(cont.)

Concluzia metodei strict literare de interpretare
De aceea, calamitatea prezisă în cap.2, vers.1-11 consta într-o judecată de aceeaşi natură, dar mai severă decât prima. Ziua Domnului este într-adevăr aproape şi ea va fi prevestită de o invazie de lăcuste mult mai devastatoare şi distrugătoare decât cea deja cunoscută de Iuda în cap.1 conchide interpretarea strict literară.

Interpretarea profetică, sau apocaliptică
(să nu uităm ce înseamnă "apokalipsis" în greacă! Nu înseamnă catastrofic, ci revelator!)

Sper să nu viseze nimeni urât la noapte, dar unii adoptă interpretarea lor profetică şi apocaliptică.

O ilustraţie a zilei Domnului
Pentru unii, evenimentul istoric al urgiei este ceea ce i-a oferit lui Ioel imaginea judecăţii lui Dumnezeu. Invazia din cap.1 nu este decât izvorul de inspiraţie al Zilei Domnului lui Ioel în care o distrugere şi o devastare mult mai amplificată va fi cunoscută de toată lumea. În lumina acestei descoperiri, Iuda şi neamurile sunt chemate la o pocăinţă, la sfâşierea inimilor, nu a hainelor, la instituirea unui post şi o adunarea sfântă de sărbătoare!

Cap.2
12 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!
15 Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!"
16 Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii, şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!

În favoarea acestei interpretări sunt aduse următoarele argumente:
* Descrierile urgiei din cap.2 depăşesc cu mult efectul natural al unui invazii de lăcuste. Aceasta nu este însoţită de evenimente cataclismice universale, cum ar fi cutremurele, clătinarea puterilor cereşti, întunecarea soarelui şi a lunii, etc.!

2:10 Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina.

Sau,

30 Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi de fum;
31 soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Cu toate acestea urgia descrisă în cap.2 este mult prea îngrozitoare pentru a fi limitată la o invazie literară de lăcuste.

* În timp ce la invazia de lăcuste din cap.1 nu se pomeneşte nici o punere în pericol de vieţi omeneşti, la invazia din cap.2, asaltul se face asupra cetăţii, locuitorilor ei şi caselor oamenilor!

* Lăcustele din cap.1 pot fi ele într-adevăr simbolurile unei armate adevărate descrise în cap.2! Nu ar fi astfel greu de văzut că nu-i vorba deloc de lăcuste în cap.2.

* Invadatorii descrişi în cap.2 sunt numiţi literar "popor" (2:2,17), "oştire/armată" (2:11), "neamuri" (2:17), sau "vrăjmaşul de la miază-noapte" (2:20).

Ceva asemănător şi chiar mai greu de înţeles găsim în Apocalipsa 9:3-10:

3 Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pământului.
4 Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om.
6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
7 Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, cari păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
8 Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, cari se aruncă la luptă.
10 Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.

Aceste neamuri din 2:17 se spune că caută să pună stăpânire pe Iuda, "neamuri" care în cap.3 se spune i-au luat prizonieri pe evrei şi le-au deportat copii la greci. Pe acestea le putem uşor identifica ca fiind neamurile duşmane Israelului. (vezi, "Tirule, Sidonule, ţinuturile Filistenilor")

Cap.3
1 Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,
2 voi strânge pe toate neamurile, şi le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
3 Au tras la sorţi pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vândut fata pe vin, şi l-au băut.
4 Ce vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă, sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.
5 Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.
6 Aţi vândut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.

Lăcustele încep să prindă chip de om!

Invazia este prevăzută să se petreacă dinspre nord, pe când lăcustele nu intră în Palestina din aceea direcţie.

Este greu să se spună că Domnul se compară în lucrări măreţe cu lăcustele!

2:20-21 Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav. Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi veseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari!

Aici vrăjmaşul prinde personalitate. Este un "el" şi se spune despre el că s-a crezut "grozav". Pentru aceasta este pedepsit de Dumnezeu. Să fie vorba de Antihrist? Să fie el "vrăjmaşul de la miază-noapte?" Unii au anticipat deja că acesta va un nordic!

"Nordul", "miază-noapte" pare în Vechiul Testament un termen ce apare des în literatura biblică apocaliptică şi în aceste contexte întotdeauna se referă simbolic la duşmanii lui Israel. Ştiţi la ora actuală cine este un duşman ireconciliabil al Israelului? Siria, care se află la nord! La rândul lor, Asiria şi Babilonul au năvălit din nord. Aceste naţiuni nu doar că le-au fost vrăjmaşe în timpuri biblice, dar au rămas şi astăzi. Iraqul şi Siria sunt doi dintre cei mai înverşunaţi duşmani ai Israelului!

Ieremia 1:14-15
,,Şi Domnul mi-a zis: ,Dela miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării. Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor de la miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.
Ieremia 6:1 ,Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miază-noapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.
Ieremia 6:22 ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată că vine un popor din ţara de la miază-noapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.

Ezechiel 38:14-16
De aceea prooroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta, şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine supt ochii lor, Gog!"

Ce a venit împotriva lor din sud, israeliţii au nimicit! Începând de la ieşirea din Egipt, până la "războiul de şase zile" din 1967! Însă pentru a-i scăpa de ceea ce vine din nord asupra lor, intervine însăşi Domnul Dumnezeu!

Care este principala învăţătură a cărţii?

Tema teologică principală a cărţii -- "Ziua Domnului"

Un alt motiv pentru care invazia lăcustelor este folosită pentru a prevesti Ziua Domnului, este datorită distrugerii complete pe care acestea o cauzează. Lăcustelor, nimic nu le scapă şi în urma trecerii lor nu rămâne nimic. Ceea ce era odată verde, devine un deşert pustiu, fără viaţă. În consecinţă, Ziua Domnului este o zi atât de cumplită încât nimeni nu-i scapă! Nimicirea pe care ea o aduce este desăvârşită şi priveşte pe toată lumea. Pustiirea pe care ea o aduce este completă.

"Ziua Domnului, ziua aceea mare şi înspăimântătoare" este o expresie des întâlnită în scrierile profeţilor. Apare menţionată de câteva zeci de ori, de vreo 20 de ori, de 8 autori biblici diferiţi.

Isaia a pomenit-o, Ezechiel, Ioel, Amos, Obadia, Ţefania, Zaharia şi Maleahi. În plus, tema ei este repetată de Luca, Pavel şi Petru.

2:10-12 ,,Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!" Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat:

13:6-9 Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea toate mânile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte. Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşi ca focul. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.

5:18-20 ,,Vai de cei ce doresc ,ziua Domnului!' Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întunerec şi nu lumină. Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneşte un urs, şi care, când ajunge acasă, îşi reazamă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe! Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

Ţefania 1:14-18 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare, şi vor bâjbăi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, şi carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.

1Tesaloniceni 5:2 Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

2Petru 3:10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Definiţie:
Termenul de "Ziua Domnului" nu priveşte neapărat o dată bine delimitată de timp, ci mai degrabă o perioadă generală de mânie şi judecată ce-i aparţine în exclusivitate Domnului. Este ziua în care îşi revelează caracterul Său, puterea, dreptatea şi sfinţenia Sa, provocând groaza vrăjmaşilor Săi. Ziua Domnului nu se referă întotdeauna la un singur eveniment de la sfârşitul veacurilor, ci uneori se manifestă în istorie prin diferitele invazii străine, dezastre naturale, sau războaie. Aceasta se va caracteriza prin întoarcerea lui Hristos şi prin curăţirea cerurilor şi pământului prin foc.

Există evident părereri împărţite printre teologi. Unii susţin că este o perioadă mai lungă de timp, alţii, un eveniment instantaneu în care Hristos se întoarce pe Pământ pentru a-i lua la El pe credincioşi şi pentru a-i judeca pe cei necredincioşi. Preocuparea noastră nu ar trebui să fie cu stabilirea momentului ei exact ci cu răspândirea Evangheliei şi proclamarea mesajului de iertare până va veni judecata!

Aşa cum se obişnuieşte în profeţia biblică, prin aceste (în lumina) evenimente istorice (cum ar fi cucerirea Babiloneană şi distrugerea Ierusalimului) se interpretează împlinirea viitoare de la sfârşitul vremurilor a Zilei Domnului.

Fenomene cataclismice la scară cosmică
Ziua Domnului este adesea asociată cu diverse fenomene cataclismice la scară cosmică, cutremure, nori care acoperă cerul, soarele şi luna, stâlpi de fum, tulburarea ordinii celeste. În ziua aceea, orice duşman al lui Dumnezeu va fi învins, iar mâniei lui Dumnezeu nu-i va mai putea sta nimeni împotrivă.

În acelaşi timp, Ziua Domnului conţine şi elemente pozitive. Cea de-a doua parte a Zilei Domnului în Ioel este descrisă în termenii speranţei şi ai biruinţei. Tot atunci va avea loc o revărsare a Duhului Sfânt peste orice făptură însoţită de manifestări profetice ieşite din comun (2:28,29), cât şi de binecuvântări fizice, recolte bogate, şi satisfacţie. Este o zi în care în timp ce necredincioşii sunt judecaţi, cei pocăiţi sunt binecuvântaţi şi răsplătiţi.

Ziua Domnului vine combinată cu binecuvântare pentru cel pocăit şi judecată pentru cel împietrit.

În Noul Testament această zi a Domnului suferă o mică modificare datorită venirii lui Hristos. Cu toate acestea îşi păstrează culorile întunecate fiind,

O zi a mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a Lui Dumnezeu
Rom.2:5-6 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Ziua cea mare a mâniei Lui
Apoc.6:16-17 Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?"

Ziua cea mare
Iuda 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.

Ziua Lui Dumnezeu
2Petru 3:12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

Ziua de judecată şi de piere a celor nelegiuiţi
2Petru 3:7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

...Aceea zi
Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"

Ziua aceea
1Tesaloniceni 5:4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.

2Timotei 4:8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ,,ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Ziua aceea mare şi strălucită
Fapte 2:20 soarele se va preface în întunerec, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

Ziua cea mare a Mielului
Apocalipsa 6:17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?"

Denumirea care parcă dă impresia că este singura care contează din toată istoria omenirii! Într-adevăr este ziua când se va face răzbunarea, se va judeca drept, după dreptate...când strigătului de răzbunare i se va răspunde...

Apocalipsa 6:9-11
"Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: 'Până când Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?' Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei".

Gândiţi-vă la toate nedreptăţile zilelor noastre şi la toate abuzurile pentru care nimeni nu este tras la răspundere şi pentru care unii se echivează de justiţia pământească!! Strigătul de răzbunare răsună asurzitor în curţile cerului, dar aceea este ziua când i se va răspunde de către Domnul Dumnezeu.

Este omul stăpân pe elementele naturii? Ştiu că pe vremea conducerii comuniste aceasta era o expresie foarte uzitată: "omul este stăpân asupra naturii"!?
Poate omul să se ferească de un cutremur, de un uragan, de furtuni, de dezastre naturale? Foarte puţini din lumea aceasta, prea puţini sunt într-adevăr la adăpost de asemenea fenomene naturale. Ce ne spune acest lucru? Omul nu controlează aproape deloc elementele naturii, cum ar putea să-l controleze pe Dumnezeu care face ce vrea?

Pentru cei ce se amăgesc crezând că nu există pericol pentru ei, la fel de surprinzător şi neaşteptat ca un nor de lăcuste, ca un cutremur de magnitudine uriaşă, ca un vânt violent, ca un incendiu, va veni Ziua Domnului peste ei.

Nimicirea edomiţilor... În ultimul nostru studiu al unui profet, am văzut în cartea lui Obadia cum a fost prezisă nimicirea completă a poporului Edomului ce poseda o fortăreaţă stâncoasă formidabilă. Istoria ne-a demonstrat cum ei au fost scoşi din crăpăturile muntelui şi izgoniţi apoi, şterşi de pe faţa pământului ca naţiune. Nu se va face la fel şi cu cei ce se cred la adăpost?

Care este adăpostul în care te încrezi?

Ioel se foloseşte de o catastrofă naturală pentru a ilustra judecata mult mai aspră a lui Dumnezeu asupra păcatului, care încă urmează să vină.

2:11 Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?

În acelaşi fel oamenii ar trebui să privească la dezastre şi catastrofe şi să realizeze că acestea sunt nimic în comparaţie cu nenorocirea din Ziua Judecăţii, dacă între timp nu-l primesc pe Fiul. Domnul este stăpân peste natură şi îi foloseşte puterile pentru a atrage atenţia oamenilor asupra Sa.

Doctrina mântuirii este foarte clar enunţată:

2:32 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe cari-i va chema Domnul.

Punctul de cotitură al zilei Domnului şi a vremurilor sfârşitului este când Domnul va binecuvânta în loc de a judeca. Ioel ni-l descrie în felul următor:

2:18 Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui, şi S-a îndurat de poporul Său.

În continuare iată descrisă restaurarea Israelului aşa cum a prevăzut-o Ioel:

23 Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.
24 Ariile se vor umplea de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn,
25 vă voi răsplăti astfel anii, pe cari i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimes-o împotriva voastră.
26 Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!
27 Şi veţi şti că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.

De multe ori, Domnul ne restituie ceea ce au mâncat "lăcustele"! Nu întotdeauna, căci El este suveran.
Să nu ignorăm promisiunile de refacere şi restaurare pe care le face Domnul Israelului. De foarte multe ori Domnul redă ceea ce noi am risipit sau distrus în păcatele noastre. Anii pierduţi, familiile pierdute, prietenii pierduţi, uneori, dar fără să fie o regulă, chiar şi lucruri materiale pe care noi le-am risipit El ni le restituie. etc.

Despre restituirea pe care Dumnezeu o va face vorbeşte şi pasajul următor:

Matei 19
27 Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: ,,Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?"
28 Isus le-a răspuns: ,,Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29 Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică.

Mila şi răbdarea Lui Dumnezeu ies amplu în evidenţă în cartea lui Ioel.

Aş vrea să vedeţi că deşi Domnul pedepseşte aspru, El are totuşi milă
Întotdeauna El ne pedepseşte cu mai puţin decât o merită păcatele noastre... şi nu ne răsplăteşte potrivit nelegiuirilor noastre:

Ezra 9:13 După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe cari le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre...

Psalm 103:10 Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

Oricât de mare pare pedeapsa primită în această viaţă ea nu este potrivită cu gravitatea călcărilor noastre de lege eternă a Sa. Deşi El face totul cu dreptate, totuşi nu ne "dă" pe meritele noastre. Pedepsele din această viaţă nu echivalează cu păcatele săvârşite pe durata ei.

V-aţi gândit vreodată la asta?
Vedeţi, după păcatul lui Adam, El nu a blestemat pământul ca să nu mai dea deloc roadă, ci doar ca acesta să n-o producă fără efortul istovitor al omului, iar pe acesta nu l-a ucis de îndată ce a păcătuit, ci doar l-a supus la trudă, suportându-l încă în preajmă! Nu este Dumnezeu milos? Răbdător? Îndurător cu omul? Să mai zică cineva!

Iar dacă tu nu vezi că este milos, răbdător şi îndurător, cine-i vinovat? El că nu-ţi arată, sau tu că nu caşti ochii să-i vezi mila peste tot în jurul tău?

Pe Adam deşi l-a izgonit din Rai, nu i-a interzis să mai privească înapoi ca să piardă orice speranţă de a se reîntoarce vreodată în el.

În ioel vedem:

"Valea deciziei"
3:14 Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.

Elemente demne de notat: îndemnuri practice demne de reţinut

Îndemnul de a transmite copiilor noştri judecăţile Domnului (1:3) - Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!

Era în aşa fel încât să nu fie uitat în epocile care urmau (v 3): "Spune copiilor tăi; lasă-i să ştie ce semne apăsătoare a mâniei lui Dumnezeu au fost asupra ta, ca ei să fie atenţionaţi, şi să înveţe să fie supuşi din lucrurile pe care tu le-ai suferit, pentru că sunt menite să-i atenţioneze şi pe ei. Da, lăsaţi copiii să spună copiilor lor, şi copii lor unei alte generaţii; lăsaţi să spună nu doar ca o întâmplare ciudată, care să fie un subiect de discuţie" (ca şi acele accidente neobişnuite scrise în almanahurile noastre), "dar lăsaţi-i să povestească să-i înveţe pe copiii lor să aibă o teamă evlavioasă faţă de Dumnezeu şi judecăţile sale, şi să tremure înaintea lui."
Notă: Trebuie să transmitem posterităţii monumentul judecăţilor lui Dumnezeu la fel ca şi mila lui.(din comentariul lui Matthew Henry)
Chemarea adresată beţivilor de a se trezi în faţa nenorocirii măcar! (1:5) - Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul dela gură!

Păcătoşii sunt foarte indignaţi atunci când li se ia de la gură obiectul plăcerii lor. Şi totuşi este exact ceea ce Domnul Dumnezeu face. Îi face omului tot mai greu să-şi găsească plăcerea în altceva decât în Dumnezeu.

"Ei ar trebui să sufere din cauza acestei calamităţi. Ar trebui să-i atingă într-o parte sensibilă; noul vin care le plăcea aşa de mult ar fi trebui luat de la gura lor. Cu cât oamenii îşi caută fericirea în plăceri cu atât mai nefericiţi vor fi. Cei care beau apă nu duc grija vinului care s-a consumat; ei ar putea trăi la fel de bine şi fără el. Dar cei care beau vin vor plânge şi vor urla. Cu cât facem din desfătări un lucru necesar satisfacerii noastre cu atât ne vom expune necazului şi dezamăgirii". (din comentariul lui Matthew Henry)

"Este de-nţeles că ei au fost lipsiţi de bun simţ şi au fost stupizi (proşti) potrivit cu dovada anterioară de nemulţumire a lui Dumnezeu; şi prin urmare aici ei sunt chemaţi să se deştepte şi să plângă. Acela care nu va fi tras afară din siguranţa lui de cuvântul lui Dumnezeu va fi tras afară de nuiaua lui; aceia care nu sunt uimiţi de judecăţi vor fi opriţi de ele." (din comentariul lui Matthew Henry)

Cartea este foarte bine structurată. Impresionează prin organizare. Conţine trei teme bine delimitate.

Surse folosite:

Rugăciune: În dimineaţa aceasta, fie ca nici un alte nume să nu fie înălţat în mijlocul nostru, în afară de Numele Tău. Doamne, trăim în vremea când cei se se numesc cu Numele Tău le place să se laude cu alte nume. Fereşte-ne de idolatrie şi dă-ne un zel mai mare pentru gloria Ta!

Teodor Macavei

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament