16 aprilie 1995
Biserica Baptistă Bethlehem
Pastor John Piper

Cea mai mare dintre acestea este dragostea

Adâncimea dragostei lui Hristos: Libertatea ei
(Ioan 10:14-18)


Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.

Introducere şi recapitulare

Sub tema generală "Cea mai mare dintre acestea este dragostea", încheiem astăzi o mini-serie de patru studii despre "Adâncimea dragostei lui Hristos." Seria a început în Efeseni 3:18-19, unde Apostolul Pavel se roagă - şi aceasta a fost şi rugăciunea noastră pentru biserica noastră - ca noi să putem "pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea", şi să cunoaştem "dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă." Acesta este şi scopul meu din nou în această dimineaţă - ca Dumnezeu, răspunzând la rugăciunile noastre, prin lucrarea Cuvântului Său, să ne ajute să "pricepem" adâncimea dragostei lui Hristos pentru noi, deşi ea întrece orice cunoştinţă. Înţelegerea a ceea ce e de neînţeles este o chemare foarte înaltă. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.

Am văzut că Biblia ne arată adâncimea dragostei lui Hristos pentru noi în patru feluri. O puteţi vedea în costul dragostei Sale: "Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi" (Efeseni 5:2). Dragostea Sa a fost suficient de puternică ca El să fie gata să-Şi dea viaţa pentru noi. Nu doar să renunţe la unele lucruri pentru noi, ci la viaţa Sa. Şi nu într-un mod care să-I asigure o moarte rapidă, ci prin cea mai oribilă suferinţă - moartea pe cruce.

În al doilea rând, puteţi vedea adâncimea dragostei lui Hristos în cât de puţin o meritam noi. Iată cum descrie Biblia dragostea Lui şi meritul nostru în Romani 5: "Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi." Acesta e un cuvânt crucial, pentru că în alte locuri vedem cum nelegiuirea oamenilor atrage mânia lui Dumnezeu asupra lumii (Romani 1:18). El continuă:

Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:7-8)

Deci dragostea Sa pentru noi este mai adâncă decât orice dragoste omenească obişnuită. Noi eram nelegiuiţi, eram păcătoşi, eram vrăjmaşii Lui (v.10). Şi totuşi, Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.

În al treilea rând, putem vedea adâncimea dragostei lui Hristos pentru noi în binefacerile îmbelşugate pe care El ni le dă.

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Am văzut acest lucru săptămâna trecută - Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât nu S-a mulţumit doar să ne salveze din păcat şi să ne ofere iertarea; El pătrunde până în miezul fiinţei noastre păcătoase şi, prin Duhul Său, ne face să ne naştem din nou ca proprii Lui copii - ca să ne dea ceva din caracterul Lui astfel încât să ne asemănăm familiei Fiului Său şi să fim împreună moştenitori cu Hristos, şi asta înseamnă moştenitori ai tuturor lucrurilor.

Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:21-23)

Adâncimea dragostei Sale se vede în belşugul generozităţii pe care ne-o arată.

Isus nu e constrâns să ne iubească, El se bucură să o facă

În final, ajungem astăzi - în această dimineaţă a Duminicii Învierii, să observăm al patrulea mod în care Scriptura ne descoperă adâncimea dragostei lui Hristos. Adâncimea dragostei cuiva pentru voi o vedeţi nu numai în suferinţa care îl costă, în aceea că trebuie să treacă peste faptul că voi nu meritaţi dragostea lui, în generozitatea pe care acea persoană vi-o arată; mai vedeţi adâncimea dragostei şi în cât de liberă este ea. În alte cuvinte, vă face acel bine pentru că este constrâns la aceasta de presiuni externe, chiar dacă el nu prea vrea să-l facă?

Cei mai mulţi dintre voi ştiţi că ceea ce impulsionează viaţa şi gândirea mea este această viziune a realităţii pe care eu o numesc Hedonism Creştin. Iar una din afirmaţiile centrale ale Hedonismului Creştin este aceea că nu poţi fi o persoană iubitoare câtă vreme nu te preocupă fericirea ta şi nu o urmăreşti cu zel. Când spun acest lucru pentru prima oară într-un grup, ei se scarpină în cap şi spun: "Sună exact pe dos. Eu credeam că dragostea înseamnă să renunţ la căutarea propriei mele fericiri şi să urmăresc fericirea altora. Cum poţi spune că urmărirea fericirii personale este un element necesar a dragostei?"

