet nemaiauzit şi nemaiîntâlnit în lumea noastră (dacă este biblic definită), şi ca prin urmare depăşind imaginaţia şi raţiunea noastră.

Isaia 40
18 Cu cine voiţi sa asemănati pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
19 Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.
25 ,,Cu cine Mă veti asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?" zice Cel Sfânt.

26 ,,Ridicaţi-va ochii în sus, şi priviţi! Cine a facut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aţa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte."

3. Un alt beneficiu priveşte rugăciunea
Ne rugăm direct Tatălui în numele Fiului, şi prin Duhul care mijloceşte.

4. Unitatea dintre noi este după modelul persoanelor din Trinitate (avem un model de dragoste şi de unitate): Ioan 17:21-23

5. În umilinţă şi noi ar trebui să căutăm gloria celuilalt cum vedem că o fac Persoanele din Dumnezeire: Filip.2:5-11, Ioan 16:13-14

6. Înfierea noastră
Suntem "fii/copii ai lui Dumnezeu" dacă prin credinţă suntem uniţi cu Fiul, şi prin lucrarea Duhului este pus în noi duhul înfierii: Ioan 1:12-13, Rom.8:14-17

7. Un alt beneficiu se găseşte în Adevăr
Toţi cei ce vor să se închine lui Dumnezeu şi să-l iubească trebuie să caute să-l cunoască aşa cum este în adevăr, ca Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.

1Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

Cum se exprimă Trinitatea?
Într-adevăr, acesta este domeniul în care trebuie să avem grijă cum ne exprimăm, adică să folosim cuvintele potrivite pentru a descrie atât cât putem adevărul Dumnezeirii. Datorită înaintaşilor noştri în formularea acestui adevăr biblic nouă ne-au rămas mărturii de credinţă foarte bine articulate ca,

Crezuri istorice ale Bisericii care au păstrat esenţele credinţei creştine

Crezul Atanasian (scris prin sec.al V-lea) este recunoscut drept unul dintre cele mai bine formulate mărturii de credinţă creştină din toată istoria bisericii. Se spune că nici un alt crez nu a prezentat atât de răspicat şi de clar profunda teologie găsită în afirmaţia biblică a împăcării realizate de Dumnezeu cu lumea, când Hristos a atârnat pe cruce. Într-adevăr, a fost formulat pentru a combate ereziile triteismului, o concepţie deviantă de la Trinitate, sau subordonaţionismului.

Crezul Nicean (scris prin anul 325) s-a axat pe reafirmarea dumnezeirii lui Hristos în faţa negărilor ei de către ereticii din primele secole şi îndeosebi ale gnosticilor. În mod oficial acest crez a condamnat erezia lui Arius din Alexandria care a spus că Fiul este "prima creaţie a lui Dumnezeu", negând astfel Dumnezeirea Lui.

Crezul calcedonean (scris prin 451) a combătut ereziile care negau natura şi persoana lui Hristos, şi a reafirmat că Isus este atât om cu desăvârşire cât şi cu desăvârşire Dumnezeu.

Pe vremea aceea...EBIONISM, DOCETISM, GNOSTICISM, ARIANISM, APOLINARIANISM, NESTORIANISM, EUTICHIANISM....Astăzi?

Fiindcă nu se mai putea continua asa în 451 d.H. se întruneste Conciliul de la Calcedon pentru a pune capăt disputelor. Acolo s-au formulat expresiile care constituie bazele oricărei declaratii ortodoxe de credintă cu privire la Persoana lui Hristos, de atunci încoace. Formula de bază ar suna, din engleză, cam asa:

"...noi mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos este unul si acelasi Fiu...perfect în Dumnezeirea Lui...perfect în Umanitatea Lui...având o singură făptură cu Tatăl (homoousios) în Dumnezeire, homousios (de aceasi) făptură cu noi...arătat în două naturi (physeis), fără confuzie, fără schimbare, fără diviziune si fără separare...proprietatea fiecărei naturi fiindu-i păstrată si fiind concurentă într-o singură persoană (prosopon) si într-o singură existentă (hypostasis).

Aceasta este Întruparea: uniunea într-o singură persoană (hypostasis), a unei naturi complet umane si a uneia complet divine.
La Calcedon, Biserica a exprimat această uniune: cele două naturi devin una în unica existentă/făptură a lui Isus Hristos. Această formulă străveche afirmă că desi în uniunea hipostatică fiecare din aceste naturi si-au păstrat proprietătile esentiale, a existat totusi o comuniune veritabilă între cele două naturi astfel încât proprietătile uneia i-au fost comunicate celeilalte.

1 Tim.3:16
"Si fără îndoială, mare este taina evlaviei (religiei noastre)...cel ce-a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înăltat în slavă!"

Toate acestea n-au făcut decât să-i readucă pe oameni la învăţăturile esenţiale ale Scripturii şi ale Creştinismului istoric. Deşi nu se ridică la nivelul de inspiraţie şi perfecţiune al Scripturii ele sunt folositoare prin aceea că exprimă într-o formă memorabilă şi concisă profundele adevăruri ale Bibliei, şi în acelaşi timp ajută la separarea doctrinelor esenţiale ale credinţei de cele secundare.

"Unus Athanasius contra orbem" Atanasius, singur împotriva lumii!!
Cum adesea se întâmplă prin intrigi, bârfe şi mită împăratul a fost înduplecat să treacă de partea arienilor. Atunci a apărut această expresie care descrie atât răspândirea imensă pe care a avut-o arianismul cât şi fermitatea lui Atanasie în apărarea acestui adevăr fundamental al credinţei creştine: "Nu vezi Atanasius că toată lumea este împotriva ta?" "Unus Athanasius contra orbem" Atanasius, singur împotriva lumii!! De cinci ori acest om a fost alungat în exil şi înlocuit cu lachei ce au fost o ruşine pentru Biserică. Curajul său este admirabil.

CREZUL ATANASIAN SCRIS ÎMPOTRIVA LUI ARIUS

Înainte de toate, cine vrea să fie mântuit este necesar să ţină credinţa creştină universală.
Credinţă, care dacă nu este ţinută întreagă şi neştirbită, omul piere neîndoielnic pe veşnicie.
(Concordia Triglotta, pag.33)
Iar credinţa creştină universală este aceasta, că noi ne închinăm unui (singur) Dumnezeu în Trinitate, iar Trinităţii în unitate;
Fără a confunda Persoanele şi fără a diviza Dumnezeirea (Fiinţa lor).
Căci există o singură Persoană a Tatălui, o alta a Fiului, şi o alta a Duhului Sfânt.
Însă Dumnezeirea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt este într-u totul una: deopotrivă (egală) în glorie, co-eternă în mărire, sau maiestate.
La fel cum este Tatăl, este şi Fiul, şi la fel este şi Duhul Sfânt.
Tatăl necreat (existent de sine, sau etern), Fiul necreat, şi Duhul Sfânt necreat.
Tatăl, de neînţeles (nepătruns), Fiul, de neînţeles, Duhul Sfânt, de neînţeles.
Tatăl, etern, Fiul, etern, şi Duhul Sfânt, etern.
Şi totuşi Ei nu sunt trei Eterni, ci un singur Etern.
La fel cum nu sunt trei Necreaţi, nici trei de Nepătruns, ci unul singur Necreat, şi unul singur de Nepătruns.
În acelaşi fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, şi Duhul Sfânt, atotputernic.
Totuşi, nu sunt trei Atotputernici, ci Unul Singur.
Cum Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, şi Duhul Sfânt este Dumnezeu.
Şi totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci Un Singur Dumnezeu.
În acelaşi fel Tatăl este Domn, Fiul este Domn şi Duhul Sfânt este Domn.
Şi totuşi nu sunt trei Domni, ci Un Singur Domn.
Căci astfel suntem obligaţi de către adevărul creştin să recunoaştem fiecare Persoană ca fiind ea însăşi Dumnezeu şi Domn.
Astfel ne este interzis de către credinţa creştină universală să spunem că există trei dumnezei, sau trei domni.
Tatăl nu este făcut din nimic: nici creat, nici născut.
Fiul este doar al Tatălui: nu este nici făcut (conceput), nici creat, ci născut.
Duhul Sfânt este al Tatălui şi al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci generat (iese de la ei).
Astfel, există un singur Tată, nu trei taţi; un Fiu, nu trei fii, un Duh Sfânt, nu trei.
În această Trinitate nici o Persoană nu este înaintea celeilalte, sau după cealaltă; nici una nu este mai mare sau mai mică decât cealaltă.
Însă, toate trei Persoanele sunt împreună co-eterne (existente alături din veşnicie), şi co-egale, astfel ca în toate lucrurile, cum este spus mai înainte, Unităţii în treime şi Treimii în unitate să se aducă închinare.
Cel ce vrea să fie mântuit astfel trebuie să creadă despre Trinitate.
Pe deasupra, este necesar pentru mântuirea veşnică ca omul să creadă de asemenea cu (credincioşie) statornicie (sau, fidelitate) în întruparea Domnului nostru Isus Hristos.
Căci dreapta credinţă este că noi credem şi mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu şi om.
(Concordia Triglotta, pag.35)
Dumnezeu de natura Tatălui, născut înaintea de întemeierea lumii, şi om după natura mamei Lui, născut în lume.
Dumnezeu desăvârşit (sau, cu desăvârşire Dumnezeu) şi Om desăvârşit, cu suflet viu şi trup omenesc existent.
Egal cu Tatăl, privitor la Dumnezeirea Lui şi inferior Tatălui, în ce priveşte umanitatea Lui.
Care deşi era Dumnezeu şi om, totuşi nu erau doi, ci un Hristos.
Unul, nu prin convertirea Dumnezeirii în trup, ci prin luarea omenescului (umanităţii) în Dumnezeire.
Unul, pe de-a întregul, nu prin confuzia (amestecul) naturii, ci prin unitatea Persoanei.
Căci aşa cum sufletul viu şi trupul alcătuiesc un singur om, tot aşa Dumnezeu şi omul sunt una în Hristos.
Ce a suferit pentru mântuirea noastră, a coborât în locuinţa morţilor şi a înviat a treia zi din morţi.
El s-a înălţat la cer, s-a aşezat la dreapta Tatălui, Dumnezeul Atotputernic, de unde va veni pentru a judeca vii şi morţii.
La a cărui venire toţi oamenii vor învia în trupurile lor şi vor da socoteală pentru faptele lor.
Cei ce au făcut binele, vor intra în viaţa veşnică, iar cei ce au făcut răul, vor merge în focul veşnic.
Aceasta este credinţa creştină universală în care dacă un om nu crede cu statornicie şi neclintire, nu poate fi mântuit.

Încheiere: De ce cred creştinii în Trinitate?

Fiindcă este o doctrină exprimată sugestiv de Biblie!

Doctrine