18 iunie 1995
Biserica Baptistă Bethlehem
Pastor John Piper
Cea mai mare dintre acestea este dragostea
Moartea ca mijloc de a iubi (Partea 1)
(Ioan 12:20-26)
Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: "Domnule, am vrea să vedem pe Isus." Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le-a zis: "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-mi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti."
"Am vrea să vedem pe Isus"
Vara e vremea să facem ce au vrut să facă aceşti greci. Versetul 21 ne spune că ei au venit la Filip şi i-au spus: "Domnule, am vrea să vedem pe Isus." Vara e vremea să-L vedem şi să-L prezentăm pe Isus. Ei au spus: Vrem să-L vedem pe Isus. Iar eu spun: Şi eu vreau. Vreau să se întâmple acest lucru în viaţa mea în vara aceasta. Vreau să-L văd atât de clar şi atât de puternic încât să fiu schimbat de la o treaptă de slavă la alta după chipul Său, astfel încât să Îl pot prezenta mai convingător şi altora.
Au ajuns până la urmă aceşti greci să-L vadă pe Isus? Mai mult ca sigur că da. Dar felul în care Isus a răspuns cererii lor probabil nu era cel la care se aşteptau ei. Ei au spus: "Vrem să-L vedem pe Isus." Aşa că Filip şi Andrei au venit şi i-au spus lui Isus (v.22). Se arată El înaintea lor? Da, o face. În acelaşi fel în care ni se arată şi nouă - cu un adevăr despre El Însuşi care devine un adevăr despre noi. În felul acesta se arată Isus în putere: oferă un adevăr despre El Însuşi care devine un adevăr despre noi.
El spune în versetul 23:
[Spuneţi că nişte greci vor să Mă vadă? Iată adevărul despre Mine care e important pentru grecii care vor să Mă vadă şi să Mă cunoască:] "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului."
Sunt pe drumul spre slavă. Voi fi într-adevăr ceva ce merită văzut. Ei au dreptate atunci când vor să Mă vadă. Voi fi cea mai glorioasă persoană din univers, care merită privită, atunci când Tatăl Mă va ridica dintre cei morţi şi Îmi va da un Nume care este mai presus de orice Nume, pentru ca în Numele Meu să se plece orice genunchi - inclusiv cel al grecilor şi al barbarilor. Da, au dreptate că vor să Mă vadă - şi doresc chiar să se identifice cu Mine.
Dar iată un adevăr la care poate că ei nu se aşteptau. Versetul 24:
Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
Drumul Meu spre slavă trece prin moarte. Vreţi să vedeţi asta? Voi aduce într-adevăr multă roadă - inclusiv greci - dar nu vreau şi nu pot aduce această roadă altfel decât murind. Spuneţi-le grecilor că nu voi veni la ei acum, pentru că am o lucrare grea de făcut, ca să îi pot aduce şi pe ei ca roadă a vieţii şi slujirii Mele. Dacă părăsesc drumul pe care merg ca să Mă duc să fiu văzut de oameni, voi rămâne singur, iar voi şi grecii nu veţi fi mântuiţi. Dar dacă Mă duc şi mor în drum spre slavă, atunci voi aduce multă roadă - voi veţi fi mântuiţi, grecii vor fi mântuiţi, şi oricine va crede în Mine va fi mântuit. Asta vreau ca ei să vadă. Să Mă vadă murind. Să Mă vadă aducând roadă.
Acesta e adevărul despre Isus pe care El îl descoperă grecilor. Dar acum el devine un adevăr despre ei înşişi - şi despre noi. Modul în care Isus se prezintă pe Sine Însuşi este întotdeauna o confruntare. El spune în versetele 25 şi 26: moartea Mea pentru mântuirea voastră este în acelaşi timp şi planul pe care l-am conceput pentru voi ca să-l urmaţi. Dacă vreţi să Mă vedeţi, pregătiţi-vă să deveniţi ca Mine. Asta se întâmplă. Sunteţi convinşi de ce spuneţi atunci când afirmaţi: "Vrem să-L vedem pe Isus"? Sunteţi gata să-L vedeţi chiar în dimineaţa aceasta? Isus spune: Dacă vreţi cu adevărat - dacă vreţi să Mă vedeţi - pregătiţi-vă să deveniţi ca Mine. Pregătiţi-vă să Mă urmaţi pe drumul pe care merg.