Pentru a răspunde la aceasta, eu pun o întrebare foarte simplă - pe care vi-o pun şi vouă acum: "Dacă cineva vă face un bine, când vă simţiţi mai iubiţi: atunci când o face cu neplăcere sau atunci când o face cu bucurie?" Efectiv toţi cei care mi-au răspuns la întrebare au spus: "Ne simţim mai iubiţi atunci când oamenii ne fac un bine din toată inima şi cu bucurie decât atunci când o fac fără plăcere sau din constrângere." Asta înseamnă, cred eu, că atunci când te iubesc fericirea mea este o parte importantă a ceea ce este dragostea. De aceea, dacă încerc să renunţ la căutarea fericirii mele personale pentru a arăta dragoste altcuiva, în cele din urmă voi distruge chiar lucrul pe care îl urmăresc. Atunci când ni se cere în Biblie să iubim, nu ni se cere să renunţăm la căutarea propriei fericiri pentru binele celorlalţi; ni se cere să ne căutăm şi să ne găsim fericirea în binele pe care îl facem altora.

Cu cât dragostea ta pentru alţii este mai angajată, mai benevolă, mai bucuroasă şi mai liberă - în special dacă te şi costă - cu atât este mai uimitoare; cu atât este mai adâncă. La fel a fost şi în cazul lui Isus. Vedem adâncimea dragostei lui Isus în libertatea ei - în consimţământul ei, în ardoarea ei, în bucuria ei. El nu a fost constrâns să facă un lucru pe care nu dorea şi nu era gata să îl facă. E adevărat, Lui nu i-a făcut plăcere suferinţa în sine. Suferinţa fizică nu a devenit plăcere fizică pe cruce.

Dar vreau să vedeţi în această dimineaţă adâncimea dragostei Sale în libertatea ei - în consimţământul ei, în ardoarea ei, şi chiar în bucuria ei. El ne-a iubit din toată inima. Nu numai cu o parte a inimii. Nu cu o uşoară afecţiune, sau din cauza vreunei forţe cosmice care Îl presa să facă un lucru pe care El nu vroia să îl facă. Iar, pe măsură ce privim la libertatea cu care Hristos ne-a iubit, legătura cu Învierea devine mai clară - pentru că însăşi libertatea cu care El ne-a iubit este libertatea cu care El a înviat dintre cei morţi.

Haideţi să începem în Ioan 10:17-18:

Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

Asta înseamnă că există o plăcere deosebită pe care Tatăl o găseşte în Fiul din cauză că a consimţit să-Şi dea viaţa pentru poporul Lui şi să învingă moartea în numele lor. Tatăl L-a iubit pe Fiul înainte ca El să facă aceste lucruri. Isus Îi spune Tatălui Său în Ioan 17:24:

"Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii."

Dar şi acea dragoste se baza pe măreţia şi frumuseţea desăvârşită a Fiului. Iar o parte a acestei desăvârşiri era dragostea care L-a adus pe Isus în ascultare la cruce. De aceea, Isus poate spune pe bună dreptate:

"Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa."

Ce ar trebui să ne spună nouă acest lucru este: Tatăl Îl iubeşte pe Fiul pentru că Fiul ne iubeşte pe noi. Şi oare ce ne spune aceasta despre dragostea Tatălui pentru noi?

Trecem mai departe la versetul 18 şi vedem libertatea cu care ne-a iubit Hristos:

Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.

Trebuie să lăsăm ca aceste cuvinte să pătrundă înţelegerea noastră în această dimineaţă. Ele sunt foarte simple şi foarte puternice. "Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila." E uimitor acest lucru. Nu I-a luat-o Iuda? Cum rămâne atunci cu mulţimea din grădină? Dar cu Ana, marele preot? Cu martorii mincinoşi, care s-au ridicat împotriva Lui? Cu mulţimea, care striga "Răstigneşte-L!"? Cu Irod, care L-a trimis înapoi la Pilat? Cu Pilat, care L-a dat pe mâna soldaţilor? Cu soldaţii, care au bătut cuiele? Ce înseamnă aceste cuvinte: "Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila"?

Înseamnă: "De fiecare dată când se părea că sunt constrâns la aceasta - în fiecare moment în care părea că sunt forţat să fac un lucru pe care nu vroiam să-L fac - eu nu eram forţat la aceasta. Eu am ales să-L fac. Am acceptat cu bucurie să-l fac. Într-adevăr, Eu şi Tatăl Meu am plănuit toate acestea - pentru că vă iubim. Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Dragostea Mea este liberă."

