Definire de termeni: Cultul şi Ocultul
INSTITUTUL DE CERCETARE CREŞTINĂ (The CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE) este profund dedicat echipării creştinilor în vederea familiarizării lor cu fundamentele (doctrinele esenţiale ale) Creştinismului istoric, astfel încât atunci când apar la orizont falsurile spirituale, aceştia să le recunoască instantaneu. În ciuda acestui ţel pozitiv, mass-media indentifică frecvent institutul noastru ca fiind cea mai mare organizaţie evanghelică anticultică, din lume. În consecinţă, mulţi îmi cer să definesc termeni cum ar fi, "cult", "cultic", şi "ocultic".
Grupurile de acest fel pot fi denumite culte pe baze teologice, comportamentale (sau, sociologice), sau în unele cazuri, pe baza ambelor criterii. Din punct de vedere teologic un grup poate fi numit cult dacă pretinde să reprezinte învăţăturile adevărate ale unei religii mondiale, dar care totuşi să le redefinească într-o asemenea măsură încât natura acelei religii devine radical modificată. Pentru a oferi un exemplu al unei religii necreştine, grupul intitulat "Naţiunea Islamului" ("Nation of Islam") este un cult pseudo-islamic.
Cultele pseudo-creştine neagă în mod explicit sau implicit doctrine creştine fundamentale. Ele operează sub masca Creştinismului, însă deviind de la învăţăturile ortodoxe ale credinţei creştine istorice, aşa cum ne sunt comunicate de Scripturi şi formulate de crezurile ecumenice străvechi. Astfel de grupuri sunt specializate în scoaterea unor texte din context pentru a-şi formula pretextele deformărilor lor teologice. Walter Martin (1928-1989; fondatorul lui Christian Research Institute, fost pastor baptist ordinat şi profesor de religie comparativă la Simon Greenleaf University), a definit cultul după cum urmează: "Un cult este un grup de oameni, strânşi în jurul unei anume persoane sau a unei deformări specifice a Bibliei de către o persoană".
Dintr-o perspectivă teologică, cultele pseudo-creştine includ organizaţii ca cea a Mormonismului, a Societăţii Turnului de Veghere a Martorilor lui Iehova, a Bisericii Ştiinţei Religioase, sau a Căii Internaţionale. Aceste culte şi-au pus la punct o adevărată artă a utilizării terminologiei creştine, turnând propriile sensuri nebiblice în cuvinte deja consacrate. Un exemplu concludent, este acordarea de către mormoni, lui Isus, creatorul tuturor lucrurilor, a statutului de spirit frate a lui Lucifer, în timp ce Martorii lui Iehova îl reduc pe Domnul la statutul arhanghelului Mihail. De aceea, în abordarea cultiştilor dintr-o perspectivă teologică, este esenţial ca cei ce sunt creştini să devină iscusiţi în escaladarea barierei limbajului.
Din punct de vedere comportamental (aşa cum s-a mai precizat, sociologic - n.tr.), un cult este o sectă religioasă sau semireligioasă ai cărei discipoli sunt controlaţi de un puternic lider (sau, mai mulţi) carismatic, în practic fiecare domeniu al vieţii lor. De regulă aceştia arată o loialitate oarbă faţă de guru-l şi grupul lor, fiind controlaţi prin tactici psihologice de intimidare şi un regim insuportabil de îndoctrinare şi aservire grupului. Membrii acestor culte posedă de cele mai multe ori o mentalitate de tipul "noi/ei" care duce la izolarea cât mai mare posibilă de toate legăturile lor (sociale) anterioare, inclusiv a rudelor lor apropiate.
Cultele astfel definite, includ organizaţii de felul, adepţilor lui Moon (cunoscuţi în Occident sub numele de "Moonies", membrii ai Bisericii Unificării din Corea de Sud, a rev.Sun Myung Moon, pretins Mesia), a adepţilor Hare Krishna, şi a "Copiilor lui Dumnezeu" (cunoscuţi şi sub numele de "Familia Dragostei"). Deşi sociologii seculari, de obicei se abţin de la a emite judecăţi privitoare la conduita personală a membrilor cultului, dintr-o perspectivă creştină atât comportamentul acestora cât şi doctrinele lor, trebuie evaluate în lumina învăţăturilor şi principiilor biblice.
Date fiind aceste definiţii este absolut justificat să caracterizăm unele grupuri ce fac parte din Mişcarea New Age, ca fiind culte - fie, din punct de vedere teologic, fie sociologic, sau în unele cazuri, din ambele puncte de vedere. Totuşi, în clasificarea Mişcării New Age ca şi întreg, este mult mai sigur să folosim termenul cultică, date fiind asemănările ei cu caracteristicile cultului. Această deosebire este importantă fiindcă clarifică faptul că termenul "cult" se referă la grupul cu doctrine uniforme şi structuri organizaţionale rigide. Mişcării New Age, pe de altă parte, îi lipseşte controlul centralizat şi are o organizare mult mai tolerantă. Astfel, deşi cultele sunt monolitice în privinţa doctrinelor şi practicilor lor, mişcarea New Age este pluralistă şi diversă.