Astfel că El spune (v.25):
Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să Mă urmeze [Unde? În Ghetsimani, la Calvar şi la mormânt]; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu [în prezenţa Tatălui Meu în slavă]; Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
Deci, Isus începe cu un adevăr despre El Însuşi - a sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului, iar acest lucru se va întâmpla prin căderea bobului de grâu pe pământ şi moartea acestuia. Apoi face din adevărul despre El Însuşi un adevăr despre cei ce-L urmează. Ne vom urî noi vieţile în lumea aceasta? Îl vom urma pe drumul spre Calvar? Îl vom sluji pe Fiul în felul acesta? Vom lăsa ca adevărul despre Fiul omului să devină un adevăr despre noi?
Acesta e modul în care Îl vedem pe Isus şi modul în care Îl prezentăm pe Isus. El se descoperă pe Sine Însuşi ca Cel ce merge în slavă şi aduce multă roadă murind - urându-Şi viaţa în lumea aceasta. Asta e ce vedem noi. Iar apoi El spune: Veniţi după Mine. Muriţi împreună cu Mine. Urâţi-vă vieţile în lumea aceasta împreună cu Mine. Slujiţi-Mi. Iar dacă facem aşa, Îl prezentăm pe Hristos înaintea lumii. Hristos doreşte să fie văzut de greci şi de fiecare grup de oameni din lume. Iar modul în care doreşte ca acest lucru să se întâmple este ca noi să devenim asemenea Lui în moartea Lui, astfel încât ceilalţi să Îl poată vedea pe El în noi (2 Corinteni 4:10).
Drumul e greu şi glorios
Două lucruri sunt extrem de clare aici. Primul este acela că drumul e greu. Iar celălalt e că drumul e glorios. Nu pierdeţi din vedere vreunul din aceste lucruri. Dacă vedeţi doar partea cu greutăţile nu veţi observa puterea şi libertatea. Dacă vedeţi doar partea glorioasă, veţi minimaliza sacrificiul. De aceea, daţi-mi voie să vă arăt patru lucruri grele şi patru lucruri glorioase.
Mai întâi, lucrurile grele:
Versetul 24: grăuntele de grâu trebuie să moară: "dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare..."
Versetul 25: Isus ne cheamă să ne urâm vieţile în lumea aceasta: "Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta..."
Versetul 26a: Isus ne cheamă să-L urmăm - în drumul Său spre Calvar, care duce la moarte. "Dacă-Mi slujeşte cineva, să Mă urmeze..."
În final, versetul 26b: El ne cheamă să-L slujim. Să luăm rolul unui servitor la masa Lui şi să-I îndeplinim dorinţele, indiferent cât de mari ar fi cererile sau cât de umil ar fi statutul.
Ei bine, asta înseamnă să fii un creştin, un ucenic al lui Isus. Şi e greu. Isus ştia că va fi greu. De aceea a spus în Matei 7:14: "Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află." E greu să mori. E greu să-ţi urăşti viaţa în lumea aceasta. E greu să-L urmezi pe Isus pe drumul care duce la cruce. E greu să iei rolul unui slujitor într-o lume a puterii.
Dar e şi glorios. Iar gloria compensează pentru toate greutăţile. De fapt, gloria transformă greutăţile în cea mai plină de sens viaţă ce poate fi imaginată. Chiar săptămâna aceasta citeam despre căutarea sensului vieţii. Ştiţi ce an e anul viitor? Începând cu 1 ianuarie 1996 şi continuând cu următorii 18 ani, cineva în America va împlini 50 de ani la fiecare 1,8 secunde. Aşa că tipografiile nu mai reuşesc să ţină pasul cu cărţile ce se publică, pentru că unul din lucrurile pe care noi, cei din generaţia Baby Boomers a anilor '50 ştim să le facem este să profităm de fiecare etapă a vieţii. Iar aproape toate cărţile tratează tema sensului vieţii vizavi de succes. Ai 50 de ani. Ai reuşit în cariera ce ţi-ai propus-o. Cum te simţi? Nu aşa de bine. Ei bine, revizuieşte-ţi ultimii 15 ani şi urmăreşte sensul vieţii, nu succesul. Acesta e mesajul.
