Ce este viaţa creştină?
(inspirat parţial, după, John Henry Jowett, "Sharing His Suffering")
V-aş cere să aruncaţi o privire la aceea parte a versetului pe care l-am citat, mai mult pentru o meditaţie cu voce tare, decât pentru un studiu biblic! Profunzimea acestei afirmaţii nu se poate cunoaşte fără o atentă chibzuire la sensul ei. Ce înseamnă ca viaţa ta, să fie Hristos, şi Hristos să fie "viaţa" ta?
"Căci pentru mine a trăi este Hristos..." Filipeni 1:21
Să observăm întâi cele trei cuvinte principale ale acestui verset:
- "mine"
- "a trăi"
- "Hristos"
Termenul de la mijloc, "a trăi", este definit de unirea celor două extreme: "Eu" şi "Hristos"
Priviţi la cum este viaţa fiecăruia şi întrebaţi-vă dacă trăiţi? Dacă trăiţi cu adevărat? Şi ce este viaţa voastră?
Exemplu: Unirea electrodului cu masa, în sudură, este o foarte bună descriere a modului cum se ajunge la arcul electric, la scânteierea, topirea şi contopirea celor două elemente într-o intensitate orbitoare a vieţii.
Unirea celor doi - a omului cu Dumnezeu
Doar când cele două elemente uman şi divin sunt puse în contact, se ajunge la adevărata viaţă. Definirea vieţii creştine se face prin unirea acestor două persoane, cu totul aparte şi deosebit de distante. Doar unirea acestor două extreme, duce la ceea ce pe drept cuvânt se poate numi, "viaţă".
Umanul îşi găseşte viaţa doar atunci vine în contact cu divinul. Folosirea termenului respectiv ("viaţă"), este justificată doar atunci când s-a stabilit contactul între om şi Dumnezeu, când între el şi Acesta s-a creat o relaţie. (Cum pot intra cei doi într-o relaţie?)
Orice altă utilizare a termenului este ilegitimă, nejustificată şi mai ales, degradantă! Însă noi depunem eforturi imense să includem şi alte elemente, alături de persoanele noastre, să le combinăm şi să numim produsul rezultat, "viaţă"! Că alăturarea persoanelor noastre cu vreunul din elementele lumii acesteia, este penibilă şi degradantă pentru noţiunea de viaţă, vă voi dovedi cu următoarele exemple.
* "Pentru mine a trăi, este avere" (Să inversăm - averea, înseamnă pentru mine, a trăi). "Eu/mine" - "avere" = şi descriem uniunea noastră ca fiind, VIAŢĂ.
Putem vedea cum ne-am obişnuit să utilizăm nişte termeni generoşi pentru "botezarea" unui obicei meschin sau a unor ocupaţii mistuitoare a existenţelor noastre, care sunt trecătoare, temporare, nesatisfăcătoare, şi efemere, ca şi o ceaţă dintr-o dimineaţă de vară - se ridică repede, de îndată ce soarele începe să strălucească.
* "Pentru mine a trăi, este plăcerea" "Eu" + "plăcere" = "viaţă". Descriem uniunea dintre cele două elemente, ca fiind "viaţă". Ne amăgim că dacă trăim (experimentăm, încercăm, simţim - mai bune sinonime ale "trăirii" plăcerii) câteva momente de plăcere, înseamnă că avem viaţă. Însă încercarea plăcerii, nu este decât senzaţie, nu are legătură cu viaţa cum nu are, "coada vacii cu ştampila primăriei", sau Valea Jiului cu Internetul.
În clipa aceea, a trăi nu reprezintă decât capriciul vreunui organ al nostru, nu este mai mult decât spasmul peştelui aflat pe uscat.
* "Pentru mine a trăi, este biserică"
* "Pentru mine, a trăi este lucrare în biserică, în misiune, serviciu, poziţie, etc...."
* Pavel spune, "pentru mine a trăi, este Hristos".
Care mai este viaţa voastră, cel puţin în ultima vreme?
Ce înseamnă, în această clipă, pentru tine, "a trăi"? Gândeşte-te şi răspunde cât mai sincer cu putinţă?
Înseamnă a asculta studiul - asta nu este viaţă.
Înseamnă, a ieşi repede afară la un ping-pong - nici asta nu este viaţă.
Înseamnă, a merge deseară la un prieten şi asculta nişte muzică - nici asta nu este viaţa adevărată.
Înseamnă, a te trezi devreme dimineaţa să mergi la muncă - cred că şi voi sunteţi de acord cu mine că, asta nu-i viaţă.
Înseamnă oare, a ieşi cu o fată, duminică - asta poate zici că ar fi viaţă, dar nu este.
Înseamnă oare să pleci altundeva pentru o "viaţă mai bună" - stai să ajungi acolo, şi te vei convinge că nici aia nu e viaţă.
Să te afli la volanul celei mai moderne maşini din Petroşani - intră doar într-un stâlp, şi vei refuza să mă crezi că ai viaţă.
Degradarea şi descompunerea vieţii...
Putem vedea cât de înjositoare şi degradante pentru această noţiune, sunt următoarele preocupări trebuie doar să le alăturăm, "pentru mine, a trăi, este politică, este afacerea, este băutura, femeia, este computerul, filmul, muzica, fotbalul, maşina, excursia, natura, marea, cititul, scrisul, ...."
2Pe.3:3 "Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor..."
Iuda 1:18 "Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, cari vor trăi după poftele lor nelegiuite".
Există în această viaţă o singură preocupare care ne înobilează existenţa - Hristos - a ajunge să-l cunoaştem şi să-l urmăm. Nici măcar de a-i sluji, de a-i aduce oameni în împărăţie, ci de a-l "trăi" pe el, doar asta poate să însemne "viaţă".
Nici una dintre combinaţiile de mai sus nu justifică utilizarea termenului "viaţă" pentru "produsul finit", rezultat în urma acestor uniuni/alăturări. Este o folosire ilegitimă şi abuzivă a unui termen extrem de generos şi de plin de semnificaţii.
Orice combinaţie a persoanei noastre cu vreunul din aceste "lucruri" nu rezultă în produsul mult dorit, mult căutat, de toţi oameni - VIAŢĂ. În schimb, rezultă în moarte.
Cu privire la toate aceste uniuni ("mine - bătură", etc), sau alăturări, putem să ne însuşim personal (CRITICA) declaraţia lui Isus făcută unei biserici, din cartea Apocalipsei: ,,Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: ,,Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: "Ştiu faptele tale; că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort" (Apoc.3:1 - "bisericii din Sardes")
Să citim şi mai departe - este aplicabil situaţie noastre : Apoc.3:1-6
Veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit. Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. Totuşi ai în Sardes câteva nume, cari nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui." Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Eşti "măritat" cu Hristos, sau cu vreunul dintre aceste "lucruri"?
Pavel: "Pentru mine, a trăi, este Hristos"
O, cât de mult ar fi de dorit să descoperiţi că "a trăi, este/înseamnă, Hristos".
Să ne aruncăm în "fântâna celui viu" - Geneza 16:14 "De aceea fântâna aceea s-a numit ,,Fântâna Celui viu care mă vede"; ea este între Cades şi Bared". (Agar "Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.")
Ce altceva mai este Hristos, pentru noi?
Nu numai că pentru noi "a predica" Evanghelia înseamnă a-l predica pe Hristos (vezi, Fapte 8, Filip, sau 1 Cor.2:1-5), sau că, "neprihănirea, înţelepciunea, sfinţirea şi răscumpărarea" (1Cor.1:30), este Hristos, iată că aici apostolul scoate în evidenţă mai întâi de toate ce este Hristos pentru noi: este a trăi. Hristos, mai este pentru noi şi "a trăi". Mai ales pentru cei ce-I poartă Numele şi se închină Lui. Pentru aceştia este viaţă.
Dacă, pentru noi, El nu este mai întâi şi întâi, "a trăi", atunci toate celelalte lucruri pe care le simţim, le încercăm sau le facem, nu fac decât să aducă moartea...
Deşi se spune în 1Tim.5:6 că, "femeia dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă", ştim că acelaşi lucru este valabil şi pentru bărbaţi. Efes.4:17; Iuda 12-13
O uniune unică. Dar prin "venirea în contact" cu Hristos noi putem într-adevăr să beneficiem de viaţă. Aceasta nu se obţine decât prin unica uniune a păcătosului cu Mântuitorul lui. Prin nici nu alt contact nu se poate obţine această viaţă. Această viaţă este produsul, rezultanta acestei unice uniuni. "Viaţa" este să-l cunoaştem pe Isus. Orice altceva, este moarte. Pentru mine a trăi, este Hristos. În aceasta a constat viaţa lui Pavel şi bogata lui experienţă de viaţă.
Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Cine este "cel viu"? Axioma teologică a evreilor - Israelul a păstrat această noţiune despre Domnul Dumnezeul lui spunând de la un capăt la celălalt al Vechiului Testament:
Nu 14:21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umplea tot pământul
Jos 3:10 Iosua a zis: ,,Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru,
1Sa 17:26 David a zis oamenilor de lângă el: ,,Ce se va face aceluia care va omorî pe Filisteanul acesta, şi va lua ocara deasupra lui Israel? Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui viu?"
1Sa 29:6 Achiş a chemat pe David, şi i-a zis: ,,Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet, şi-mi place să te văd mergând şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.
2Sa 2:27 Ioab a răspuns: ,,Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui."
2Sa 4:9 David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: ,,Viu este Domnul care m-a izbăvit din orice primejdie,
1Ki 17:1 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ,,Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu."
1Ki 22:14 Mica a răspuns: ,,Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul."
Ps 42:2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
Ps 84:2 Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
Mt 16:16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: ,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"
Joh 6:57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
Este crezul predominant al Noului Testament:
2Co 6:16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ,,Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu."
1Tes 1:9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
2Tes 2:15 Aşa dar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
1Ti 3:15 Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.
1Ti 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Evr 3:12 Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
Evr 4:12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
Evr 7:8 Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.
Evr 9:14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!
Evr 10:31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
Evr 12:22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
1Pe 1:23 fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.
Apoc 1:18 Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
Apoc 4:9 Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţămiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor,
Apoc 4:10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau:
Apoc 5:14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: ,,Amin!" Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!
Apoc 7:2 Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,
Apoc 10:6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă,
Apoc 15:7 Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.
Descrierea biblică a trecerii de la viaţă la moarte, în păcat, şi de la moartea în păcat, la viaţa în Hristos:
Înainte de căderea în păcat
Gen.2:7 "Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu."
După căderea în păcat
Eze.18:27 Dar dacă cel rău se întoarce dela răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu.
După "venirea" în viaţa cuiva, a lui Hristos
Eze.18:32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi."
Amos 5:6 Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi!
Rom.8:10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
Cum dă Hristos "viaţă"?
El a murit, ca noi să putem trăi. "Academia Crucii", la şcoala crucii
1Cor.15:45 De aceea este scris: ,,Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Deut.8:3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
Mt 4:4 Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."
La 3:39 De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
Ioan 6:51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii."
Ioan 6:57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
Ioan 6:58 Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac."
Ioan 8:34 ,,Adevărat, adevărat, vă spun", le-a răspuns Isus, ,,că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.
Ioan 11:26 Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"
Ro 6:10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
2Co 13:4 În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.
Ga 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
1Ioan 2:29 Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.
1Ioan 3:7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.
1Ioan 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
Ce deziluzie şi amăgire oferă "viaţa religioasă". Dacă viaţa religioasă înseamnă să-ţi refuzi plăcerile, să te pedepseşti, să te privezi de individualitate şi personalitatea dată de Dumnezeu, atunci "viaţa creştină" înseamnă să ai plăcerile păcatului înlocuite cu cele mai mari satisfacţii, în prezenţa lui Dumnezeu, să ai personalitatea ta pe deplin exprimată şi caracterul înfrumuseţat. Înseamnă ca, pasiunile firii pământeşti să fie stinse, nu cu posturi şi autoflagelarea trupului, ci cu o pasiune copleşitoare pentru Dumnezeu şi pentru Hristos, şi pentru lucrurile Duhului. Aceste dorinţe şi pasiuni divine, nu se autostimulează, şi nu se manufacturează de către noi, ci se primesc în dar de la Isus, odată cu o viaţă nouă.
Cum se obţine, se ajunge la, o adevărată viaţă - "viaţa creştină":
Ps.36:9 "Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina."
Col.2:13 "Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile."
Cine este "dătătorul" vieţii - Cine este sursa, originea, acestei "vieţi"?
1Cor.15:45 De aceea este scris: ,,Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Ioan 14:6 Isus i-a zis: ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Ioan 5:21 "În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii, şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Ioan 6:33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa.
Ioan 6:51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.
1Ioan 4:9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
Împreună cu Hristos, cel ce mai dă "viaţă", este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Eze.37:14 Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul."
Ro 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Debutul (începutul) "vieţii creştine", are loc la naşterea din nou:
Ioan 3:3-7 Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Isus i-a răspuns: ,,Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou".
Odată ce căpătăm această viaţă, cum este ea păstrată? Întreţinută? Alimentată?
"Viaţa creştină" este menţinută/întreţinută prin, Hristos:
Ioan 6:57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
Filip.1:21 Căci pentru mine a trăi, este Hristos.
"Viaţa creştină" este menţinută/întreţinută prin, credinţă:
Gal.2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
"Viaţa creştină" este menţinută/întreţinută prin, Cuvântul lui Dumnezeu:
Mt 4:4 Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
1Petru 2:2 ...ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire
De obicei, o biblie destrămată aparţine unei persoane a cărei viaţă nu se destramă.
"Viaţa creştină" este menţinută/întreţinută prin, rugăciune:
Efes.6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii
"Rugăciunea este respiraţia vitală a sufletului"
Se presupune să creştem în ea:
Efes 4:15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
"Viaţa creştină" este cea care animează slujirea creştină:
Ro 12:1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
"Viaţa creştină" este evidenţiată prin dragostea de fraţi:
1Ioan 3:14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.
Nimeni să nu-şi închipuie că această "viaţă creştină" pe care omul o poate primi, îl va îndemna la reverii mistice şi la vise deşarte. La retragerea din lume şi la contemplarea nemişcată a lui Hristos. Nu există nimic mai practic, mai dinamic, pe lumea asta, ca şi omul ce are această viaţă. Pe cei ce au avut-o, istoria Bisericii ni descrie ca fiind foarte energici, activi şi plini de strădanie pentru înaintare cauzei lui Hristos, în lume, slujind semenilor în orice domeniu al vieţii sociale a semenilor lor. "Viaţa" lor a avut, fără îndoială rost. Creştinul plin de viaţa lui Dumnezeu nu devine un mistic. La urma urmei, nu a fost Pavel un "mistic"? Citiţi doar capitolele 3 şi 4 din Efeseni, descoperirile sale, cât şi toată epistola sa către Coloseni, şi veţi afla cât de profund mistic, a fost el în uniunea sa mistică cu Domnul. Dar a fost el practic? Toată viaţa lui se poate rezuma prin vigoare şi eficacitate. Aruncaţi-vă doar privirile pe paginile cărţii Faptelor Apostolilor, unde viaţa sa tumultoasă ne este descrisă în mare detaliu. A fost Pavel un "visător"? Un gură cască? Nu. "Viaţa lui Dumnezeu" din el, nu l-a lăsat nefolositor Bisericii şi lumii întregi.
"Viaţa Lui Hristos", este practică.
Dacă n-o trăieşti, n-o crezi!
Când nevoile lumii bat la uşa noastră, nu ne putem permite să stăm nefolositori dacă avem această "viaţă creştină". Când marea majoritate a concetăţenilor noştri nu-l cunosc pe Dumnezeu, nu-I cunosc iertarea şi mântuirea, să nu spună nimeni că are o "viaţă creştină", dar nu face nimic pentru a-i câştiga la Hristos. Când indiferent de ce parte te întorci în această ţară ce se pretinde "creştină", dai numai este păgâni, nimeni nu poate întoarce privirea şi merge mai departe, spunând că este creştin.
Afirmaţia lui Isus a rămas valabilă şi-n zilele noastre: "Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie" (Ioan 7:38). De aceea, din orice om care a crezut în El şi a primit "viaţa" este de aşteptat să curgă "râuri de apă vie" care să-i învie şi pe alţii. Nu ştim, exact cum se face asta, dar cu toţii ştim cum arată "cei înviaţi" din păcatele lor.
Slava este doar a lui.
De asemenea, când pentru noi, a trăi, este Hristos, tot ceea ce facem va fi pecetluit de Rege slavei, şi va fi folosit exclusiv pentru a-I aduce slavă. Atunci nu se mai pune problema dacă ceea ce facem aduce, sau nu, glorie lui Dumnezeu, pentru că dacă El îşi trăieşte "viaţa Lui, în noi" atunci, faptele noastre, vor fi faptele sale. Prin toate acţiunile mele, Hristos, este întipărit în lumea aceasta, întipărit în conştiinţa celor din preajmă.
Thomas Scotch
"Învăţaţi aceea alchimie cerească de a extrage un lucru spiritual din orice lucru pământesc. Când sufletul este ceresc (viu), el va scoate/găsi pietre preţioase şi în mizeria unui grajd!"
The Indians have a wonderful saying: "When you were born, you cried, and the world rejoiced. Live your life in such a manner that when you die, the world cries, and you rejoice."
Arhimede a spus: "daţi-mi un punct de sprijin (ceva pe care să mă pot bizui) şi voi răsturna lumea."
Asta mai poate însemna că un om plin de viaţa lui Hristos, poate face din orice împrejurarea ostilă, slujitorul lui. Din orice opoziţie faţă de el, mediul lui ambiant. Dezamăgirile cauzate de semenii lui, devin mângâierile sale. Iar, minciunile şi bârfele împotriva lui, sunt martorii neprihănirii sale. Eşecurile sale, oglinda puterii Mântuitorului său. Orice ar "trăi", el îl trăieşte pe Hristos. Dacă trece printr-o perioadă de sărăcie, el îl trăieşte pe Hristos. Dacă, trece prin durere şi prigoană, îl trăieşte pe Hristos. Dacă este singur şi părăsit, Hristos, este retrăit de el. Dacă pătimeşte pe nedrept pentru greşelile altuia, el îl trăieşte pe Hristos. Dacă paşii îl conduc la mormânt, el îl trăieşte pe Hristos. Dacă moare, el este descoperit în Hristos. Pentru el, a trăi, este Hristos, iar a muri, este câştig.