Aşa numiţii "eroi necunoscuţi" nu sunt mai perfecţi decât cei cunoscuţi, dar pentru că şi-au dăruit în întregime inimile, cresc repede, chiar în obscuritatea slujbei lor, se maturizează repede în harul lui Dumnezeu iar frumuseţea caracterului lor creştin este evidentă. Următoarele calităţi se întâlnesc la această categorie de oameni:
Credinţă - pentru că el ("eroul necunoscut") este convins că Dumnezeu vede tot ce face el şi crede cu neînfricare că El îl va răsplăti pe măsură.
Viziune - iată că nu poţi fi nici măcar un obscur lucrător fără a avea viziune! Pentru că acesta are capacitatea de a vedea întreg "scenariul", chiar dacă el joacă un rol mărunt în el. Chiar dacă ocupă puţin din întreaga imagine de ansamblu a lucrării.
Smerenie - deoarece se bucură să lucreze în echipă şi să fie doar un membru oarecare al echipei, ce are totuşi un singur ţel comun. Poate să slujească alături, sub, alţii, fără să primească atenţie şi fără să i se atribuie vreo glorie personală. Slujeşte fără să aibe vreo promisiune de răsplată materială, sau una aflată în orizontul pământesc al lumii acesteia!
Credincioşie - fiindcă el se poate depinde de el pentru împlinirea nevoilor ce apar. Este, de încredere. Că se va devota la satisfacerea lor cât mai bine cu putinţă şi cât mai creativ posibil.
Înţelepciune - pentru că realizează că lucrurile pe care el le face cel mai bine îi va stimula şi încuraja pe alţii să se apuce de lucrurile pe care ei le fac cel mai bine, care vor duce la progresul spiritual al Bisericii şi la înaintare Împărăţiei lui Dumnezeu în lume.
Curaj - pentru că este dispus să se pună în situaţia în care este nevoit să se încreadă complet în Isus. Lucrează într-o situaţie în care este lipsit de "cârjele" laudelor oamenilor şi a celebrităţii. Nu-i este teamă de obscuritate!
(Adaptare după, Melody Green, "The Unsung Heroes")
Eu văd toate aceste calităţi la Epafra!
Epafra a fost un optimist în lucrarea Lui Dumnezeu - O foarte, foarte importantă calitate.
Epafra şi-a apreciat biserica lui. A vorbit-o de bine!
De la el Pavel şi Timotei au auzit "despre credinţa lor (a colosenilor) în Hristos Isus, şi despre dragostea pe care o au faţă de toţi sfinţii" (v.4). Şi tot el le-a vorbit despre, "dragostea lor în Duhul" (v.8). Epafra le-a vorbit acestora de aspectele pozitive ale bisericii lui. Nu a avut probleme biserica lui? Citiţi restul cărţii! Gnosticismul, legalismul, erau doar câteva din problemele pe care le aveau colosenii. Însă, mintea lui Epafra era preocupată de aspectele pozitive pentru că putea să vadă lucrarea lui Dumnezeu din semenii lui (fraţii şi surorile lui de credinţă) şi avea încredere în El că va duce la bun sfârşit lucrarea începută în ei. Epafra a fost entuziasmat de ceea ce Dumnezeu făcea în mijlocul lor, nu de ceea ce diavolul instiga. La fel trebuie şi noi să fim!
Cum îi priviţi voi pe ceilalţi creştini? Îi criticaţi tot timpul sau le recunoaşteţi şi părţile bune? Când unul din noi are probleme ca şi lideri spirituali îi ridicaţi cu speranţă sau îi doborâţi de tot?
Mintea lui Epafra a fost ocupată de ceea ce Dumnezeu făcea în mijlocul fraţilor săi, deşi el nu se afla acolo. El era întemniţat împreună cu Pavel în Roma (vezi, Filimon 23). Fiindcă a văzut că Pavel le scria o scrisoare el a cerut să-i salute pe coloseni şi din partea lui, ceea ce ne arată că avea sentimente dragi faţă de ei. Îi iubea şi a dorit să-i salute. Dumnezeu este interesat de oamenii care sunt interesaţi de oamenii lor! Şi îi foloseşte!
Cine a fost Epafra?
"Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate" (Col.4:12). "Unul din numărul vostru". Un compatriot de-al vostru. Ca să purificăm o formulă uzată, "un concetăţean de-al vostru". Când este nevoie de lucrători pentru a îndeplini diferitele slujbe necesare potenţiali lideri se află printre noi. În numărul nostru. Ca şi trup, Hristos ne-a făcut compleţi. De aceea, este sigur că se găsesc oamenii de care e nevoie chiar printre noi pentru slujbele ce rămân nefăcute şi pentru nevoile neîmplinite încă.
Întrebarea care se pune este de ce Epafra s-a ridicat la aceea proeminenţă a slujitorului pe care Pavel s-a grăbit să i-o recunoască? care au fost calităţile sale?
Col.4:12 "Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu."
Încă odată Pavel remarcă spunând că Epafra este "robul lui Hristos". El s-a pus la dispoziţia Stăpânului şi Mântuitorului pentru lucrul Lui. Era devotat Lui.
Pavel este impresionat de el!
Îl vedem pe Pavel foarte impresionat de acest personaj. Întâi, îi spune "prea iubitul nostru tovarăş de slujbă", apoi "credincios slujitor al lui Hristos" (pentru voi) (1:7), apoi, "robul lui Hristos" (4:12) şi în Filimon îl numeşte "tovarăşul meu de temniţă" (23) şi declară că el este motivat în tot ceea ce a făcut pentru "ai săi", "de o mare râvnă"! Într-adevăr, Pavel a fost impresionat de acest om!
"Dă-mi o sută de oameni care să nu se teamă de nimic altceva decât de păcat şi să nu vrea nimic decât pe Dumnezeu, şi voi zgudui lumea. Nu-mi pasă nici un pic dacă aceştia vor fi clerici sau laici, pentru că doar astfel de oameni vor răsturna împărăţia Satanei de pe pământ şi o vor ridica pe cea a lui Dumnezeu!"
"În slujirea lui Dumnezeu este mai bine să te uzezi decât să rugineşti" Episcopul Cumberland
"O, învaţă-ne Doamne, să-ţi slujim aşa cum meriţi. Să ne dăruim fără să ne socotim. Să ne luptăm fără să luăm în seamă rănile, să trudim fără să dorim să ne odihnim, să lucrăm şi să nu cerem altă răsplată decât aceea de a ştii că facem voia Ta" Ignatius of Loyola
Devotamentul şi credincioşia sunt calităţi fără de care cineva nu poate fi un conducător spiritual. Dacă ar fi să contrastăm toate aceste calităţi enumerate de Pavel la acest om cu cele obişnuite la liderul natural am avea, "imposibilul nostru coleg", "neseriosul nostru angajat din personalul bisericii", "liderul egoist", "interesat personal", "robul pasiunilor lui", "indiferentul nostru conducător". Vi se potrivesc vreuna dintre aceste descrieri?
Viaţa de rugăciune a lui Epafra
"El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu." (Col.4:12)
Totuşi cea mai importantă explicaţie a ridicării lui Epafra, unul de-al lor, la rangul de lider spiritual al colosenilor se găseşte privind la viaţa lui de rugăciune. El a fost un om ce se ruga!
O menţiune unică în scrierile lui Pavel!
De obicei noi îl vedem pe Pavel încurajând bisericile spunându-le că se roagă pentru ei, dar în acest caz Pavel menţionează rugăciunile pe care altcineva le făcea pentru ei. Şi nu orice fel de rugăciuni! Este de fapt o ipostază unică în epistolele lui Pavel: să-i încurajeze pe creştinii dintr-un anume loc cu rugăciunile altuia, ale unuia care provenea din mijlocul lor. El a fost impresionat de viaţa de rugăciune a lui Epafra.
Nu este o încurajare să ştii că unii se roagă pentru tine şi pentru lucrarea ta? Eu cunosc astfel de încurajări!
Epafra ştia să se roage: "totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale". Rugăciunile lui Epafra nu erau superficiale, ci ele constituiau o muncă spirituală.
Următoarele aspecte sunt demne de menţionat cu privire la viaţa de rugăciune a lui Epafra:
I. Se ruga "întotdeauna". Viaţa lui de rugăciune era ordonată şi consecventă. Luca 18:1 ne spune că, "Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase". Cât de mulţi dintre noi ne oprim din rugăciune pentru ceva sau pentru cineva pentru simplul fapt că ce-am cerut nu s-a făcut încă? Cât de mulţi dintre noi ne lăsăm repede fiindcă nu ni se răspunde imediat? Nu aşa se roagă nişte lideri spirituali şi nu aşa îl vedem pe Epafra că s-a rugat!
II. Rugăciunile sale erau pentru alţii - de mijlocire. Se ruga cu o ţintă: "pentru voi". Liderii spirituali ai oamenilor sunt doar cei ce roagă pentru aceştia. Aş îndrăzni să spun că nu-i conduci mai departe decât o fac rugăciunile tale. Cei ce conduc într-adevăr sunt cei ce-i aduc pe oamenii lor înaintea tronului lui Dumnezeu, în rugăciune.
"Oamenii pe care-i conduci nu vor avansa mai mult spiritual decât îi duc rugăciunile tale"
C.H.Spurgeon are ceva de spus despre a conduce prin rugăciune:
"Slujitorul care nu roagă pentru lucrarea lui este fără îndoială un om îngâmfat si încrezut pentru că se poartă ca si cum s-ar descurca singur (în slujba lui) si nu are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Totuşi ce mândrie deşartă să ne închipuim că predicile noastre pot fi singure atât de puternice încât să-i aducă pe oameni la Dumnezeu, fără lucrarea Duhului Sfânt".
Vezi, "O viaţă eficientă de rugăciune", de Chuck Smith. 3 citate!! Temă: de citit ce se spune despre rugăciunile lui Epafra.
De astfel de oameni este nevoie în conducerea bisericii, şi cu siguranţă că aceasta va prospera şi va fi condusă bine.
"Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole".
III. Epafra se ruga inteligent. Se ruga pentru nişte lucruri exacte care erau conforme voii lui Dumnezeu pentru coloseni!
Ce se ruga pentru ei?
- să fie desăvârşiţi
- să fie deplin încredinţaţi
- să stăruiască în voia lui Dumnezeu
Cu un asemenea om Biserica se zideşte şi se consolidează. Creştinii vor umbla în voia lui Dumnezeu. Epafra este prototipul de om pe care Dumnezeu îl foloseşte!!!
Râvna mare a lui Epafra, pentru alţii!
Şi iată, că Pavel îşi ia asupra lui să le "mărturisească" că Epafra are "o mare râvnă" pentru ei. Despre care dintre voi, liderii voştri, ar putea să spună un asemenea lucru? Le slujiţi celorlalţi cu un asemenea zel, vă rugaţi atât de insistent încât ei să mărturisească bisericii întregi că aveţi o mare râvnă pentru ei? Prin ce se arăta râvna aceasta a lui Epafra? Prin permanente corectări, sfaturi şi îndemnuri neîncetate să trăiască vieţi demne de Dumnezeu? Nu, ci prin rugăciunile lui insistente şi fierbinţi! Liderii nu conduc doar prin studii, sfaturi, îndemnuri şi îndreptări ale membrilor bisericii, ci şi prin rugăciune. Ea ocupă un loc important în conducerea lor spirituală. De fapt, fără rugăciune, aceasta este mai puţin decât spirituală!!
Vezi, E.M.Bounds! (Temă pentru acasă: Predicatorul şi rugăciunea)
Epafra avea o viziune pentru misiune!
Dar, observaţi şi acest lucru la Epafra! Râvna lui mare nu era doar pentru cei din Colose, ci şi pentru cei din Laodicea şi Ierapole! (4:13) Mintea lui era preocupată de răspândirea Evangheliei şi de edificarea sfinţilor de pretutindeni, nu doar din satul lui. El se pusese în avangarda misiunii Bisericii! Îi era tovarăş de slujbă lui Pavel şi evident că se implicase alături de el în întemeierea de biserici şi în întărirea lor în credinţă.
Epafra avea compasiune pentru cei pierduţi şi este calitatea ce-l pune pe un om în conducerea spirituală. Nu un simţ al responsabilităţii te aduce în lucrare, ci o dorinţă puternică a inimii de a-i vedea pe oameni mântuiţi şi zidiţi în Hristos. Nu indiferenţa, ci mila pe care mulţimile rătăcite, confuze şi lipsite de dragostea unui păstor spiritual, ţi-o stârnesc este ceea ce te va atrage în lucrare şi te va ridica ca şi lider spiritual!! Atâta vreme cât ai o viziune îngustă, mărginită care nu-ţi permite să vezi starea spirituală deplorabilă a mulţimilor nu vei putea să conduci şi să iniţiezi nimic pe plan spiritual. Epafra a văzut nevoia dincolo de Colose şi a avut o râvna atât pentru ei cât şi pentru mulţi alţii.
Propulsarea unui om în misiunea Bisericii, în ducerea mai departe a Evanghelie este ceea ce-l ridică şi-l învredniceşte să conducă spiritual. Compasiunea pentru mulţimi constituie o parte vitală a capacităţii lui de lider. El va conduce atâta vreme cât va avea milă pentru cei pierduţi! Epafra a avut compasiune pentru coloseni şi a fost astfel omul pe care Dumnezeu l-a folosit în cetatea lui.
Te întrebi dacă eşti chemat să devi un lider spiritual? Mai bine întreabă-te dacă-ţi pasă de starea sufletelor oamenilor! Dacă-ţi pasă că mulţimii întregi se îndreaptă ameţitor către un destin etern de suferinţă şi separare de Dumnezeu. Întreabă-te dacă măcar clipeşti atunci când vezi oamenii suferind în mâna liderilor corupţi ai societăţii şi ai Bisericii? Dacă eşti dispus să suferi ocară pentru binele altora?
Iată de ce Epafra a fost "Omul pe care Dumnezeu l-a folosit" în oraşul lui. Să recapitulăm calităţile pe care le-am observat la el: devotat, viaţă de rugăciune, râvnă mare pentru alţii, o viziune pentru misiune, compasiune, slujitor, iubitor de suflete, ...iată câteva dintre principalele ingrediente care formează caracterul unui lider spiritual.
Două dintre ele ies îndeosebi în evidenţă. Avea o preocupare pentru semenii lui în rugăciune şi slujirea lor.
Exemplu: Îmi amintesc de răspunsul cuiva la întrebarea "Ce te preocupă pe tine cel mai mult?" "Faptul că părinţii nu-l cunoşteau pe Hristos!" Aceasta este o adevărată preocupare de lider creştin!
Era preocupat atât de condiţia spirituală a celor din biserica lui, cât şi a celor din bisericile din Laodicea şi Ierapole (Epafra, nu avea o viziune îngustă!), situate la aprox. 12 km una de cealaltă. Poate că i-a întâlnit şi pe locuitorii acestor oraşe, le-a predicat Evanghelia, împreună cu Pavel şi i-a învăţat. În Col.1:7 pe Epafra este folosit termenul de "diacon" (slujitor). Evident că era un lider al acelei biserici - un lider slujitor! Istoria şi tradiţia ne indică că mai târziu a devenit un prezbiter al bisericii din Colose şi apoi a fost martirizat tot acolo. Numele său, care este prescurtarea lui Epafroditus, înseamnă "frumos şi atrăgător"! Însă nu fireşte, ci era un lider ce atrăgea prin spiritualitate! Un nume potrivit pentru un lider spiritual.
Atât de mulţi lideri ai biserici sunt pregătiţi astăzi şi totuşi rămân lipsiţi de multe din calităţile văzute la Epafra. Nu se găsesc oameni ai rugăciunii în amvoanele bisericilor de astăzi, nu se găsesc slujitori ai adunărilor (în schimb, dictatori!), nu se găsesc oameni preocupaţi de bunăstarea spirituală a creştinilor!
Un bun pastor mărturiseşte cum atunci când i-a spus tatălui său că va deveni un slujitor al Bisericii el i-a răspuns, "Bine, astăzi se câştigă bine acolo!" Mă tem că slujirea poate deveni o ocupaţie sau o carieră pentru mulţi, cum de altfel şi este privită în majoritatea cercurilor religioase ale vremii noastre, şi nu o vocaţie. Că ea va fi un serviciu, un loc de muncă ca oricare altul, şi nu o dăruire a noastră altora ca şi robi ai lor pentru Hristos şi slujitori ai nevoilor lor! Adevăratul lider spiritual este omul care întruneşte calităţile studiate astăzi la Epafra: om al rugăciunii, slujitor credincios al lui Hristos, nu pentru el ci pentru alţii, un om preocupat de starea spirituală a celorlalţi, şi un vizionar.