(cont.)

De ce a fost scrisă?

Motivul scrierii este ocazionat de mândria, cruzimea şi violenţa poporului Edomului şi se găseşte descris în versetele de la 10 la 14. Prin inspiraţie divină Obadia face o declaraţie a viitoarei pedepsirii a Edomului prin care mustră aspru participarea edomiţilor în jefuirea şi prădarea Israelului în momentul cuceririi lui, când aceştia nu numai s-au bucurat de nenorocirea venită asupra Ierusalimului, ci au şi ajutat duşmanul să-l distrugă.

6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!
7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!
8 ,,Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi priceperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.
11 Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!
12 Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!
13 Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!
14 Nu trebuiai să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuiai să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!
15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Tema secundară a profeţiei lui Obadia este restaurarea viitoare a Israelului şi credincioşia lui Dumnezeu în împlinirea tuturor făgăduinţelor făcute poporului legământului Său - Dar împărăţia va fi a Domnului - v.21. Justiţia lui Dumnezeu va triumfa până la urmă - Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău - v.15.

Este încurajator să auzim asta şi totodată înspăimântător. Nici o faptă a omului nu va trece nepedepsită.

Cine-i poporul edomul?

O luptă începută încă din pântecele mamei lor afectează lumea. Întâmplarea ne aminteşte de o altă celebră dispută fratricidă ce continuă să aibe un impact îngrozitor asupra lumii până în zilele noastre. Ceea între Isaac şi Işmael. Evreii şi arabii. De data aceasta este vorba de doi fraţi gemeni, Esau şi Iacov, a căror rivalitate s-a perpetuat prin urmaşii lor, edomiţii şi israeliţii.

Rivalitatea a doi fraţi
Vedem cum aceasta s-a manifestat întâi prin refuzul categoric al edomiţilor de a-i ajuta pe israeliţi în timpul rătăcirii lor prin pustie.

Numeri 20
14 De la Cades, Moise a trimis nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: ,,Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin cari am trecut.
15 Părinţii noştri s-au coborât în Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
16 Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger, şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău."
18 Edom i-a răspuns: ,,Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia."
19 Copiii lui Israel i-au zis: ,,Vom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!"
20 El a răspuns: ,,Să nu cumva să treci!" Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare.
21 Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut de la el.

Observaţi cum Moise îi imploră Edomului înţelegerea şi mila - "Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut". Cum i se adresează cu "fratele tău Israel". Promit să nu folosească nimic şi să nu ia nimic din ţara lor, ci doar să-i lase să treacă pe "strada principală".

În Obadia se spune că edomiţii ar fi trebuit să se poarte frăţeşte cu Israelul:

Obadia 10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov

Cum îi răspunde Edomul? Cu ameninţări militare.

Astfel vine vremea profetului Obadia căruia Dumnezeu îi descoperă soarta viitoare a Edomului datorită modului în care i-a tratat pe copii lui Israel în cele două întâmplări istorice. Sentinţa dată este, nimicirea totală.

După aceea, în timpul invaziei şi prădării Ierusalimului de către babilonieni edomiţii participă din nou la prădarea cetăţii şi la predarea refugiaţilor în mâinile babilonienilor.

Este foarte interesat de urmărit ce s-a întâmplat mai departe în istorie!!

În ambele asalturi asupra Ierusalimului, edomiţii au participat la jefuirea şi nimicirea lui. Prima dată în timpul invaziei filistenilor şi arabilor (timpul probabil al scrierii cărţii) şi a doua oară, în timpul invaziei babilonienilor, când a şi fost distrus templul şi dărâmat zidul Ierusalimului. Atunci au şi predat pe refugiaţii iudei în mâinile babilonienilor...

Mai târziu însă Nabateenii, nişte războinici cruzi, îi scot din ascunzătorile lor din stânca Petrei şi îi forţează să se mute în partea de sud a Iudeii, devenit "idumeeni" după numele lor grecesc. Ei (nabateeni) s-ar putea să fie chiar războinicii de care Dumnezeu a vorbit prin Obadia că îi va ridica ca să-i pedepsească pe edomiţi.

Obadia 1 ...,,Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: ,,Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!"

Este ceva ce vedem profeţit adesea, şi anume chemarea unui popor care să vină împotriva celor ce păcătuiesc în mod constant şi refuză invitaţia de a se pocăi. În felul acesta, Dumnezeu şi-a "tratat" chiar pe proprii copii: israeliţii.

Mai târziu edomiţii s-au mutat în sudul Palestinei ajungând să fie cunoscuţi sub numele de "idumeeni".

În jurul anului 100 în. de H. sunt cuceriţi de Macabeanul Ioan Hircanul care i-a forţat pe mulţi idumeeni (edomiţi) să accepte circumcizia şi să se supună Legii lui Moise. Ca prin urmare, mulţi idumeeni au devenit prozeliţi iudei cu numele. Irod cel Mare a fost unul! În anul 37 în. de H., a devenit rege al Iudeii.