În timp ce termenul "cult" este folosit cu privire la o grupare monolitică, iar "cultic" cu referire la o mişcare care posedă unele trăsături comune cultelor, cuvântul "ocult" este de regulă asociat cu practicile esoterice (secrete) şi fenomenul spiritist. Lumea ocultului utilizează metode secrete şi interzise biblic de dobândire a unei puteri personale, fiind caracterizată de o dependenţă de activitatea spiritelor (demonice) pentru atingerea obiectivelor ei. Practicile oculte includ activităţi de felul prevestirii, astrologiei, a diverselor forme de ghicire, canalizării de spirite, şi a vrăjitoriei (vezi, Exodul 22:18; Deuteronomul 18:9-11; Isaia 2:6; 47:13; Ieremia 27:9). Practicanţii ocultului folosesc mijloace de felul cărţilor Tarot, globurilor de cristal, sau al planşetelor Quija.
Este important de observat că în unele cazuri are loc o semnificativă imixtiune a lumii ocultului în împărăţia cultelor. Spre exemplu, un cult cum este cel de felul satanicului "Templu al lui Set", se angajează făţiş în practici oculte. În schimb, despre o grupare ca cea a mişcării Bisericii lui Hristos din Boston ("Boston Church of Christ"), nu se poate spune acelaşi lucru.
Atât, împărăţia cultelor cât şi lumea ocultului constituie o provocare crescândă "credinţei care a fost dată sfinţilor, odată pentru totdeauna" (Iuda 3). De aceea, nu mai este deloc suficient ca noi doar să blestemăm întunericul, ci mai degrabă, responsabilitatea noastră ca şi credincioşi ar fi de a ridica un far în mijlocul furtunii. Rugăciunea mea este, ca prin harul lui Dumnezeu, d-voastră să fiţi pregătiţi şi ehipaţi să folosiţi devierile întunericului ca o trambulină a comunicării mesajului vieţii şi luminii.
Hank Hanegraaff
Materialul este preluat, tradus şi adaptat de Teodor Macavei, din CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, volumul 18, nr.4, din primăvara lui 1996, pag.53. "Jurnalul CRI" ca şi organ al lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, are ca şi obiectiv principal îndeplinirea însărcinării din Epistola lui Iuda, vers.3, şi anume aceea de a "lupta pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna". JURNALUL este devotat continuării proclamării şi apărării evangheliei istorice a Domnului Isus Hristos, şi facilitării creşterii bisericii Sale în doctrina sănătoasă şi formarea discernămîntului spiritual. Astfel, el slujeşte atât unor scopuri evanghelistice cât şi educaţionale.
Domeniile de cercetare specializată a CRI-ului includ: 1) religiile necreştine, sectele şi cultele, 2) lumea ocultului (incluzând practicile ei, fenomenele şi mişcările ei); şi 3) preocupările teologice şi apologetice contemporane (prin, analizarea unor învăţături creştine şi practici aberante, a speculaţiilor filozofice şi istorice care contestă credibilitatea Bibliei, cât şi a teoriilor conspirative senzaţionaliste). JURNALUL se străduie să menţină o abordare savantă a tuturor acestor teme, făcând-o totuşi sub o formă populară şi uşor de citit, prin oferirea unor analize atât biblice cât şi raţionale.
Cultura occidentală este profund adâncită într-o criză spirituală. În faţa numeroaselor pretenţii contradictorii şi confuze de dominaţie a omului, dorim ca cei se sunt creştini să poată aduce sănătoase argumente logice şi istorice pentru credinţa în Isus Hristos. Într-o eră a subiectivismului şi a relativismului moral, fie ca cei ce cred să-şi poată baza credinţa lor şi valorile pe care le afirmă, în valoroasa şi obiectiva mărturie demnă de crezare, a Sfintelor Scripturi.
CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL (fost "Forward") este publicat trimestrial şi are copyright-ul deţinut de către Christian Research Institute International, 17 Hughes, Irvine, CA 92718-1902, U.S.A.
CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL este indexat în Religious Index One: Periodicals. Recenziile de carte sunt indexate în Index to Book Reviews in Religion (publicat trimestrial). Ambele indexe sunt publicate de către ATLA, American Theology Library Association, şi sunt disponibile în direct prin Dialog Information Services, Palo Alto, CA, sau pe CD-ROM prin ATLA. JURNALUL mai este de asemenea, MEMBRU AL E.P.A. - EVANGELICAL PRESS ASSOCIATION.
Întrebările d-voastră se pot trimite pe adresa: CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, P.O.Box 7000, Rancho Santa Margarita, CA 92688-7000, U.S.A.
Fondator: Walter R.Martin (1928-1989)
Editat de: Christian Research Institute
Preşedinte: Hendrik H.Hanegraaff
Vicepreşedinte executiv: Paul Young
Redactor şef: Elliot Miller
Director artistic: Pamela Poll
Manager editorial: Melanie M.Cogdill
Autori colaboratori: E.Calvin Beisner, Harold O.J.Brown, Norman Geisler, Douglas Groothuis, Dean C.Halverson, H.Wayne House, Gordon R.Lewis, Ralph McKenzie, J.P.Moreland, Ronald Nash, Gretchen Passatino, Eric Pemet, David A.Reed, John R.Weldon, James White....