E un mesaj bun. Iar vestea bună e că voi, cei ce aveţi 20 de ani, nu trebuie să aşteptaţi până ajungeţi la 50 ca să aveţi o viaţă plină de sens, iar voi, cei de 70 de ani, nu trebuie să credeţi că e prea târziu. Viaţa la care cheamă Isus aici e glorioasă în rezultatul ei şi are, prin urmare, adânci semnificaţii în greutăţile ei.
Iată gloria:
Versetul 24: Da, sămânţa trebuie să moară, dar "dacă moare, aduce multă roadă." Moartea nu e în zadar. Are un sens. Aduce roadă.
Versetul 25: Da, dacă ne iubim vieţile, ni le vom pierde; şi da, trebuie să ne urâm vieţile în lumea aceasta. Dar de ce? Care va fi rezultatul? Acela că le vom putea păstra pentru viaţa veşnică. "Cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică." Lucrurile la care renunţăm pentru Hristos, El le va pune din nou în mâinile noastre, împreună cu slava. Nu poţi depăşi prin sacrificiile tale generozitatea învierii Sale.
Versetul 26a: Da, trebuie să-L urmăm la Calvar. Dar care va fi rezultatul? "Şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu." Isus a folosit chiar aceste cuvinte cu o altă ocazie (Ioan 14:3), cu referire la cer: "Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi." Dacă Îl urmăm la Calvar, vom fi cu El şi în cer.
Versetul 26b: Da, trebuie să devenim slujitorii Lui. Dar ce face Tatăl pentru slujitorul Lui? "Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti."
Deci, nu pierde din vedere gloria, în această viaţă grea de creştin.
- Murim;
- Ne urâm vieţile în lumea aceasta;
- Îl urmăm pe Isus în drumul spre Calvar;
- Devenim slujitori.
Dar atunci când facem aceste lucruri, descoperim că
- Aducem multă roadă;
- Ne păstrăm vieţile pentru viaţa veşnică;
- Ne alăturăm lui Isus acolo unde este El, în slavă;
- Tatăl ne cinsteşte.
Cel puţin pentru acest bărbat de aproape 50 de ani, cele de mai sus descriu modul în care doresc să-mi trăiesc cei câţiva ani care mi-au mai rămas în această lume, şi modul în care doresc să-mi petrec veşnicia. Vă invit să fiţi alături de mine. Nu va fi uşor, dar va avea o semnificaţie.
Înainte de trezire şi rodire: moartea
Ne rugăm pentru trezire în părtăşia noastră, din Saint Paul până în Minneapolis şi în toată lumea - ca Dumnezeu să vină cu o putere care să mărturisească despre El şi să facă din Biserica Sa o Biserică vibrantă, puternică, curajoasă, plină de bucurie şi radicală în loialitatea faţă de El. Când mi-am amintit acest text (Ioan 12:24-26) sâmbăta trecută, el a venit cu forţa unui avertisment şi a unei invitaţii: Ai grijă cum te rogi pentru trezire. De ce? Pentru că înainte să vină viaţa trezirii vine moartea răsplăţii. Ai grijă cum te rogi pentru o mai mare rodire în slujirea ta şi în viaţa ta personală. De ce? Pentru că numai dacă grăuntele de grâu cade pe pământ şi moare, el aduce multă roadă. Ia bine seama la ce ceri. Dar dacă eşti pregătit, te invit să urmăreşti aceste lucruri. Aceasta e cea mai semnificativă viaţă de pe planetă. Nu sunt mulţi cei ce sunt dispuşi fie şi să se gândească la ea. Dar ţi-o ofer în Numele lui Isus.
Aşa că m-am întrebat cu toată seriozitatea, şi vreau să vă cer să vă întrebaţi împreună cu mine în această dimineaţă: "Ce trebuie să moară în mine?" Ce trebuie să moară pentru ca viaţa mea şi slujirea mea să aducă multă roadă? Trebuie să trecem printr-o moarte colectivă ca să putem aduce multă roadă? Ce trebuie să moară în biserica noastră ca să putem aduce multă roadă? E o întrebare înfricoşătoare - atât la modul personal cât şi la cel colectiv.