Irod cel Mare este idumean şi el a rămas în istorie pentru tentativa lui de a-l omor pe pruncul Hristos ce tocmai s-a născut, omorând 40.000 de mii ce bebeluşi în Iudea. Rivalitatea dintre cei doi fraţi, Esau şi Iacov a fost într-un fel continuată prin această tentativă oribilă de suprimare a Mesiei.

Stârpirea edomiţilor
Când Ierusalimul a fost împresurat de armatele romane în anul 70, pentru prima oară edomiţii sar în ajutorul fraţilor lor israeliţi, lucru care le va atrage stârpirea definitivă a neamului lor de către generalul roman Titus Vespasian, împlinindu-se astfel profeţia.

După denunţarea mândriei Edomului (v.1-4), profetul prezice nimicirea completă a neamului acesta (v.5-9):

1 Proorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: -,,Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: ,,Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!" -
2 ,,Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.
3 Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: ,,Cine mă va arunca la pământ?"
4 Dar chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul".

5 Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tâlhari de noapte, - cum eşti de pustiit! - ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă?
6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!
7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!
8 ,,Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi priceperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.

Obadia 10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.
Obadia 18 ...şi nu va mai rămânea nici unul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!

Cine sunt edomiţii?

Şi Esau ca şi Iacov, a devenit un neam mare. În timp ce copiii lui Israel (Iacov) au intrat în Ţara promisă, copiii lui Esau s-au îndreptat spre sud-est, ajungând la strâmtoarea stâncoasă în care în anul 1812 arheologii au descoperit un oraş întreg săpat în pereţii stâncii de o culoare roşiatică.

Gen. 25:25 Cel dintâi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau.

Sunt locuitorii petrei - o fortăreaţă inexpugnabilă!
Numele cetăţii este Sela în evreieşte, şi Petra, în greceşte. Se găseşte în Muntele Seir. Acesta a fost considerat o fortăreaţă neobişnuită, de necucerit şi atât de protejată şi ferită de atacuri încât atât Egiptul, cât şi Babilonul şi Asiria şi-au depozitat banii acolo. Un fel de Elveţie străveche! O fortăreaţă inexpugnabilă, ce putea fi apărată doar de o mână de oameni.

Pasajul cheie - Obadia 1:6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!

"Comorile", nu are sensul de valori, ci de lucruri ascunse şi îngropate. Ceea ce Edomul avea ascuns, s-a făcut cunoscut. Un cărturar evreu traduce versetul după cum urmează: "Cum au fost dezgolite lucrurile lui Esau!". Sunt expuse la vedere pentru ca toată lumea să le vadă. Obadia îndreaptă microscopul asupra lui Edomului, şi privit de aproape se vede Esau, strămoşul edomiţilor.

Aşa cum nu se descoperă gaura într-o cameră de roată decât dacă se umflă cu aer, tot aşa nu puteam să vedem defectul cel mare al Edomului decât după ce a fost înălţat. Ceea ce era mic şi nevăzut la Esau a fost mărit de mii de ori, la scară naţională, în neamul edomiţilor. Nici Dumnezeu nu a spus de la început că l-a urât pe Esau. Doar atunci când a crescut la nivelul unei naţiuni, s-a cunoscut lucrul care l-a făcut pe Dumnezeu să spună că-l urăşte:

Obadia 1:3 Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: ,,Cine mă va arunca la pământ?"

Mândria, îngâmfarea, spune Domnul, ca element principal al păcatului, este care l-a rătăcit, l-a înşelat şi l-a amăgit pe poporul Edomului.

Ieremia 49:16 Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi care stai pe vârful dealurilor. Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul."

Edomiţii sunt descendenţi (urmaşi) ai lui Esau, la fel cum israeliţii sunt urmaşi ai lui Iacov. Povestea lui Iacov şi Esau o găsim în Geneza 25. Iacov şi Esau sunt copiii lui Isaac şi Rebeca. Deşi erau gemeni, ei nu semănau deloc între ei.

"Mai degrabă aş vrea o farfurie de ciorbă decât o relaţie cu Dumnezeu!?"
Ştim cum Esau şi-a dispreţuit dreptul său de întâi născut. Omul care avea acest drept era cel mai mare din familie, cap şi preot al ei. Îl reprezenta pe omul care avea o legătură cu Dumnezeu şi care vorbea familiei în numele Lui. Prin a-şi vinde dreptul de întâi născut, este ca şi cum Esau ar fi spus, "Mai degrabă aş vrea o farfurie de ciorbă decât o relaţie cu Dumnezeu!?"

