CINE SUNT CEI CE POT FOLOSI ACEASTĂ "METODĂ DE EVANGHELIZARE"?

Oricine? NU! Doar cel ce este justificat prin credinţă de toate încălcările sale de lege, poate să vorbească aşa. Doar cel căruia în Hristos i-au fost iertate toate nelegiuirile care n-au putut fi iertate de Legea lui Moise, are dreptul să vorbească aşa.

"Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în prooroci: ,,Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva." (Fapte 13:38-41)

"Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu" (Gal.2:16-18)

Nici unul din copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu a putut fi mângâiat cu desăvârşire de Evanghelie până ce nu a fost întristat pe deplin de Lege. Nimeni nu a putut fi înălţat în ceruri alături de Hristos, până ce nu a fost coborât la păcatele lui. (adaptare după, Richard Greenham)

DOAR astfel de oameni pot folosi această "metodă" (biblică) de evanghelizare. Să fie la rândul lor iertaţi, justificaţi prin credinţă, liberi în Hristos, şi nu sub osândă, ..etc. Aceştia sunt singuri "utilizatori" care nu pot să greşească într-un astfel de mod de abordare al păcătoşilor. Ei sunt singuri care au cunoscut profunzimile păcatului ca apoi să fie aduşi la lumina mântuirii. Cei ce-şi derivă neprihănirea, nu din faptele Legii făcute după propria lor neprihănire ("standard"?), ci din credinţa în Hristos, care este "jertfa de ispăşire" pentru toate nelegiuirile noastre.

Rom.3:20-22 "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii - şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire"

ISUS - "ONE (WAY?) EXIT"

Vedeţi, situaţia noastră este disperată. Suntem încuiaţi, prinşi, astupaţi, condamnaţi, blestemaţi, de Lege! Din această situaţie nu există decât O SINGURĂ CALE DE SCĂPARE. O SINGURĂ "IEŞIRE". Doar fugind la El, scăpăm din STRÂNSOAREA Legii.

LEGEA "CONVINGE" DE PĂCAT, OSÂNDIND PĂCATUL.

Sunt contemporanii noştri dezinteresaţi? Ei, îţi spun atunci cum să-i "interesezi". Cum vei reuşi să-i faci să se "intereseze" de Dumnezeu şi de mântuirea oferită prin Fiul Său. Predică Legea. Nu uita nici unul din preceptele ei. Nu sări peste nici o poruncă a ei. Nu evita nici o concluzie la care te conduce. Nu le ascunde nici unul din "blestemele ei". Vor deveni interesaţi de soluţii.

Ca să-i interesezi, tu trebui să devii măiestru în (cunoaşterea) utilizarea şi mânuirea Legii lui Dumnezeu. Aceasta este o lucrare spirituală ce nu poate fi săvârşită în fire.

"IMPASUL" SPIRITUAL ÎN CARE SE GĂSESTE OMUL: Legea l-a condamnat.

Rom.11:32 "Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi"

Gal.3:22 "Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos"

Rom.3:19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt supt Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

Gal.3:23 Înainte de venirea credinţei, noi eram supt paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.

Rom.3:9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt supt păcat.

Iov 9:2 ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

Acesta este "IMPASUL" în care l-a adus legea pe om.

Legea este menită să-l aducă pe om în "starea de condamnare", înaintea lui Dumnezeu: Rom.3:19 "Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt supt Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu"

Credinţa este menită să-l aducă pe om în "starea de har", înaintea lui Dumnezeu: Rom.5:1-2 "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm..."

Legea te face să stai înaintea lui Dumnezeu, condamnat şi amuţit. Ea te aduce într-un impas cu Dumnezeu. Te condamnă şi te "pierde", înaintea Lui. Te găseşte vinovat şi vrednic de mânie.

EXEMPLE:

* Legea l-a amuţit pe ÎNVĂŢĂTORUL LEGII care a întrebat "Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?", pe care Isus l-a trimis la Lege, ,,Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?", nu pentru că credea că aceasta poate să-i dea viaţa, ci pentru că acesta dorea să se "îndreptăţească singur" prefăcându-se că nu ştie cine este semenul pe care trebuie să-l iubească: Luca 10:29

* Legea l-a amuţit pe TÂNĂRUL FRUNTAŞ ce-a putut să spună că era neprihănit: Marcu 10:22 "Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii".

* etc.

Nimic nu face mai real iadul ca arătarea poruncilor încălcate.

Nu este nimic care să-l facă pe păcătos să vadă mai limpede iadul ca punerea în lumina legii a nelegiuirilor sale.

Se spune în lume, că "drumul spre iad este pavat cu intenţii bune". Este într-un fel adevărat, însă legea ne lămureşte că este pavat nu atât cu fapte păcătoase cât cu intenţii păcătoase ale inimii.

Nimic nu-l va face pe un om să-şi dorească mai mult mântuirea ca văzându-şi şi înţelegându-şi nenorocirea în care l-a adus legea (sau mai bine zis, încălcările sale ale legii lui Dumnezeu). Cum consecinţele încălcărilor sale de lege atârnă deasupra capului său. Ea este o "sabie a lui Damocles", până ce nu vine Hristos în viaţa omului. Ajutaţi-i pe oameni să-şi vadă starea de păcat în care se află. Folosiţi Legea pentru a-i face să înţeleagă că sunt pierduţi.

- Cineva trebuie s-o facă iscusit. Acela este DUHUL SFÂNT:

"Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat" (Ioan 16:8-11)

Un păcătos făcut conştient de consecinţele şi implicaţiile stării sale de păcat, va fi gata să asculte Cuvântul Evangheliei. Doar acestuia "veştile bune", îi sunt binevenite.

CUM SĂ ZDROBEŞTI INIMI DE PIATRĂ? Păcătosul ce se vede osândit, care este "convins" de păcatul lui, care vede gravitatea păcatului în lumina standardului perfect al lui Dumnezeu, şi pricepe că-l separă de Dumnezeu, are inima zdrobită, întristată şi mâhnită, nu din pricina problemelor vieţii de zi cu zi, ci din cauza vinei păcatului care-l apasă. Evanghelia este o nebunie şi un nonsens pentru păcătosul insensibil faţă de păcătoşenia lui, dar celui "sensibilizat", ea este într-adevăr o veste bună.

LEGEA ADUCE NESIGURANŢĂ SUFLETULUI

A urmări să satisfaci un standard moral, mai ales unul perfect ca cel al Legii lui Moise, nu poate aduce pacea şi siguranţa după care tânjeşte un suflet măcinat de remuşcările propriilor păcate. Depinde pe ce bazezi pentru a fi binecuvântat sau blestemat de Dumnezeu, nu?

Legea ne desparte de, ne îndepărtează şi ne izolează de Dumnezeu
Legea ne obligă să privim la noi înşine
Legea ne obligă să recunoaştem că suntem neputincioşi şi neajutoraţi
Legea ne face preocupaţi de sine
Legea ne arată că suntem păcătoşi, nelegiuiţi şi pierduţi
Legea îţi spune: FĂ!
Legea ne oferă nelinişte, insatisfacţie, nesiguranţă
Legea ne spune să ne temem
Legea ne osândeşte şi pretinde pedeapsă, fără milă
Legea se aşteaptă la perfecţiune din partea noastră

EXEMPLE BIBLICE ALE EFECTULUI BUN - "PREGĂTIRII" - PE CARE LEGEA ÎL ARE ASUPRA SUFLETULUI OMULUI:

* REDICA DE PE MUNTE Isus a spus că, cei "săraci în duhul", "cei ce plâng" şi "cei blânzi", sunt cei ce vor fi binecuvântaţi. De ce? Pentru că starea lor sufletească (spirituală) îi face în stare să primească evanghelia ca şi putere a lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. Păcătosul inconştient, nesensibilizat (faţă de starea lui de păcat), nu este întristat, nu plânge, nu este umilit, şi nu este zdrobit în duhul, ca prin urmare fiind nevoie ca Legea să-i aducă cunoştinţa păcatului. Până atunci, va trata (privi) predicarea crucii ca o nebunie.

Ps.51:17 "Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită"

* Luca 16:16-17 "Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. ("se înghesuie să intre în ea"; o parafrază proprie). Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege"

De ce spune Isus că oamenii "dădeau năvală" la El, şi la Ioan Botezătorul? Israelul era ţara unde Legea lui Dumnezeu era cunoscută şi vestită. Acum asistăm la efectul ei asupra conştiinţei iudeilor. LEGEA ŞI-A FĂCUT DATORIA ÎN ISRAEL. Mulţimile erau apăsate de păcat şi sub povara vinii păcatelor, se înghesuiau la Ioan Botezătorul şi apoi, la Isus. De ce nu dau astăzi "năvală" la Dumnezeu? Pentru că lucrarea Legii este necunoscută mulţimilor de păcătoşi. S-o facem cunoscută.

* Luca 19:8 "Dar ZACHEU a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îI DAU ÎNAPOI ÎMPĂTRIT." De unde a ştiut Zacheu că împătrit trebuie să returneze ce a furat ca vameş? Din Lege! Vezi, Exodul 22:1. Legea i-a adus lui Zacheu cunoştinţa păcatului şi i-a motivat "primirea mântuirii în casa lui". Şi el era greu apăsat sub povara vinii sale. El era într-adevăr pierdut, căci în acel context a spus Isus că, "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut" (v.9,10) Legea l-a "pierdut" pe acest om, şi acum era "gata" de mântuirea pe care Isus generos o acordă.

Să înţelegem că Legea ne "ÎNVREDNICEŞTE" pentru primirea mântuirii? Poate nu este termenul cel mai potrivit, dar cu siguranţă ne pregăteşte, ne recomandă şi ne arată nevoia noastră de mântuire. Acesta este rolul ei.

Gal.3:24 "Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (grecescul, pedagog; trebuie să recunoaştem că este dotat cu nuia) spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă."

Melanchthon, unul dintre reformatorii contemporani ai lui Luther, şi se pare omul care l-a ajutat cel mai mult pe Luther să înţeleagă harul lui Dumnezeu susţine ca Legea să se predice fără rezerve pentru ca oamenii să se teamă de Dumnezeu şi să fie aduşi la pocăinţă:

"Să înţelegeţi că lucrarea Legii este descoperirea păcatului. Vorbind de păcat, mă refer la toate felurile de păcate - exterioare, interioare, la păcatul ipocriziei, necredinţei, iubirii de sine, dispreţului sau ignoranţei faţă de Dumnezeu, care se află fără îndoială la baza tuturor faptelor făcute de oameni. În îndreptăţirea prin credinţă a păcătoşilor, prima lucrare a lui Dumnezeu este de a ne dezvălui păcatul, de a ne înţepa conştiinţa, de a ne cutremura şi a ne îngrozi, într-un cuvânt, de a ne condamna...

Începutul pocăinţei constă din lucrarea Legii prin care Duhul Sfânt ne înspăimântă şi ne înţeapă conştiinţele...La fel cum viaţa creştină trebuie să înceapă cu o cunoaştere (şi recunoaştere) a păcatului, la fel şi învăţătura creştină începe cu rostul Legii".

PREDICAREA LEGII LUI DUMNEZEU TREBUIE COMBINATĂ CU EVANGHELIA

Păcătosul insensibil nu-l va căuta pe Dumnezeu până ce nu va ajunge să-şi descopere adevărata lui stare (poziţie) înaintea creatorului său. În starea lui naturală (neconvertită), omul nu înregistrează nici un fel de imbolduri de a-l găsi pe Dumnezeul lui!

"Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu" (Rom.3:11)

Dar aşa cum vom vedea din Scriptură, evanghelistul (deci, cel ce face evanghelizarea; n.tr.) trebuie să aducă oamenilor această pricepere (sau, cunoştinţă) prin propovăduire şi învăţare.

EXEMPLUL indiferenţei faţă de păcat din naţiunea noastră: Ceea ce deplâng în societatea noastră românească este profunda ei secularizare, ce cred că este rezultatul eşecului Bisericii şi preoţilor ei de a învăţa poporul despre Legea lui Dumnezeu. Doar a spune că ceva e voie sau nu este voie, nu este suficient. Este necesar ca aceste interdicţii să fie puse în contextul Legii perfecte a lui Dumnezeu, prin care oamenii ar fi ajuns la cunoştinţa păcatului şi ar fi fost pregătiţi acum să audă Evanghelia! Aşa am rămas cu o naţiune de păcătoşi indiferenţi şi aroganţi, ce sunt lipsiţi cu desăvârşire de cunoştinţa păcatului.

"Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor" (Maleahi 2:7)

"Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!"(Hosea 4:6)

"Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre" (Luca 11:52)

Isus îi acuză pe învăţătorii Legii că nu au mai învăţat poporul despre Legea lui Dumnezeu. Că au ascuns-o de conştiinţele lor. Profetul Hosea vedea că oamenii mergeau în iad fiindcă nu cunoşteau efectul bun al cunoştinţei păcatului ce venea prin lege.

SARCINA NOASTRĂ?

Mulţi creştini au exclus Legea din predicarea modernă, crezând că printr-un miracol păcătoşii vor ajunge să înţeleagă sensul crucii lui Hristos. Deşi este adevărat că mântuirea este absolut un miracol al lui Dumnezeu, şi fără ca Dumnezeu să mişte inima omului nu poate fi vorba de mântuire, dar ca şi "slujitori ai împăcării" trebuie să predicăm acest mesaj al ei în contextul "războiului" pe care aceştia îl poartă prin faptele lor împotriva lui. Să le arătăm cum prin încălcarea poruncilor Lui sfinte, apare necesitatea intervenţiei unui armistiţiu.

Noi suntem mesagerii acestei "reconcilieri", dar nu fără a descrie condiţiile în care are loc împăcarea cuiva cu Dumnezeu. A le ignora înseamnă, a ieftini mesajul şi a-l compromite. Noi aducem veşti de pace, însă doar acolo unde este război.

NU SE POATE TREZIRE, FĂRĂ LEGE

Este necesar să menţionez aici că la regăsirea Legii în ruinele Templului, de către preotul Ezra, şi la citirea ei publică, asupra poporului s-a abătut un duh de pocăinţă, mărturisindu-şi păcatele, lucru pe care nu-l mai făcuseră de zeci şi zeci de ani: Neemia 9:3 "După ce au şezut jos, au cetit în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi; şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor"

Aceasta va fi reacţia tuturor celor ce vor privi în oglinda Legii - vor ajunge să sufere din cauza celor descoperite, să-şi mărturisească păcatele şi să caute iertare şi spălare. O reală trezire spirituală nu poate avea loc fără a repune Legea la locul ei în propovăduirea ce se face în biserici.

Nici unul din copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu a putut fi mângâiat cu desăvârşire de Evanghelie până ce nu a fost întristat pe deplin de Lege. Nimeni nu a putut fi înălţat în ceruri alături de Hristos, până ce nu a fost coborât la păcatele lui. (adaptare după, Richard Greenham)

ECHILIBRUL ESTE EVIDENT NECESAR

Dacă predici numai, iad, judecată, lege, şi blestemele ei, rişti să recoltezi numai frică, şi nu pocăinţă adevărată. Oamenii sunt foarte emoţional încărcaţi. Ei vor răspunde la apelurile tale, dar mai degrabă dintr-o frică instinctuală decât dintr-o realizare a gravităţii păcatului lor. Răspunsul lor poate fi, frică, dar nu pocăinţă. Astfel, ei vor ajunge să creadă că Dumnezeu este nedrept, că "i-a strâns cu uşa", i-a manipulat prin forţă. Fără cunoştinţa Legii ei nu vor reuşi să priceapă că merită iadul, că aceasta este consecinţa îndreptăţită a nelegiurii lor. Aceşti convertiţi nu vor arăta recunoştinţă pentru jertfa lui Isus pe Cruce, ci înverşunare şi o continuă încrâncenare cu Dumnezeu. Nu vor înceta să cârtească, să se plângă, să caute o cale de scăpare din "robia lui Dumnezeu". Mulţi din cei ce cad, cad din astfel de motive.

DISCERNĂMÂNT

Pricepând că Legea operează pentru a aduce şi produce osândire pentru păcat, folosiţi-vă discernământul. Majoritatea creştinilor cât de cât educaţi biblic, apreciază Legea doar în contextul doctrinei justificării prin credinţă. În clipa când pomeniţi Legea, probabil că veţi fi condamnaţi de cei ce predică doar harul. Însă, harul este privat de puterea lui, dezgolit de valoarea lui, păcătosului nu-i va fi stimulată recunoştinţa, dacă Legea este ascunsă. În contrastul Legii, poate păcătosul să înţeleagă cel mai bine harul lui Dumnezeu. Acuzaţia adusă poate va fi că încerci să condamni păcătosul, când în realitate, îl găteşti de mântuire. Aceştia nu pricep că Legea este bună, ...dacă cineva o foloseşte bine (1Tim.1:8).

Ilustraţii:

* Un creştin ce trăia în păcat: "Frate, mă simt foarte vinovat şi condamnat, în urma predicii tale." Foarte bine. Pocăieşte-te.

* Şi Wesley a fost foarte neînţeles cu predicile sale, 90% Lege şi 10% har.

* Melanchthon: "mulţi sunt dintre aceia care vorbesc doar de iertarea păcatelor, fără să pomenească nimic de necesitatea pocăinţei. Dar, dacă nu poate fi iertare a păcatelor fără pocăinţă, nici iertarea nu se poate înţelege fără pocăinţă. De aceea, dacă se predică iertarea păcatelor, fără pocăinţă, oamenii se vor amăgi că deja au primit iertarea păcatelor, astfel devenind foarte mândri şi aroganţi, aceasta fiind o greşeală mult mai gravă şi un păcat mult mai mare..."

"Lay the sinner low; lift the Saviour high"

Tot acest studiu despre "cheia pierdută la inimile oamenilor" în evanghelizare se poate reţine prin a practica în propovăduirea noastră ceea ce John Blanchard spune: "Lay the sinner low; lift the Saviour high", adică, "coboară-l pe păcătos (la păcatele lui, de pe locul de proeminenţă pe care i l-a acordat umanismul) şi înalţă-l pe Mântuitorul" descriindu-i gloria Lui, lucrarea lui desăvârşită pe cruce. Pentru "a-l coborî" pe păcătos folosiţi Legea. Pentru "a-l înălţa pe Mântuitor" proclamaţi Vestea Bună.

Cine nu crede că este un "păcătos"? Dacă este cineva nemântuit aici este aşa din cauză că nu a descoperit încă că este pierdut, condamnat şi vinovat înaintea lui Dumnezeu. Aceluia îi recomand că citească întâi Legea şi sper ca Dumnezeu să-i arate îndurare pentru a-şi vedea păcatele, apoi pentru a-l "vedea" pe Mântuitorul.

TEMĂ:

- Pentru cei ce vor să se pregătească pentru evanghelizare, pun la dispoziţie materiale suplimentare de studiu, mai precis cartea pastorului Walter Chantry, "Evanghelia de astăzi, autentică sau sintetică?"

- Să citim Legea (Ex.20) - vezi suplimentul: "Tablele Legii si Cartea Legii"

Diverse