E. Dumnezeu se aşteaptă ca noi să ne folosim pe deplin capacităţile şi puterile noastre, date de Dumnezeu, pentru a munci serios şi cinstit. Acesta este felul normal al lui Dumnezeu de a împlini nevoile noastre zilnice. De asemenea, El răsplăteşte de regulă munca serioasă cu o măsură de prosperitate.
Exodul 20:9 Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.
Prov.13:11 Bogăţia câştigată fără trudă (fără muncă, repede şi necinstit) scade, dar ce se strânge încetul cu încetul (treptat şi prin muncă cinstită), creşte.
Prov.6:6, 9, 10-11 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! ... Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?... Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!... şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
Prov.10:4 Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.
Prov.14:23 oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă (sărăcie).
Prov.26:14 Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul (în locul) lui.
Efes.4:28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Col.3:23, 24 Orice faceţi (oricare ar fi sarcina, munca voastră), să faceţi (lucraţi) din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii cari ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi (de fapt) Domnului Hristos.
1Tes.4:11, 12 Să căutaţi (faceţi să fie ţelul vostru) să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mânile voastre, cum v-am sfătuit. şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni (fără de depindeţi de nimeni şi fără să datoraţi nimănui ceva).
Prov.28:20, 22; 20:21; 21:20; Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede (câţi români vor asta oare?) nu rămâne nepedepsit... Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească (este hotărât să câştige fără scrupule, cu orice preţ), şi nu ştie că lipsa va veni peste el... O moştenire repede câştigată de la început (ilicită), nu va fi binecuvântată la sfârşit... Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.
F. Aceste versete demonstrează principiile sugerate la începutul punctului E, şi anume că Dumnezeu doreşte ca noi să ne folosim puterea şi capacitatea de muncă pentru a lucra serios şi cinstit, şi că acesta este felul normal în care Dumnezeu împlineşte nevoile noastre, răsplătind munca cinstită cu o măsură de bunăstare. Cu toate acestea, pasajele de mai sus învaţă mai mult de atât. Ele conţin şi avertismente privitoare la îmbogăţirea rapidă şi fără scrupule, la "şmecheriile" financiare, sau vorbesc cu privire la lipsa de mulţumire cu ce ai, prezicând pedeapsa sigură a acestor oameni.
1. În zilele noastre când oamenii încearcă să se îmbogăţească repede neglijându-şi viaţa lor spirituală, copiii şi nevestele lor, biserica şi săracii, acestor versete ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să li se acorde o mare atenţie.
2. Mulţi au ignorat mesajul acestor versete suferind acum consecinţele purtării lor fiind înstrăinaţi de Dumnezeu, de soţiile lor, sau de copiii lor.
3. Fără să greşim putem spune că munca din greu este o poruncă a lui Dumnezeu, dar dacă omul devine atât de preocupat şi mistuit de munca lui încât îşi neglijează celelalte îndatoriri date lui de Dumnezeu, Proverbele ne spun că acesta nu va rămânea nepedepsit!
G. A dărui Domnului şi oamenilor nevoiaşi este atât un privilegiu şi o investiţie, cât şi o responsabilitate a soţilor.
2 Cor.9:7 Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău (cu şovăire), sau de silă (forţat sau manipulat de liderii bisericii!), căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu." (şi vers.6) Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.
Luca 6:38 Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.
Prov.14:21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
Prov.19:17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.
Prov.22:9 Omul milostiv (generos) va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.
Efes.4:28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Gal.6:6 Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă (sau, să contribuie la sprijinirea materială a acestuia!).
H. Se cuvine să vă plănuiţi atât cum să vă câştigaţi banii cât şi cum să-i cheltuiţi.
Prov.20:18 "Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă". Deşi acest verset nu se aplică cu exactitate finanţelor, el susţine totuşi necesitatea plănuirii detaliilor oricărui domeniu al vieţii.
Prov.27:23, 24 "Îngrijeşte bine de oile tale, şi ia seama la turmele tale. Căci nici o bogăţie nu ţine veşnic, şi nici cununa nu rămâne pe vecie". Din nou vedem că principiul plănuirii şi al supravegherii atente atât a cheltuirii cât şi a obţinerii banilor este afirmat cu claritate de aceste versete.
Luca 14:28 "Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?" În acest verset care nu se referă direct la plănuirea financiară vedem cum Isus se exprimă favorabil cu privire la omul care-şi face planuri înainte de a construi.
Luca 16:9-10 "Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte (bani, bunuri materiale)... Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari..."
Atât contextul cât şi conţinutul acestor versete recomandă folosirea înţelepciunii şi a plănuirii în câştigarea şi cheltuirea banilor. Este adevărat că aceste planuri trebuie făcute judicios şi prin rugăciune având în minte principiile biblice expuse aici. Odată făcute aceste planuri se cuvine să fie supuse Domnului şi suveranităţii Sale care să le ajusteze şi să le schimbe cum doreşte. Privitor la planurile noastre trebuie să facem cum spune Iacov, "Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru" (Iacov 4:15). A nu face aşa, Iacov ne spune că este aroganţă, îndrăzneală şi îngâmfare, şi toată lauda noastră este rea (vezi, Iacov 4:16). Dar chiar dacă se presupune să ne facem planurile noastre şi să ne rugăm pentru ele, trebuie să fim gata să renunţăm la ele pentru Domnul. Vezi, Prov.3:5-7
Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
I. Se presupune să trăim în limitele câştigului nostru şi să nu ne facem datorii care s-ar putea să nu fim în stare să le achităm.
Prov.6:1, 2, 3 "Fiule, dacă te-ai pus chezaş (garant) pentru aproapele tău, dacă te-ai prins (îl girezi; girant) pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ, şi stăruieşte de el.
La prima vedere acest verset poate părea să sugereze să nu-i ajuţi pe alţi oameni, dar nu este o interpretare bună. Avertismentul pe care pasajul ni-l oferă este acela de a evita situaţia în care să fii pus în situaţia în care să fii obligat să achiţi o datorie mai mare decât poţi. Cuvintele "legat" şi "prins" cât şi tonul urgent al pasajului ne arată că datoria pe care omul o are este una mare. Poate fi una care să te ducă în faliment, sau datorii, sau să te împiedice să-ţi îndeplineşti alte obligaţii, faţă de Dumnezeu, soţie, sau familie. Deci, conform acestui pasaj, nu ar trebui să nu ne luăm obligaţii financiare iresponsabile, să ne aruncăm în datorii care să ne fie greu, sau imposibil să le achităm.
Prov.22:7 Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.
Alte pasaje ne arată că totuşi creştinul se poate împrumuta (există biserici care susţin că creştinii nu se pot împrumuta şi apelează la un pasaj ca cel de mai sus! Vezi, 2Împăraţi 4:3; 6:5; Exodul 22:14, 15; Mat.5:42; 21:1-3. Avertismentul este împotriva unor împrumuturi frecvente şi excesive care să ducă la îndatorarea celui ce se împrumută încât îşi pierde libertatea (civilă sau financiară). Multe familii s-au îndatorat atât de mult cumpărând lucruri care nu le erau neapărat necesare, sau de care se puteau lipsi, încât acum sunt sclavii creditorilor lor. Acest lucru este greşit şi ar trebui evitat de orice creştin.
Rom.13:7, 8 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Să nu datoraţi nimănui nimic...
Cu alte cuvinte, nu vă faceţi datorii pe care nu puteţi să le achitaţi, şi achitaţi datoriile pe care le aveţi.
Acestea sunt doar câteva aspecte ale filozofiei biblice a banilor, şi reprezintă coordonatele şi standardele după care deciziile financiare ale unei familii creştine trebuiesc luate. Toate disputele şi deciziile soţilor ar trebui să se raporteze la acestea dacă doresc ca familia lor să nu sufere material mai mult decât oricum suferă în această lume plină de nevoi. În plus, cuplul care face paşi serioşi în aplicarea acestor principii va dobândi armonia familială autentică care să le facă viaţa alături atât de plăcută.
II. Un alt pas important înspre formarea unei concepţii financiare identice a soţilor se va face atunci când aplică detaliile şi principiile acestea în situaţiile practice ale vieţilor lor. Pentru a implementa aceste principii financiare biblice v-aş sugera următoarele acţiuni:
A. Începeţi prin a determina realist venitul vostru.
1. Înainte de a determina cât de mult puteţi cheltui trebuie să aflaţi cât veţi câştiga. Nu puteţi cheltui ce nu aveţi!
2. Pentru a determina venitul vostru faceţi o listă a tuturor câştigurilor sau profiturilor lunare. Includeţi salariul, dobânda de la bancă, ajutorul venit de la alţii, familie, prieteni, etc.
B. După ce aţi determinat venitul puteţi acum să vă plănuiţi cheltuielile inevitabile.
1. În capul listei voastre ar trebui să se afle o parte generoasă pentru lucrările bisericii voastre.
a. Observaţi că nu am spus să rezervaţi o "parte generoasă" pentru Domnul deoarece cred că pentru nişte creştini această problemă nu se pune, tot ce au ei aparţinând Domnului. Aceasta însemnând că ar trebui să ne folosim toţi banii într-un fel plăcut lui Dumnezeu şi nu pentru a ne satisface plăceri şi păcate nelegiuite. Din acest punct de vedere, toţi banii noştri aparţin Domnului. Administrarea creştină a acestora este completă, nu parţială.
b. Scriptura ne spune limpede că o parte a banilor noştri ar trebui să fie folosiţi pentru sprijinirea lucrărilor bisericii noastre. (priviţi la, Fapte 6:4; 1Cor.9:7-11, 13, 14; 1Cor.15:57-16:2; Gal.6:6-10; 1Tim.5:17, 18; Luca 10:1-7)
c. Atunci, o bună administrare a banilor voştri va include punerea deoparte a unei părţi generoase pentru biserica voastră. Lucrul acesta ar trebui practicat proporţionat, cu regularitate, cu consecvenţă, şi bucurie şi cu chibzuinţă.
d. În opinia mea, ideea că ar trebui să amânăm o dăruire generoasă bisericii noastre până ce ne achităm datoriile, ni se ridică salariul, sau până ce ne cresc copiii, ne cumpărăm casa, etc., se contrazice Scripturilor. Într-adevăr atunci poate vom fi în stare să dăm mai mult, însă a da generos se face acum, nu atunci!
2. Puneţi deoparte partea de bani care vă este necesară achitării costurilor întreţinerii (apă, curent, canal, etc.)
a. De pildă, puteţi să vă aproximaţi cât de mult trebuie să plătiţi pe lună pentru acestea făcând calculul pe tot anul şi împărţindu-l apoi pe 12 luni, aflând astfel cât trebuie să reţineţi lunar pentru a achita aceste cheltuieli. Evident, aceasta include să nu se mai scumpească apa şi curentul! Reţineţi ideea.
b. Priviţi la, Luca 3:7, 8, 13, Marcu 12:17 şi Romani 13:6, 7 pentru a vedea cât de important este ca creştinii să-şi plătească impozitele şi cheltuielile de întreţinere.
3. Puteţi face o detaliere a nevoilor familiei (vezi, 1Tim.5:8). Pe această listă veţi trebui probabil să includeţi:
a. cheltuielile pentru întreţinere
b. chiria, impozitul
c. apa, curentul, canalul, telefonul (!?), căldura, etc.
d. mâncarea
e. mobila şi altele din casă
f. îmbrăcămintea (curăţarea şi întreţinerea hainelor)
g. doctorul de familie...etc.
h. concediul şi recreerea
i. economiile şi investiţiile
j. literatura
k. educaţia (a voastră, sau a copiilor)
l. ajutorarea altora (a orfanilor, a bătrânilor, etc.)
m. accidente, urgenţe
3. Ajunşi aici, dacă volumul cheltuielilor voastre îl depăşeşte pe cel al veniturilor atunci va trebui să faceţi eforturi pentru a echilibra această balanţă. Iată câteva sugestii în această direcţie:
a. puteţi să încercaţi să vă reduceţi cheltuielile. Parcurgeţi-vă calculele şi întrebaţi-vă dacă:
1) cheltuiţi pe ceva complet inutil, ceva de care un aveţi neapărată nevoie?
2) cheltuiţi pe ceva de care vă mai puteţi lipsi din când în când?
3) cheltuiţi pe ceva care se poate cumpăra mai ieftin în altă parte sau se poate înlocui cu un produs de altă calitate, dar mai ieftin?
4) cheltuiţi pe ceva care se poate procura pe altă cale?
5) cheltuiţi pe ceva care poate cumpărat împreună cu alţii şi puteţi folosi echitabil alături de aceştia? (de exemplu, o carte a bisericii, un spaţiu de joacă, etc.)
b. puteţi să vă sporiţi venitul dacă
1) mai găsiţi un loc de muncă după-amiaza (cine poate!)?
2) lucraţi cu ora la un patron?
3) lucraţi acasă pentru alţii?
4) lucraţi în zilele libere?
5) lucraţi pentru oameni invalizi, bătrâni, neajutoraţi care vă pot plăti serviciile?
Uneori la astfel de slujbe temporare vă puteţi duce şi membrii familiei pentru a nu le lipsi acestora prea mult.
6) munceşte şi soţia?
Evident această posibilitate implică cunoaşterea de către soţ a locului ei de muncă cât şi îndeplinirea unor cerinţe morale de către partea angajatoare. Aceasta este o situaţie care de cele mai multe ori produce tensiuni între soţi, de aceea încrederea soţului trebuie neapărat obţinută. De asemenea, apariţia copiilor în viaţa familiei poate necesita mai mult prezenţa acasă a soţiei, fără a-i împiedica cariera, dacă într-adevăr ea se remarcă ca un eficient om de afaceri, un preşedinte, primar sau director! Dar dacă soţia este doar o secretară ce poate fi înlocuită, nu văd de ce familia ar trebui încercată mai mult decât este!
Se poate îmbunătăţi venitul familiei tale învăţând să faci ceva nou? Cum ar fi să dezmembrezi maşini, motoare, să faci croitorie, ceramică, grădinărit, tâmplărie, traducere, editare de text pe calculator, etc. De fapt, sunt numeroase exemplele când slujbele acestea au devenit profesii în toată regula, devenind chiar principala ocupaţie a familiei. Nu aşteptaţi să vă dea cineva de lucru! Căutaţi-vă singuri!
Nu vă ruşinaţi să faceţi orice şi nu fiţi pretenţioşi cu privire la cine vă dă de lucru! Nu există prea mulţi patroni creştini şi poate că acela care vă primeşte are nevoie tocmai de un creştin aflat în "misiunea" câştigării existenţei sale în această lume, ca tine!
Concluzie
"De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup" (Gen.2:24).
1) Este lucrul acesta posibil? Adică, să se ajungă la o asemenea unitate şi armonie încât cei doi să fie "un singur trup"?
2) Se poate cunoaşte o armonie perfectă în căsnicie în orice privinţă a vieţii?
Da, se poate dacă:
1) Isus Hristos v-a salvat din păcatele voastre şi a rupt puterea păcatului asupra vieţilor voastre.
2) vă veţi lua în serios rolurile voastre în căsătorie şi le veţi împlini ca atare.
3) veţi căuta împreună pe Domnul nu numai pentru orice problemă ci şi pentru a-i da Lui ce i se cuvine, închinare, glorie, recunoştinţă.
4) vă veţi iubi cu dragostea Lui şi
5) veţi respecta şi aplica principiile financiare biblice prezentate aici.
Să le recapitulăm cu acest prilej.
1. În viaţă sunt lucruri mult mai de preţ decât banii şi bunurile materiale.
2. Atât lăcomia cât şi nemulţumirea sunt păcate care vor fi grabnic pedepsite.
3. Dumnezeu este cel ce în primul rând îi dă omului puterea de a-şi câştiga existenţa, şi nu o face prin sudoarea frunţii lui.
4. Valorile cereşti sunt mult mai de dorit decât cele lumeşti şi pământeşti.
5. De regulă, Dumnezeu răsplăteşte munca făcută bine.
6. Tot ce posedăm aparţine Domnului, odată cu noi. Administrarea creştină a banilor nu este parţială ci totală!
7. A susţine lucrarea Domnului prin Biserică este atât un privilegiu cât şi o investiţie, nu doar o datorie sau o obligaţie.
8. Se cuvine să economisim bani pentru urgenţe şi necazuri.
9. Trebuie evitate "ofertele" de a câştiga bani repede şi sigur(!).
10. Să nu cheltuim mai mult decât câştigăm.
11. Trebuie să cheltuim judicios şi să o facem disciplinat.
12. Se cuvine să caut voia lui Dumnezeu pentru cheltuielile noastre.
13. Se cuvine să muncesc nu doar ca să am pentru familie, ci şi pentru a-i putea ajuta pe alţii.
Pentru a vedea pe ce versete din Cuvântul lui Dumnezeu se inspiră aceste principii trebuie să reveniţi asupra materialului prezent, citindu-l tot încă odată!
Materialul acesta a fost preluat şi adaptat în mare măsură din cartea lui Wayne Mack "Strengthening Your Marriage", fostă, "How To Develop Deep Unity In The Marriage Relationship", publicată de Presbyterian and Reformed Publishing Co., Phillisburg, New Jersey, S.U.A. Răspunderea pentru această lucrare revine lui Teodor Macavei.