Sfinţească-se Numele Tău
R.C. Sproul
Continuând studiul despre rugăciunea Tatăl nostru, ne readucem aminte că atunci când Isus le-a răspuns ucenicilor la întrebarea "Învaţă-ne, cum să ne rugăm?", El le-a dat de fapt un model de rugăciune, spunându-le cu alte cuvinte: "Când vă rugaţi să vă rugaţi aşa!".
Aşadar, daţi-mi voie să încep astăzi adresându-vă următoarea întrebare: Care sunt priorităţile vieţii vostre de rugăciune? Gândiţi-vă cu atenţie şi analizaţi-vă, punându-vă întrebarea: Care sunt lucrurile pentru care aveţi tendinţa să vă rugaţi în mod repetat? Care sunt subiectele pe care le reluaţi mereu şi mereu în rugăciunile voastre? Ce anume este cel mai important pentru voi atunci când veniţi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune?
O să vă rog să reţineţi aceste lucruri şi să nu le uitaţi; acum însă ne vom uita din nou la învăţătura lui Hristos despre rugăciune. El a spus: "Când vă rugaţi, să vă rugaţi astfel". În acel model de rugăciune pe care ni l-a dat, El ne-a sugerat să ne rugăm spunând: "Tatăl nostru care eşti în ceruri". Ne-am uitat până acum la semnificaţia acestei formule personale de adresare pe care Isus le-o dă ucenicilor Săi. Apoi am trecut mai departe şi am analizat structura rugăciunii Tatăl nostru, observând ceea ce putem numi cererile. Oricine ştie ce este aceea o cerere. Este acea bucăţică de hârtie pe care oamenii v-o aduc ca să vă puneţi semnătura pe ea atunci când doriţi ca Guvernul sau Corpul de control al vreunei Asociaţii să schimbe o anumită lege - este o cerere pe care o elaboraţi şi apoi vă puneţi semnătura pe ea. O cerere este o petiţie, o rugăminte, o solicitare. Şi atunci când Isus ne dă structura rugăciunii Tatăl nostru, El ne lasă totodată modele specifice de cereri pe care să le folosim în viaţa noastră de rugăciune.
Întrebarea pe care ne-o punem astăzi este următoarea: Care este prima cerere pe care o întâlnim în rugăciunea Tatăl nostru? Care este primul lucru pentru care Isus ne spune să ne rugăm? Cu alte cuvinte, care sunt priorităţile pe care Isus le listează în acest exemplu de rugăciune? Aceasta este o întrebare pe care, de multe ori, o pierdem din vedere deoarece avem tendinţa să înţelegem greşit acest aspect particular al rugăciunii Tatăl nostru, considerându-l parte din formula de adresare şi nu o cerere ca atare. În realitate însă este o cerere. Iar acestă primă cerere este: "Sfinţească-se Numele Tău". Aceasta deci este prima cerere din rugăciunea Tatăl nostru. Şi n-aş avea cuvinte să subliniez cât de important este pentru noi să sesizăm ce anume ne învaţă Isus despre rugăciune. Avem tendinţa să credem că expresia Sfinţească-se Numele Tău este o parte din formula de adresare Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău. Aceasta ar însemna: "Numele Tău este sfânt" sau "Tu eşti Tatăl cel sfânt din ceruri". Însă nu acesta este formatul rugăciunii. Nu este o simplă afirmaţie care spune că Numele lui Dumnezeu este sfânt, ci este mai degrabă o cerere; Isus spune de fapt: "O Tată, mă rog ca Numele Tău să fie sfinţit!", numele Tău să fie privit ca un Nume sfânt şi tratat cu reverenţă. Pentru că ceea ce este sfinţit, este ceea ce a fost pus deoparte, ceea ce a fost desemnat să fie sfânt sau sacru.
Vă aduceţi aminte de perioada când am început lucrarea la radio? Ştiţi că am început cu un program de învăţătură intitulat "Reînnoieşte-ţi mintea!" - o serie de mesaje despre sfinţenia lui Dumnezeu. Am început cu acestea dintr-un anume motiv. Noi eram convinşi că scopul lui Ligonier era de fapt să le comunice la cât mai mulţi oameni cu putinţă despre sfinţenia lui Dumnezeu şi implicit despre toate aspectele care decurg de aici. Căci noi vedem în aceasta, tema centrală şi motivul central al întregii Scripturi. Şi găsesc că este un lucru extrem de impresionant faptul că atunci când Isus învaţă Biserica cum să se roage, primul lucru pentru care ne spune să ne rugăm este Numele lui Dumnezeu, care trebuie privit ca sacru.
Se pare că acest lucru ne este cu totul străin în cultura prezentă, în contextul în care trăim. Am găsi foarte puţini oameni, mă gândesc, care ar sublinia pe o listă sfinţenia Numelui lui Dumnezeu, privind-o ca pe o prioritate esenţială în rugăciunile de cerere ale oamenilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii. Pare aproape nefiresc în mediul în care trăim faptul că unui Nume I se acordă o aşa mare atenţie.
Nu ştiu cum reacţionaţi voi, dar eu m-aş simţi iritat dacă oamenii mi-ar pronunţa greşit numele. Totodată m-aş simţi stânjenit la gândul că s-ar putea să fiu ispitit de orgoliu şi mândrie atunci când oamenii mi-ar spune "Sprowl" sau "Sprool" în loc de "Sproul". Dacă mi-ar pronunţa greşit numele şi mi-ar spune "Sprowl", le-aş răspunde: "Spuneţi-mi Sprowl şi voi începe să mârâi". Numele meu Sproul rimează în limba engleză cu cuvântul Soul (care înseamnă suflet). Deci adăugaţi la Soul literele pr. Cu siguranţă fiecare dintre voi ştie cum se simte atunci când cineva îi pronunţă numele greşit. Nu-i aşa că vă deranjează? Dar de ce vă deranjează? Deoarece vă gândiţi că acea persoană nu vă ia în serios. Ea nu are nici cel mai mic interes faţă de mine ca şi persoană, ca să-mi pronunţe numele corect şi să-l reţină. Şi ne simţim într-un fel ignoraţi dacă numele nostru este uitat sau pronunţat greşit, ba chiar începem să devenim iritaţi şi complexaţi.
Ei bine, Dumnezeu nu începe să fie iritat în sensul în care noi ne simţim, adică El nu se supără şi nu îşi pierde demnitatea dacă cineva nu-I pronunţă Numele aşa cum se cuvine. Isus însă face această petiţie în contextul larg al rugăciunii de cerere. După această petiţie, iată ce urmează:
"Sfinţească-se Numele Tău, Vie Împărăţia Ta, Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ".
La celelalte petiţii (Vie Împărăţia Ta , Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ) ne vom uita mai târziu. M-am întrebat adesea dacă atunci când a expus priorităţile rugăciunii, Isus a avut în minte un anume motiv pentru care le-a listat în această ordine. Prima dintre toate este Sfinţească-se Numele Tău; a doua - Vie Împărăţia Ta; a treia - Facă-se voia Ta.
Deşi aceste expresii se disting unele de altele, există totuşi o legătură foarte strânsă între ele. Ele sunt atât de strâns relaţionate încât nu le putem separa nicidecum. Sunt convins că deşi ne rugăm pentru manifestarea şi victoria Împărăţiei lui Dumnezeu şi deşi ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă în această lume, cred că aceasta poate deveni o rugăciune zadarnică, pentru că nu putem nădăjdui în victoria Împărăţiei lui Dumnezeu în această lume până când Numele Lui nu va fi privit ca sfânt. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu vine la oamenii care nu au reverenţă faţă de El. Voia lui Dumnezeu nu se împlineşte prin oamenii care nu-L privesc cu respect şi adorare. Şi astfel, începutul evlaviei, începutul transformării vieţii noastre şi a societăţii porneşte odată cu atitudinea noastră şi poziţia noastră faţă de caracterul lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte de perioada în care am devenit creştin. În acea vară lucram într-o tabără de băieţi. Unul din primele lucruri care mi s-au întâmplat după ce am devenit creştin, cu referire la schimbarea comportamentului meu, a fost că am încetat să mai folosesc Numele lui Dumnezeu în vorbirea mea într-un mod blasfemiator. Deasemenea şi pe Isus L-am scos din vorbirea mea urâtă pentru că nu puteam să mai concep ca Numele lui Isus să fie folosit într-un asemenea mod în clişeele mele lingvistice. De ce am luat această decizie? Pentru că eram îndrăgostit. Şi începusem să am o profundă afecţiune faţă de Hristos, să nutresc un adânc sentiment de gratitudine pentru Dumnezeu. Şi astfel, toate cuvintele urâte care-mi ieşeau de pe buze atât de uşor înainte de convertire, au dispărut pur şi simplu din vocabularul meu.
Un al doilea lucru pe care mi-l amintesc este că m-a părăsit acea atracţie pe care o aveam faţă de expresiile vulgare ale prietenilor mei. Mi-am dat seama însă că atât prietenii mei, cât şi consilierii din acea tabără, atunci când foloseau Numele lui Dumnezeu şi al lui Isus într-un mod blasfemiator, nu realizau cu adevărat implicaţiile vorbirii lor. Era ca un obicei pentru ei să-şi înceapă ziua spunând: "Ei bine, în această zi Îl voi apostrofa pe Dumnezeu ori de câte ori îmi voi deschide gura". Era un fel de a fi al lor. Era un obicei. Era un mod inconştient de exprimare, exact ca în viaţa mea de dinaintea convertirii. De aceea îmi venea foarte greu să îi judec pentru că şi eu fusesem vinovat mulţi ani de aceleaşi lucruri, ca şi ei.
Dar cu cât studiam mai mult această chestiune cu atât mă îngrozeam mai tare gândindu-mă la faptul că această practică este atât de obişnuită în cultura noastră. La televizor am observat că au început să se schimbe în mod radical standardele faţă de limbajul folosit. La postul naţional de televiziune se permite un limbaj din ce în ce mai scăzut din punct de vedere moral. Deasemenea, în cinematografe, această formă vulgară de exprimare este acum legitimă şi legală. Oricum, pe postul naţional de televiziune, au mai rămas totuşi anumite standarde. Este încă interzis un anume limbaj erotic. Îmi amintesc că acum 25 de ani nu era permis să se folosească pe postul naţional, cuvântul virgin, deoarece era prea sugestiv din punct de vedere sexual pentru un post de televiziune. Dar a trecut mult timp de atunci, nu-i aşa?
Un aspect important pe care l-am observat este că, atunci când este vorba de Numele lui Dumnezeu, totul este permis. Au interzis anumite expresii erotice dar au considerat că nu este nevoie să pună interdicţii cu privire la limbajul blasfemiator la adresa lui Dumnezeu. Am urmărit odată o emisiune timp de o jumătate de oră şi am putut reţine 58 de momente în care Numele lui Dumnezeu era tratat cu orice altceva numai cu reverenţă nu. Nu mi s-a părut însă nimic neobişnuit. Era ceva normal pentru ei.
Cu câţiva ani în urmă, am citit un articol în care era relatată întâmplarea unui şofer de camion din Maryland care a fost arestat pentru beţie şi dezordinea liniştii publice. Şi pentru că a abuzat verbal ofiţerii de poliţie (la acea vreme poliţia îl preda pe vinovat magistratului, ca să fie arestat pentru infracţiune) aceştia au fost atât de furioşi încât i-au spus magistratului să-i dea pedeapsa maximă. Când magistratul s-a uitat să vadă ce spune legea statului Maryland în astfel de cazuri, a observat că pedeapsa maximă pe care i-o putea acorda acestui şofer de camion pentru infracţiunea săvârşită, era de aproximativ 100 $ şi 30 de zile de închisoare. Dar apoi, consultând legea cu privire la apostrofarea persoanelor în public, a constatat că acesta mai trebuie să primească încă 30 de zile de închisoare plus încă 100 $, deoarece în momentul în care a fost arestat i-a abuzat verbal pe poliţişti, blasfemiind Numele lui Dumnezeu.
Ei bine, această întâmplare a fost relatată nu într-un articol dintr-un ziar, cum am crezut cu un moment în urmă, ci îmi aduc aminte acum că era într-o revistă care apărea lunar. Ei aveau un editorial pe marginea acestui incident, în care aduceau grave acuzaţii împotriva vechilor legi puritane, considerate de ei stricte, înguste, şi care încă sunt impuse cu forţa în cultura noastră modernă şi sofisticată. Şi erau furioşi la culme, neputând concepe că în ziua de azi, cetăţeanul american care foloseşte în mod public cuvinte blasfemiatoare la adresa lui Dumnezeu, este pedepsit cu legea.
Gândiţi-vă însă la următorul lucru: cred că acel şofer de camion s-a bucurat că nu a trăit în perioada vechiului Israel. Pentru că ceea ce l-a costat pe el acum, şi anume 30 de zile de închisoare şi 100 $, l-ar fi costat viaţa acum 3000 de ani. Ceea ce mai putem observa este că noi trăim într-o lume cu susul în jos, lume în care valorile culturii de astăzi sunt total diferite de valorile expuse de perspectiva biblică. În Israel, ceea ce conta foarte mult, era cum anume un om I se adresa lui Dumnezeu.
Unul din jocurile pe care le joc su studenţii mei de la seminar are la bază următoarea întrebare: "Dacă aţi avea ocazia să scrieţi o nouă constituţie pentru Statele Unite ale Americii şi ar trebui să elaboraţi din nou primele 10 principii de bază ca să începeţi un nou guvern, care ar fi lucrurile pe care le-aţi scrie? Poate aţi include o lege care să protejeze sanctitatea vieţii umane interzicând crima. Sau poate veţi avea o lege care să protejeze proprietatea privată oprind astfel furturile sau furtişagurile. Mă întreb oare câţi dintre voi aţi ignora o lege despre cinstirea părinţilor sau o lege împotriva poftei. Poate cel mai surprinzător lucru pentru cineva astăzi, atunci când este vorba despre elaborarea unui document legal, ar fi să găsească un guvern care să fi inclus în primele sale 10 legi o lege privind protejarea modului în care este folosit Numele lui Dumnezeu în vorbirea de zi cu zi.
Când Dumnezeu a făcut un asemenea lucru, când Dumnezeu a ales nişte oameni şi a făcut din ei o mare naţiune, El a creat un fundament pentru acea societate sfântă, incluzând în primele zece porunci o lege cu privire la modul în care era folosit Numele Său: "Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeul tău! (sau "Să nu foloseşti nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău!")
Scopul nostru astăzi nu este să comentăm pe marginea acestei legi, pentru că ceea ce spune ea înseamnă cu mult mai mult decât a-ţi bate joc folosind Numele lui Dumnezeu cum vrei, în înjurături sau tot felul de glume proaste. Ea are de-a face şi cu modul în care folosim Numele lui Dumnezeu când depunem mărturie atunci când intrăm într-un legământ sau când facem un jurământ. Ceea ce este esenţial să înţelegem, este faptul că, în acea perioadă când s-a dat interdicţia, exista o enormă preocupare ca Numele lui Dumnezeu să fie considerat sfânt şi să fie respectat.
Acest lucru constituia o prioritate în Israel. Chiar şi în prezent, am avut studenţi evrei care, atunci când îşi scriau eseurile la examen, foloseau prescurtarea "D-u" ori de câte ori trebuiau să scrie cuvântul "Dumnezeu". Îl priveau cu atâta reverenţă încât nici măcar nu doreau să scrie complet acest Nume, de teamă să nu-l întrebuinţeze greşit. Era ceva sacru pentru ei, lucru specific culturii şi istoriei lor.
Dar acest lucru era o prioritate nu numai pentru Israel ci şi pentru Isus, şi încă o prioritate extrem de importantă. Era atât de importantă încât, atunci când Şi-a învăţat Biserica cum să se roage, a zis: "Atunci când veniţi în rugăciune, primul lucru pentru care doresc să vă rugaţi este sfinţirea Numelui Tatălui Meu". Pentru că aceasta este baza oricărui lucru. Comportamentul nostru, modul în care ne trăim viaţa înaintea lui Dumnezeu, este determinat de atitudinea noastră faţă de Dumnezeu şi perspectiva noastră faţă de ce este El. Nu poate exista închinare, adorare şi ascultare care să curgă din inimă dacă nu există reverenţă faţă de Numele lui Dumnezeu. De ce? Pentru că există un mare adevăr care nu poate fi ignorat, şi anume: cum este posibil ca cineva să aibă un mare respect pentru Dumnezeu, o reverenţă autentică, o teamă sfântă în relaţie cu Dumnezeu, şi în acelaşi timp să folosească în mod nesăbuit Numele Lui în vorbirea lui zilnică.
Ceea ce spune Isus aici nu reprezintă o interdicţie a incantaţiilor magice sau o negare a puterii cuvintelor, ci El pur şi simplu se referă la faptul că, modul în care noi ne relaţionăm la Numele lui Dumnezeu reflectă izbitor adevărata stare a inimilor noastre cu privire la atitudinea noastră faţă de Dumnezeu Însuşi. Dacă nu avem respect faţă de Numele Lui, aceasta demonstrează cât se poate de clar că nu avem respect faţă de El Însuşi. Prin urmare, atunci când Isus spune că ar trebui să ne rugăm ca Numele lui Dumnezeu să fie sfinţit, El ne spune de fapt că ar trebui să-L privim pe El Însuşi ca fiind sfânt.
Cuvinte de încheiere
Daţi-mi voie să vă întreb cum folosiţi Numele lui Dumnezeu în vorbirea voastră zilnică. Analizaţi-vă şi puneţi-vă apoi următoarea întrebare: ce vă spune acest lucru despre starea sufletului vostru? Ce vă spune acest lucru despre înclinaţia inimii voastre şi despre atitudinea inimii voastre faţă de măreţia lui Dumnezeu? Credeţi-mă că este cel mai bun barometru prin care ne testăm şi măsurăm propriile noastre sentimente lăuntrice faţă de Dumnezeu. Nu ne putem amăgi spunându-ne, "dar noi mergem la biserică, dăm zeciuiala, participăm la activităţile bisericii", pentru că buzele noastre întotdeauna ne trădează. Gurile noastre varsă afară cele mai ascunse atitudini cu privire la Dumnezeu. Puneţi-vă întrebarea pe care v-am adresat-o şi vedeţi dacă într-adevăr aveţi o reală reverenţă pentru El.
Tradus de Nelu Giosanu