De ce spune Isus aceste cuvinte? De ce insistă asupra lor? Pentru că, dacă n-ar fi adevărate - dacă ar fi fost constrâns să moară, dacă n-ar fi făcut-o în mod liber, dacă inima Sa nu Şi-ar fi dat acceptul - atunci peste dragostea Lui pentru noi s-ar pune un mare semn de întrebare. Adâncimea dragostei Sale se vede în libertatea ei. Dacă n-a murit pentru noi de bunăvoie - dacă n-a ales să sufere şi n-a făcut-o cu bucurie - atunci cât de adâncă este dragostea Lui în realitate? De aceea, El subliniază acest lucru. Îl face cât se poate de explicit. "Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la Mine." "Mi-o dau din proprie iniţiativă, nu ca urmare a împrejurărilor, nu ca urmare a presiunilor, ci pentru că doresc cu adevărat să o fac." E adevărat, versetul 18 se încheie cu "Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu." Dar aceste cuvinte arată pur şi simplu că inima Tatălui şi inima lui Isus sunt într-o armonie desăvârşită. Tatăl iubeşte, Fiul iubeşte. Iar ce iubeşte Fiul, iubeşte şi Tatăl. Porunca n-a fost o constrângere apăsătoare.

Isus insistă în această dimineaţă asupra faptului că dragostea Lui pentru noi este liberă. El parcă Îşi aude duşmanii defăimându-L şi spunând: "Isus nu te iubeşte cu adevărat. El este un mercenar. Face aceste lucruri din alte motive, nu din dragoste. Este constrâns la aceasta de forţe exterioare. El nu vrea cu adevărat să moară pentru tine. A ajuns cumva în situaţia asta şi acum trebuie să se supună forţelor care Îl controlează." Isus pare să audă astfel de cuvinte, sau să le anticipeze. Şi El răspunde: "Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la Mine." El subliniază acest lucru în faţa noastră ca să vadă dacă vom crede declaraţia solemnă a dragostei Sale, sau vom crede contrariul - că nu a făcut aceste lucruri din toată inima.

Pentru că Isus a fost atât de preocupat ca noi să înţelegem cât de liber şi de bunăvoie a suferit El pentru noi, haideţi să mai privim la alte câteva ilustraţii ale acestui adevăr. Lăsaţi adevărul să pătrundă adânc în mintea voastră. Nimeni nu I-a luat viaţa cu forţa. El a ales să Şi-o dea pentru noi. A îmbrăţişat suferinţa. A fost gata să o facă bucuros. A fost - îmi permit să o spun - fericit să trăiască şi să moară pentru noi.

Vă amintiţi întâmplarea din Luca 4, când El vine la sinagoga din Nazaret, în care a crescut? A citit textul din Scriptură pentru acea zi. Apoi le-a spus că Scripturile s-au împlinit în auzul lor, chiar în acel moment. Dar când a arătat că în binecuvântările lui Mesia vor fi incluse şi neamurile, nu numai evreii, versetele 29-30 ne spun că

Ei s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.

Ce se întâmplă aici? O mulţime de oameni, înfuriaţi pe învăţătura pe care le-o dă un învăţător local, îl duc la marginea stâncii ca să-l arunce de pe ea. Iar imediat după aceea îl vedem pe Isus trecând prin mijlocul lor - ca poporul Israel prin Marea Roşie - şi plecând de acolo. De ce? Motivul este acesta: Încă nu I-a sosit ceasul. Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Şi o dau la vremea hotărâtă. Nu mai devreme şi nici mai târziu.

Mai târziu în slujirea Sa, Isus era în drum spre Ierusalim când câţiva Farisei au venit la El (Luca 13:31-32) şi I-au spus: "Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare." Dar Isus le-a răspuns: "Duceţi-vă şi spuneţi vulpii aceleia: 'Iată că scot dracii, şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.'" Ce înseamnă aceasta? Nu urca la Ierusalim, regele vrea să Te omoare. Regele! El are cu adevărat toată autoritatea. El poate face ce vrea cu oameni ca Tine. N-ai nici o şansă împotriva lui.

Ce răspunde Isus? Exista o zicătoare printre rabinii din zilele lui Isus care suna cam aşa: "Mai bine să fii coada leului decât capul vulpii" (I.H. Marshall, Luke, p. 571). Iată-L pe Leul din Iuda cum e avertizat că o vulpe încearcă să-L prindă. De aceea, El spune: "Spuneţi vulpii aceleia că am o slujire de făcut şi că am un plan de îndeplinit. Scot demoni, vindec bolnavi, iar în ziua hotărâtă - nu mai devreme şi nici mai târziu - Îmi voi atinge scopul." În alte cuvinte, "Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la Mine."

În grădina din Ghetsimani, în ultima noapte înainte să moară, Isus a spus două lucruri uimitoare care I-au pecetluit moartea şi au arătat că El acţiona în deplina libertate a dragostei Sale. Când în cele din urmă mulţimea a sosit, iar Petru şi-a scos sabia şi a tăiat urechea slujitorului marelui preot, Isus a spus:

Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? (Matei 26:53)

Despre ce vorbeşte Isus aici? El spune: "Nimeni nu-Mi ia viaţa cu sila, ci Mi-o dau de bunăvoie. Aleg să fac acest lucru. Îl îmbrăţişez. Aici e dragostea Mea la lucru, Petru. Nu e o violenţă accidentală a mulţimii. E dragostea Mea suverană pentru tine, Petru. Nu încerca să o opreşti."

Apoi S-a întors şi a vindecat urechea acelui om, după care a spus un lucru uimitor în faţa mulţimii de acolo:

În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului. (Luca 22:53)

Până acum aţi fi putut să mă omorâţi cu uşurinţă. Dar n-aţi făcut-o. Şi ştiţi de ce? Credeţi că a fost din cauză că voi aţi hotărât când voi muri? Greşit. Motivul pentru care voi sunteţi aici acum este pentru că "acesta este ceasul vostru" - nu înainte şi nici după. "Nimeni nu-Mi ia viaţa, ci Mi-o dau de bunăvoie. Eu am decis ceasul, nu voi. Nu sunt copleşit de numărul vostru. Păşesc înainte de bunăvoie, cu ochii larg deschişi şi din toată inima, spre cruce - pentru că Îmi iubesc oile. Le iubesc. Le iubesc cu adevărat."

Dar ca să împing adevărul acesta până la limită, daţi-mi voie să citez un Psalm pe care Noul Testament îl aplică la Isus (în Evrei 10:9). Se referă la venirea Lui în lume ca să se aducă pe Sine ca jertfă pentru păcat: "Atunci am zis:

Iată-mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine; vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! (Psalmul 40:8)

Libertatea supremă înseamnă bucurie. El S-a bucurat să facă această lucrare răscumpărătoare pentru noi. Durerea fizică a crucii nu s-a transformat în plăcere fizică. Dar bucuria L-a susţinut pe Isus prin toate. El a dorit cu adevărat să ne salveze. Să adune pentru El un popor fericit, sfânt, care să-L laude. Aşa cum un soţ are o dorinţă arzătoare pentru mireasa preaiubită (Efeseni 5:25 şi în continuare).

Trebuie să încheiem. Astăzi e Duminica Învierii. Ce are de-a face învierea lui Isus cu această dragoste uimitoare? Versetul 18 din textul nostru face legătura.

Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi.

Oricine face o astfel de afirmaţie, este fie nebun, fie mincinos, fie Dumnezeu. Am autoritate chiar şi de cealaltă parte a morţii, ca un om mort, să îmi reiau viaţa, atunci când doresc. Care e ideea subliniată aici? Ei bine, ce e mai greu, să hotărăşti când vei muri, sau să-ţi reiei viaţa după ce ai murit? Ce e mai greu: să spui: "Îmi dau viaţa din proprie iniţiativă", sau să spui "Îmi voi relua viaţa după ce voi muri"?

Răspunsul e evident. Şi tocmai asta se şi urmăreşte aici. Dacă Isus ar fi putut - şi a făcut-o - să Se întoarcă la viaţă dintre cei morţi, atunci El a fost cu adevărat liber. Dacă El avea controlul asupra momentului în care va ieşi din mormânt, cu siguranţă a controlat şi momentul în care a intrat în mormânt.

Deci, iată punctul central. Învierea lui Isus ne este prezentată ca o confirmare sau ca o dovadă că El era cu adevărat liber atunci când Şi-a dat viaţa. De aceea, învierea este mărturia lui Hristos despre libertatea dragostei Sale.

Pe lângă toate semnificaţiile minunate pe care le are Învierea, mai înseamnă şi aceasta: este un răsunător "V-am spus Eu!" în spatele morţii Sale. V-am spus Eu! Am fost liber. Vedeţi cât de liber sunt. Vedeţi câtă putere şi autoritate am. Puteam să o evit. Am puterea să Îmi reiau viaţa, chiar şi din mormânt. Şi credeţi că nu puteam să-Mi distrug duşmanii şi să scap de cruce?

Învierea Mea este un strigăt de dragoste pentru oile Mele: Am fost liber! Am fost liber! Eu am ales. Am acceptat să o fac. Nu am fost prins la mijloc. Nu am fost înghesuit într-un colţ, fără scăpare. Nimic nu Mă poate obliga să fac ce nu vreau. Am avut puterea să-Mi reiau viaţa din moarte. Şi Mi-am reluat viaţa din moarte. Cu cât mai mult aş fi putut să evit moartea cu totul.

Sunt viu ca să vă dovedesc că v-am iubit cu adevărat. V-am iubit în mod liber. Nimeni nu M-a forţat să o fac. Şi sunt viu acum ca să petrec veşnicia iubindu-vă cu dragostea atotputernică a învierii, pentru veci de veci.

Veniţi la Mine, toţi păcătoşii care aveţi nevoie de un Mântuitor. Şi Eu vă voi ierta, vă voi primi şi vă voi iubi din toată inima Mea pentru veşnicie.

Copyright 1995 John Piper
Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Florin Vidu


Cuprins | Studii Biblice