4) Exodul 20:8-11; de ce creştinii se închină duminica când legea a sfinţit (şi ales) sâmbăta ca fiind ziua de închinare?

Problema:

Această poruncă din Lege afirmă că a şaptea zi a săptămânii, Sâmbăta este ziua pe care Domnul a ales-o ca fiind o zi de odihnă şi de închinare. Cu toate acestea în Noul Testament Biserica Creştină a început să se închine şi să se odihnească în prima zi a săptămânii, adică Duminica. Nu înseamnă aceasta că creştinii încalcă porunca Sabatului închinându-se în prima zi a săptămânii în loc de ziua a şaptea?

Rezolvarea:

Întâi de toate, baza poruncii de a ţine Sabatul, aşa cum este afirmată în Exodul 20:11, este că în ziua a şaptea Dumnezeu s-a odihnit după şase zile de lucru, şi ziua a şaptea a binecuvântat-o şi sfinţit-o. Ziua de Sabat a fost instituită ca fiind o zi de odihnă şi de închinare. Poporul lui Dumnezeu trebuia să urmeze exemplul lui Dumnezeu în modul Său de lucru şi de odihnă. Cu toate acestea, aşa cum Isus a spus, corectând/mustrând concepţia deformată a Fariseilor, "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat" (Marcu 2:27). Isus spunând prin aceasta că Sabatul nu a fost făcut (instituit) pentru a-i înrobi şi a-i asupri pe oameni, ci pentru a le fi de folos. Spiritul respectării Sabatului este păstrat şi continuat de către respectarea Noului Testament a odihnei şi a închinării din prima zi a săptămânii.

În al doilea rând, trebuie amintit că în conformitate cu Coloseni 2:17, Sabatul a fost "umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos". Respectarea Sabatului a fost asociată în Deuterenomul 5:15 cu răscumpărarea, unde Moise a spus: "Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă (adică, Sabatul)". Sabatul a fost o umbră a mântuirii/izbăvirii/răscumpărării care va fi oferite în Hristos. El a simbolizat odihna din lucrările noastre şi intrarea în odihna lui Dumnezeu, oferită de lucrarea Sa încheiată pe cruce.

În cele din urmă, deşi principiile morale exprimate în porunci sunt reafirmate în Noul Testament, porunca de a pune deoparte (de a sfinţi) ziua de Sâmbătă ca fiind o zi de odihnă şi de închinare este singura poruncă care nu s-a repetat! Pentru aceasta există nişte motive foarte bune. Credincioşii Noului Testament nu sunt sub Legea Vechiului Testament (vezi, Rom.6:14; Gal.3:24-25). Prin învierea Sa în prima zi a săptămânii (Mat.28:1), arătările Sale repetate în Duminicile care au urmat (Ioan 20:26) şi prin coborârea Duhului Sfânt, Duminica (Fapte 2:1), Bisericii creştine primare i-a fost oferit modelul închinării din ziua de Duminică. Primii creştini au făcut lucrul acesta cu regularitate după cum vedem în Fapte 20:7, 1 Cor.16:2. Închinarea în ziua de Duminică a fost sfinţită şi de Domnul care i s-a arătat/descoperit lui Ioan de "Ziua Domnului", în aceea ultimă mare viziune a cărţii Apocalipsei, cap.1, vers.10. Acestea sunt motivele pentru care creştinii se închină Duminica în loc de Sabatul evreiesc.


înapoi la index | Apologetică