Are multe de-a face cu dragostea. Asta voi încerca să vă arăt săptămâna viitoare din 1 Corinteni 13:4-7 - cum dragostea este cea mai importantă parte a acestei morţi. Adică, atunci când tot ce trebuie să moară a murit, ce rămâne în viaţă este dragostea. A fost o descoperire uimitoare pentru mine atunci când am comparat Ioan 12:24-26 cu 1 Corinteni 13:4-7. Asta vom face săptămâna viitoare.
Plănuiam să o fac săptămâna aceasta. Dar cu cât mă gândeam mai mult la acest subiect al morţii de dragul rodirii, cu atât mai mult am simţit nevoia să văd acest lucru din perspectiva mai largă a ce înseamnă să fii creştin. Nu vreau să rămâneţi cu impresia că acest cuvânt din partea Domnului este unul mic, neînsemnat. Acest cuvânt despre moarte şi urârea vieţii în această lume nu este unul marginal. E unul central. De aceea, daţi-mi voie să mă apropii de sfârşitul întâlnirii de astăzi arătându-vă la ce mă refer.
Sunt două puncte clare.
Primul, dacă eşti creştin, tu deja ai murit. Aceasta nu e a doua sau a treia etapă în viaţa creştină. Asta înseamnă să devii un creştin. A deveni creştin înseamnă să mori. Iată textele cheie: Galateni 5:24,
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
Observaţi timpul verbului: dacă suntem ai lui Hristos (adică, dacă suntem creştini adevăraţi), iată ce s-a petrecut cu noi. Firea noastră - acea veche persoană, răzvrătită, necredincioasă şi egoistă care eram, despărţiţi de Hristos - a fost răstignită. În alte cuvinte, atunci când ne-am pus credinţa în Hristos, am fost uniţi cu El iar ce a experimentat El, am experimentat şi noi (Romani 6:5). Moartea Lui a devenit moartea noastră, astfel încât viaţa Lui să poată deveni viaţa noastră.
Nu intraţi în panică aici, gândindu-vă: "O, nu se poate, eu încă am unele tendinţe spre răzvrătire, necredinţă şi egoism." Aşa e, şi eu le am. Dar nu lăsaţi ca experienţa voastră să devină autoritatea principală aici. Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Cei ce sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit firea pământească." E un lucru pe care noi suntem chemaţi să-l credem şi să-l trăim.
Sau gândiţi-vă la cuvântul din Coloseni 3:3,
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Asta ţi s-a întâmplat când ai devenit creştin. Aceasta e semnificaţia botezului tău:
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă (Romani 6:4).
A deveni creştin implică o moarte decisivă faţă de cele vechi şi o înnoire a vieţii, umblând prin credinţă împreună cu Hristos. Pavel exprima acest lucru în Galateni 2:20 astfel:
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Vechiul meu Eu necredincios a murit; eu, cel care trăiesc acum, trăiesc prin credinţa (clipă de clipă) în Hristos.
Deci atunci când mă întreb şi vă întreb despre moarte ca mijloc al trezirii, trebuie să înţelegem că nu vorbim despre a deveni creştini încă o dată. Nu negăm faptul că ceva glorios ni s-a întâmplat, ceva decisiv, ceva deja înfăptuit, o dată pentru totdeauna. S-a întâmplat. Am fost uniţi cu Hristos de către Duhul Sfânt, am murit împreună cu El şi umblăm în viaţa cea nouă împreună cu El. Viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ceva etern şi magnific a avut loc.
De ce întreb atunci, când spun: "Ce trebuie să moară în mine ca să pot aduce mai multă roadă ca tată, soţ şi pastor? Ce trebuie să moară în noi ca biserică pentru a fi mai roditori?" Am afirmat cu câteva clipe mai înainte că sunt două puncte clare în această privinţă. Primul a fost: dacă eşti creştin, tu deja ai murit.
Acum, al doilea este: Dacă eşti creştin, Dumnezeu te cheamă să mori zilnic. Sau, dacă nu-ţi plac paradoxurile, Dumnezeu ne cheamă să experimentăm practic în viaţa de zi cu zi adevărul despre poziţia noastră în Hristos. În Hristos noi suntem morţi faţă de păcat iar vieţile noastre sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu. Pentru că aceasta e poziţia ta din punctul de vedere al lui Dumnezeu, pune aceste lucruri în experienţa practică. De fapt, aplicarea practică a acestui adevăr prin puterea Duhului Sfânt (Romani 8:13) este dovada că aceasta e poziţia ta.
Unde găsesc acest al doilea punct în Biblie? Mai întâi, îl găsesc în cuvintele lui Isus din Luca 9:23,
Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
Cuvintele "în fiecare zi" ne arată că mersul pe urmele lui Isus înseamnă o moarte zilnică, nu doar o moarte o dată pentru totdeauna. În fiecare zi eu trebuie să experimentez în practică adevărul despre poziţia mea în Hristos. Eu sunt odată pentru totdeauna "răstignit împreună cu Hristos" (Gal. 2:20; 5:24) - aceasta e poziţia mea; viaţa mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Col. 3:3). Prin urmare, eu trebuie să cred această realitate, să acţionez pe baza ei şi să o experimentez. Trebuie să devin în practică ceea ce sunt în poziţia mea. Iar practica este cea care confirmă realitatea poziţiei.
Celălalt loc în care găsesc acest adevăr este în epistolele apostolului Pavel. În Romani 6, după ce spune în versetul 5 că "ne-am făcut una cu El [Hristos] printr-o moarte asemănătoare cu a Lui," şi după ce spune în versetul 6 că "omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El", în versetul 11 el spune: "Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." Cu alte cuvinte, sunteţi morţi împreună cu Hristos - aceasta e poziţia voastră; prin urmare, "socotiţi-vă morţi faţă de păcat" - demonstraţi poziţia voastră prin practica voastră.
Acelaşi lucru îl găsim şi în Coloseni 3. După ce spune în versetul 3 că "voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu," în versetul 5 el spune:
De aceea, omorâţi mădularele voastre [ale trupului vostru păcătos] care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia.
Voi aţi murit iar poziţia voastră este în Hristos. Experimentaţi acum această moarte în lupta voastră cu păcatul. Omorâţi-vă eul vostru păcătos. Arătaţi cine sunteţi cu adevărat în Hristos încrezându-vă în promisiunile Lui, mai presus de orice altceva.
Vreau să vedeţi slava din ce înseamnă să fii un creştin. Nu devii creştin îndepărtând prin faptele tale toate lucrurile faţă de care trebuie să mori. Devii creştin prin lucrarea decisivă a lui Dumnezeu în tine şi prin supunerea decisivă faţă de Isus Hristos, lucrare prin care, prin credinţa în El, El devine înlocuitorul tău şi Domnul tău. Apoi urmează o experienţă de-o viaţă de devenire în practică a ceea ce eşti prin poziţia ta. Iar această devenire - numită sfinţire - întăreşte siguranţa realităţii a ceea ce eşti.
Deci, întrebările pe care vreau să mi le pun şi să vi le pun sunt:
- Există vreun lucru faţă de care Dumnezeu mă cheamă să mor, ca să pot experimenta mai deplin poziţia mea în Hristos, ca să-L pot vedea pe Hristos mai clar şi să-L prezint într-un mod mai convingător?
- Mă lupt eu împotriva naturii mele de creştin încercând să menţin în viaţă vreun lucru pe care Dumnezeu l-a condamnat la moarte atunci când am devenit creştin?
- Oare slăbiciunile mele ca tată, soţ sau martor se datorează vreunui lucru care trebuie să moară în mine - vreun vechi obicei, un păcat secret, vreo rădăcină de mândrie, vreo teamă de a arăta ridicol, vreo nevoie disperată după aprobarea celorlalţi, vreo dorinţă de îmbogăţire?
Săptămâna viitoare vreau să împărtăşesc cu voi ce mi-a arătat Domnul despre modul în care moartea aceasta se rezumă de fapt la dragostea noastră unul pentru celălalt. Dar în dimineaţa aceasta, haideţi să ne întrebăm cât se poate de serios: există vreun lucru care împiedică rodirea mea în Hristos - ceva care mă împiedică să-L văd şi să-L prezint celorlalţi - vreun lucru faţă de care trebuie să mor? Doamne, arată-ne care este acel lucru; iar noi vom asculta Cuvântul şi îl vom omorî prin Duhul Sfânt (Romani 8:13).
Copyright 1995 John Piper
Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu