Cartea profetului Naum

"Este prea târziu pentru Ninive!"


Recapitulare: Data trecută am studiat cartea profetului Mica -- "Cine este ca Domnul?"

Cartea profetului Naum se găseşte după cartea lui Mica şi înainte de cartea profetului Habacuc. Are 3 capitole. Cu adevărat, un profet mic!

Introducere
Profeţia lui Naum asemenea celei a lui Iona priveşte un singur subiect: soarta cetăţii Ninive. În Septuaginta această profeţie este plasată imediat după Iona ca o continuare a acelei profeţii, un fel de "partea a II-a la episodul Ninive". Naum este una dintre profeţiile complet împlinite ale Scripturii.

Amândouă oferă o învăţătură morală perfectă: prima, abaterea judecăţii lui Dumnezeu ca un rezultat al pocăinţei sincere (cu roade), iar în cea de-a doua, executarea pedepsei de către Dumnezeu din pricina răutăţii învederate (stăruitoare, necorijate) a omului.

Povestea ninivenilor ilustrează mai mult decât orice încăpăţânarea firii pământeşti faţă de lucrurile Duhului. Obstinenţa în păcat a celui ce doar cu puţin înainte a fost cruţat de judecată rămâne încă unul din misterele greu de înţeles ale firii omeneşti.

Cu aproape 100 de ani mai înainte, pocăindu-se la predicarea lui Iona, ninivenii sunt cruţaţi de Dumnezeu. Totuşi, după scurgerea unui secol, ei devin mai răi ca înainte. Atunci judecata lui Dumnezeu nu a mai întârziat!

Îi este foarte uşor omului care aude de mila infinită a lui Dumnezeu să-şi amestece credinţa lui mintală sau sentimentală cu fapte pe care nu le-ar face dacă ar cunoaşte şi celelalte atribute ale lui Dumnezeu. Mulţi îl aleg doar pe "dumnezeul" care promite multă mângâiere, dar nu şi pe Acesta:

Naum 1:2-3 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.

Matthew Henry: Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător şi Domnul este îndelung răbdător! Fiecare să-şi aleagă ce i se cuvine că se spune despre Dumnezeu în această carte: păcătoşii să bage la cap şi să tremure, iar sfinţii s-o citească şi să se bucure. Mânia lui Dumnezeu este aici revelată din cer împotriva vrăjmaşilor Lui, bunătatea şi mila Lui promise supuşilor Săi loiali, iar puterea înfricoşătoare vizibilă pentru toţi, făcând mânia Sa să fie foarte înspăimântătoare iar bunătatea Lui foarte dezirabilă.

Efes.1:4-6 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

În funcţie de cine eşti, aşa va fi Domnul faţă de tine. Fie una, fie alta. Eşti în Preaiubitul, atunci Tatăl ţi se va arăta îndelung răbdător. Nu eşti, atunci fără îndoială El ţi se va arăta gelos şi răzbunător. În această carte, mânia Domnului este limpede contrastată cu bunătatea Sa faţă de ai Lui. Imaginea scripturală a Domnului Dumnezeu nu este totuna cu aceea a trufaşilor filozofi ai acestei lumii!
Dumnezeu Tatăl este într-adevăr încet la mânie şi gata să ne ierte, dar sub nici o formă nu-l va socoti drept pe cel vinovat ci, aşa cum spune

Romani 2:8-9 ...şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Cine ar putea să se împotrivească mâniei Lui?

Deşi s-au pocăit la propovăduirea lui Iona, totuşi, după nu mai puţin de un secol ninivenii devin mai răi şi mai cruzi şi necruţători, şi cad sub pedeapsa divină prezisă de Naum. Acesta le mustră aspru mândria, oprimarea, idolatria, brutalitatea şi cruzimea, pronunţând distrugerea lor finală sigură..

Aceste două cărţi şi aceste două relatări istorice (Iona şi Naum) cuprinse în ele întregesc tabloul revelaţiei caracterului lui Dumnezeu.. Cele două atribute, mila şi mânia lui Dumnezeu, sunt prezentate echilibrat. Bunătatea şi asprimea Lui ies la iveală în ambele. Astfel, Dumnezeu este milos faţă de cel ce se pocăieşte, dar neîndurător şi aprins în mânia Lui în faţa răutăţii trufaşe.

Naum 1:1-8
Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş. 2Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe protivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui. 3Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui. 4El mustră marea şi o usucă, face să sece toate râurile; Basanul şi Carmelul tânjesc, şi floarea Libanului se veştejeşte. 5Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei. 6Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţinea piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui. 7Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El. 8Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întuneric.

Trăsăturile izbitoare ale caracterului divin care dezvăluie justiţia inflexibilă a lui Dumnezeu apar peste tot în această profeţie.

Să privim la cum ni-l descrie Naum:

Faţă de cel ce se pocăieşte, El este:

Mai jos vom reveni asupra revelaţiilor pe care Naum le face asupra caracterului lui Dumnezeu şi le vom privi mai atent.

Mesajul pe care-l putem reţine din această carte este unul limpede pus înaintea celui decis să continue în păcat: Domnul i-a promis pedeapsa şi se va ţine de cuvânt dacă el nu se va pocăi între timp! Dumnezeu nu vrea lucrul acesta, dar va fi obligat să-l îndeplinească dacă omul stăruieşte la nesfârşit în păcat.

Le vorbeşte celor determinaţi să plece de aici la fel cum au intrat şi să nu se schimbe prea mult. Aceştia nu vor scăpa.

"Multora le-ar place ca religia să fie asemenea unui paratrăsnet pe casele lor, care să abată şi să preia de la ei fulgerele mâniei divine" Henry Ward Beecher (1813-1887)

Cine a scris-o?

1:1 Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoş.

Numele lui Naum apare din primul verset ,indicând cine este autorul ei. Numele profetului înseamnă "mângâiere" sau "consolare", unii spunând că "Naum" ar fi de fapt o prescurtare a numelui Neemia care înseamnă "mângâierea Domnului".

International Standard Bible Encyclopedia susţine că numele lui Naum este simbolic pentru mesajul cărţii şi are menirea de a transmite judecată şi pedeapsă asupritorului, poporul asirian şi mângâiere poporului oprimat şi chinuit al Iudeii. Se vrea să le aducă uşurare în faţa ameninţării asiriene.

De unde vine autorul? Date biografice
În afară de numele său şi de locul de provenienţă această carte nu ne dezvăluie prea multe despre autorul ei.

Naum însuşi spune că vine din Elcoş. Până în zilele noastre orice tentative de a stabili cu precizie unde este localizat Elcoşul au fost zadarnice. Să luăm la rând câteva teorii.

  1. S-ar putea să fie vorba de Al-Qush, localitate aflată în nordul Iraqului pe malul stâng al Tigrului, şi la două zile distanţă de locul unde au fost descoperite ruinele cetăţii Ninive. Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că Naum este un urmaş al israeliţilor duşi în robie de Asiria în urma invadării din 722 în. de H. a Samariei (Palestinei, regatului de nord, Israelul), trăind o experienţă similară celei a lui Daniel, rob în Babilon.
  2. O a doua teorie susţine că în Galilea ar fi existat un sat cu acest nume. Sfântul Ieronim este cel ce indică acest lucru. Localitatea de astăzi se numeşte El-Kauze, lângă Rama.
  3. O a treia posibilitate este cea ca localitatea Capernaum să-i poarte de fapt numele acestui profet: "Kepher-Naum", adică "cetatea lui Naum" numită aşa în cinstea acestui profet. Localitatea se găseşte în Galilea, după cum bine ştim, în regatul de nord, Israelul.
  4. Lucrul acesta nu pare să se potrivească bine cu interesul deosebit pe care-l arată nu acestui regat ci celui din sud, Iudea. De aceea, alţii susţin că de fapt în Iudea a existat o localitate neînsemnată numită chiar aşa, Elcoş, dar care a dispărut în timp. A proveni din sud armonizează mai bine cu mesajul său.

Nu este neapărat esenţial să determinăm de unde provine Naum, ci să vedem ce importanţă are mesajul lui pentru cei cărora le-a fost transmisă profeţia şi ce învăţături ne comunică nouă peste veacuri.

Formă literară
Ca formă literară, profeţia este înfăţişată sub forma unui poem de o excelentă calitate. Mulţi lingvişti au comparat-o ca stil şi calitate cu profeţia lui Isaia. Imaginile sunt vii şi foarte ilustrative. Limbajul este puternic, dinamic şi apăsat. Dinamica discursului este mare, fulminantă, te ia pe sus. Ascultaţi-l cum descrie intrarea în cetate a năvălitorului:

2:4 Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele... 5El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărare... 6Porţile de la râuri sunt deschise, şi palatul se prăbuşeşte!... 7S'a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele, şi se bat în piept. 8Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă... Dar iată-i că fug!... ,,Staţi! Staţi! Opriţi-vă!... Dar nici unul nu se întoarce..." 9Jăfuiţi argintul! Jăfuiţi aurul! Acolo sunt comori nesfârşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe! 10Este jăfuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.

3:1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!... 2Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor! 3Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa... O mulţime de răniţi!... Grămezi de trupuri moarte!... Morţi fără număr!... Cei vii se împiedică de cei morţi!...

Genul acesta de exprimare poate fi uşor dramatizat şi pus în scenă! Vă amintiţi de teatrul radiofonic? Cartea aceasta seamănă perfect cu ecranizarea unei invazii în care autorul are o viziune a carelor babiloniene de luptă ce pătrund în cetate în iureşul năvălirii. Ceea ce este şi mai extraordinar este că ea se face înainte de invazia propriu-zisă şi nu după, fiind vorba de o profeţie divină inspirată şi nu de cronica istorică a unei lupte deja date.

Vremea scrierii profeţiei

Un important indiciu istoric oferit de Naum este menţiunea distrugerii cetăţii No-Amon care nu este alta decât celebra Teba a Egiptului (3:8-10). No-Amon este numele evreiesc al aceleiaşi cetăţi. Profetul vorbeşte la timpul trecut de capturarea şi distrugerea acestei cetăţi falnice a egiptenilor, capitală a Egiptului în timpul celei de-a Opta Dinastii a faraonilor, situată pe malul estic al Nilului şi care ne aminteşte astăzi de existenţa ei prin ruinele Karnak-ului şi Luxor-ului, în Egipt. Teba era centrul de cult al zeului Amon (probabil Soarele sau Jupiter) împotriva căruia Ieremia şi Ezechiel au pronunţat judecată (Ier.46:25, Eze.30).

3:8-10 Eşti tu mai bună decât No-Amon, cetatea care şedea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei. Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s'a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi tot mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.

Se ştie că Ninive a fost distrusă de babilonieni în jurul anului 607, iar No-Amon (Teba) 663 de către asirianul Asurbanipal. Fiindcă doar de la moartea acestuia din anul 626 Asiria a început să decadă ca imperiu, data profeţiei lui Naum (care încă presupune Asiria în gloria ei), sugerează aproximativ anul 650.

Un alt indiciu ni-l oferă lipsa oricărei menţiuni a vreunui rege al Iudeii sau al Israelului. Israelul era dus în robie, dar Iuda încă exista. Perioada aceasta este acoperită de domnia unuia dintre cei mai nelegiuiţi regi ai Iudeii, şi anume Manase (695-642), fapt care explică de ce profetul nici măcar nu-l găseşte vrednic de menţionat.

Organizarea cărţii
Hobart Freeman spune că profeţia lui Naum se poate împărţi în trei părţi.

(I.) Primul capitol este un psalm (cântec) de triumf asupra iminentei căderi a cetăţii Ninive, asupritoarea Israelului şi ameninţarea Iudeii. Primul capitol mai poate însemna şi "pronunţarea sentinţei".
(II.) Al doilea capitol descrie asediul şi distrugerea cetăţii (sau, "executarea sentinţei"), iar capitolul al treilea (III.) prezintă cauzele căderii acestei mari cetăţi.

Ca şi mesaj escatologic, nu străluceşte, dar...
Deşi profeţia aceasta, spre deosebire de altele (vezi, Ioel, Mica, etc.), nu se încheie cu instaurarea de la sfârşitul vremurilor a Împărăţiei Mesiei, totuşi pare limpede că mesajul ei aduce mângâiere regatului Iudeii.

Căderea prezisă a sfidătoarei capitale a puternicului imperiu asirian, reprezentanta simbolică a tuturor naţiunilor păgâne care au căutat să distrugă poporul lui Dumnezeu Israelul, ne sugerează că în cele din urmă imperiul răului va fi distrus şi că dominaţia binelui şi a dreptăţii va fi instituită în lume (Naum 2:2, Mica 4:6-8, 5:5).
Ninive fiind cel mai puternic duşman al Israelului pe vremea aceea, cetatea este reprezentativă şi simbolică pentru toţi duşmanii lui Dumnezeu şi ai poporului Său care vor fi zdrobiţi la Cea de-a Doua Venire a Mesiei.
Declaraţiile din Naum 1:2-3 constituie promisiunea sigură a inevitabilei judecăţi a lui Dumnezeu asupra tuturor potrivnicilor Să, de acum sau de la sfârşitul veacurilor:

2 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe protivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.
3 Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău.

Mesajul cărţii
Cartea nu prezintă nici un fel de dificultăţi de interpretare. Ea este o declaraţie profetică directă privind judecarea Asiriei şi a capitalei ei, Ninive pentru atrocităţile ei, pentru cruzimea ei neînchipuită şi idolatria ei scârboasă.

Daţi-mi voie să rezum mesajul cărţii în două învăţături distincte:

I. amânarea pocăinţei nu este de bun augur!
II. cel drept este răzbunat la urmă

"Povara" lui Naum (Îi auzim adesea pe creştini spunând, "Domnul mi-a pus această "povară" pe inimă...")
Este foarte interesant că în limba engleză în primul verset al cap.1 apare cuvântul "povară" în loc de profeţie. Se spune "povara" lui Naum privind Ninive. Mesajul pe care el singur trebuie să-l transmită este unul "greu" atât prin conţinutul lui -- o judecată cumplită şi nemiloasă a Asiriei -- cât şi prin faptul că-l transmite unei naţiuni încă puternice pe vremea lui.

În acelaşi timp cartea demonstrează că nu "cel puternic face legea". Marele imperiu asirian a cărui capitală era Ninive s-a lăudat cu puterea şi bogăţia lui, dar nu şi-a recunoscut păcatele şi nici nu vrea să-l asculte pe Dumnezeu. După cum vom vedea, căderea unei asemenea puteri este inevitabilă. La urma urmei, ştiau de la Iona ce vrea Dumnezeu de la ei.

Ninivenii se pocăiesc de pocăinţa lor, regretă părerea de rău avută...
Naţiunii asiriene i se spune prin Naum că "i-a sunat ceasul"! După ce iniţial au văzut rodul pocăinţei lor în cruţarea cetăţii lor, acum ei se pocăiesc de pocăinţa lor, regretă părerea de rău avută şi devin de două ori mai răi şi mai cruzi. Împreună cu câinele se întorc la vomitatul lor şi cu scroafa se bălăcesc în mocirlă.
De aceea, Dumnezeu nu le mai trimite un om cu mesajul (probabil l-ar fi omorât), cum a făcut-o cu Iona, ci le trimite doar anunţul sorţii lor ireversibile. Ninivenii sunt şi ei incluşi mai jos în cuvintele autorului epistolei către Evrei ca fiind cei "gata", "copţi" pentru o judecată implacabilă, hotărâtă.

Evrei 10:26-27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Cam aceasta este starea ninivenilor!

"Da, Dumnezeu este milos şi bun, dar dacă de partea lor oamenii nu continuă în pocăinţă şi nu stăruiesc în ea, nu se pot aştepta ca Dumnezeu, de partea Lui, să stăruie în binele care a început să li-l facă. În cazul înrăirii peste măsură a ninivenilor, suspendarea judecăţii se anulează şi pedeapsa nu mai întârzie a se abate asupra lor." (adaptare liberă după Matthew Henry)

Ieremia 18:10 Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n'ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gând să i-l fac. (şi, da, atunci ei, oamenii sfârşesc prin a fi judecaţi!)

Da, lui Dumnezeu "îi pare rău" şi atunci când o face judecă (vezi, şi Gen.6:6)!

Teodor Macavei


Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | următoarea pagină