Ecourile cuvintelor sale se mai aud şi astăzi din gurile tuturor celor ce zic,

La fel şi-au vândut unii "dreptul" de creaturi demne a lui Dumnezeu, şi-au aruncat cununa de pe cap în mocirlă şi au pornit în urmărirea scopurilor lor strict carnale şi pământeşti.

Filipeni 3:19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

Aceasta a fost atitudinea lui Esau şi este reprezentată astăzi de toţi care iubesc mai mult lucrurile lumii acesteia şi viaţa lor de acum, decât valorile lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Omul a fost creat de Dumnezeu cu capacitatea de a-l cunoaşte pe El, ar a renunţa la aceasta se face vrednic de pedeapsă.

Este interesant că după ce am aflat despre Esau în prima carte a Vechiului Testament, despre el se vorbeşte din nou în ultima. Acolo se spun nişte lucruri despre Esau care par la prima vedere cel puţin ciudate.

Maleahi 1
2 ,,V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: ,Cu ce ne-ai iubit?" Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov,
3 şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

Nu este un lucru ciudat să-l auzim pe Dumnezeu că spune că urăşte pe cineva şi iubeşte pe altcineva?

Explicaţia o găsim în această mică carte a lui Obadia, cât şi în atitudinea personajului numit Esau.

"Edomiţii" sunt simbolul celor ce spun, "noi suntem în siguranţă, nu avem nevoie de Dumnezeu!" Lucrurile pe care le am, poziţia mea, situaţia mea, prietenii mei, numele meu, toate acestea mă fac să fiu bine. Nu mai am nevoie de nimic. Astăzi există o mulţime de "edomiţi" printre contemporanii noştri!!

Cred că dacă nu le lipseşte nimic, se pot ei lipsi de Dumnezeu! Aceştia sunt o adevărată ţintă a urii lui Dumnezeu şi este înfricoşător să fie aşa!

Mândria lor, încrederea lor de sine ...

"Edomiţii" nişte "supermeni" antici - Datorită adăpostului formidabil oferit de cetatea lor, edomiţii şi-au format acest sentiment fals de siguranţă ce i-a făcut să se mândrească şi să creadă că nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, eliminându-l din civilizaţia lor!

Când un om îşi găseşte adăpostul lui în spatele a patru pereţi şi se simte sigur, apoi spune "nu mai am nevoie de Dumnezeu", asta este ceea ce Dumnezeu spune că urăşte!

Când un om îşi găseşte confortul în frecvenţa la biserica lui, în timp ce lumea de afară moare fără Dumnezeu, Dumnezeu urăşte lucrul acesta!

... în grupul său, în ceea ce face, în cine este, în ... familie...

Dumnezeu urăşte "omul liber" şi "independent"!

Oamenii din zilele noastre ar trebuie să reţină cel puţin două mesaje din cartea profetului Obadia!

1. Nu te împotrivi lui Dumnezeu
2. Nu-i persecuta pe cei ce-i aparţin Lui

Asta este ceea ce Obadia proclamă sus şi tare: nu te mândri cu ceea ce eşti şi ai, şi nu te lua de (dispreţui pe) copiii lui Dumnezeu!

Citeşte istoria lumii! În afară de germani, toţi care s-au luat de evrei au sfârşit-o prost!

Aplicaţie:

Mânia lui Dumnezeu este sigură! Va veni!

"Sabia lui Damocles"
Regele Dionisius, tiranul Siracuzei a fost numit de Damocles, linguşitorul, "cel mai fericit om de pe pământ". Pentru ca să-l convingă de greşeala lui se spune că acest rege l-a invitat pe Damocles la un banchet unde l-a îmbrăcat cu o robă împărătească şi l-a tratat regeşte. Însă în tot timpul banchetului deasupra capului lui Damocles a stat atârnând de un fir de păr de cal o sabie ascuţită care s-a spus că semnifica fericirea regelui.

Aceasta este versiunea divină a legendarei "Săbii a lui Damocles" - Luca 13 - "La fel"!

1 În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 ,,Credeţi voi", le-a răspuns Isus, ,,că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel."

Faptele Apostolilor 17:30-31 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi..."

Dacă aţi observat trăim într-o vreme când a vorbi despre păcat, despre mânia lui Dumnezeu şi despre dreapta Lui judecată poate părea nepotrivit. Cu toate acestea Biblia ţine să ne amintească că,

"toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată a lui Hristos" (Rom.14:10)

Cine credeţi că vor fi cei ce vor suferi mânia lui Dumnezeu? Biblia spune că "toţi suntem din fire copii ai mâniei" (Efes.2:3)

Cum putem scăpa atunci de mânia lui Dumnezeu? Cum poate fi abătută mânia lui Dumnezeu de la tine şi de la ţara ta? Doar în Mielul lui Dumnezeu! Oricine crede în El, nu va fi osândit!

Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie - Exodul 12:13.

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament