Învingând ispita
Singura veste bună, atunci când suntem ispitiţi, este că putem avea victorie asupra ispitei. Este crucial să cunoaştem acest lucru. Ascultându-i sau urmărindu-i pe anumiţi creştini, poţi rămâne cu impresia că victoria asupra ispitei este exclusă şi că să "cazi" este doar un alt aspect al experienţei creştine. Nimic nu poate fi, însă, mai departe de adevăr. Biblia ne spune că victoria este posibilă. Apostolul Ioan a spus: "Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi." (1 Ioan 2:1). Iacov în capitolul 4 versetele 7-8 ne învaţă cum să obţină victoria "Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi."
Victoria începe cu o supunere totală faţă de Dumnezeu. Dacă Isus nu este Domnul vieţilor noastre va fi foarte greu, dacă nu imposibil, să câştigăm în faţa ispitei. Supunându-ne Domnului, trebuie apoi să ne împotrivim diavolului. A ne împotrivi diavolului înseamnă să-l înfruntăm cu armele pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. Principala armă este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îl înfruntăm, în scurt timp Satan se va îndepărta. În Matei 4:1-11 vedem acest lucru frumos ilustrat în viaţa lui Cristos. Isus este întâmpinat, după ce posteşte patruzeci de zile şi nopţi de către Satan care Îi spune "dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini" şi iată că Domnul nostru face ceea ce am învăţat şi noi; i se împotriveşte diavolului. Cum? Cu cuvântul lui Dumnezeu: "Este scris: ,,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu". Fiecărei încercări a lui Satan de a-L ispiti, Isus îi ripostează cu Cuvântul. Şi noi trebuie să abordăm ispita exact ca şi Isus, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când Satan te ispiteşte să revii la vechile obiceiuri, împotriveşte-i-te cu 2Corinteni 5:17 "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi." şi cu Romani 6:11-12 "Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui." Când Satan te ispiteşte cu imoralitate sau lucruri interzise de Dumnezeu, împotriveşte-i-te cu 1Corinteni 6:19.20 "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." În aceste exemple practice despre ispită vedem ce important este ceea ce a spus David: "Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!" (Psalmul 119:11). Memorarea scripturilor este de mare folos când ne întâlnim cu ispita. În fine, aminteşte-ţi că "omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El... şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii." (Romani 6:6,18).
Terminând cu ispita am ajuns la sfârşitul acestei părţi a studiului în care ne-am concentrat mai ales asupra naturii şi activităţii adversarului. Vom trece în continuare să studiem acele lucruri care ne duc la victorie în această bătălie creştină. Vreau să închei această secţiune cu două pasaje încurajatoare:
"Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda".
(1Corinteni 10:13)
"Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie."
(Evrei 4:14-16)
Armura lui Dumnezeu
"De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu."
(Efeseni. 6: 13-17)
Ne vom ocupa în cele ce urmează de armele noastre în această bătălie. În pasajul de mai sus, Pavel ne descrie imaginea unui soldat roman complet echipat pentru luptă, explicând că în acelaşi fel trebuie şi noi să ne echipăm cu armura lui Dumnezeu. El face mai apoi o listă cu diferitele părţi din care este alcătuită această armură, făcând analogia cu soldatul roman. Nu vreau să ne preocupăm de tipul de armură pe care o purta un soldat roman, ci să pătrundem mesajul din spatele acestei analogii. Ce vrea să ne arate apostolul? Ce anume este armura lui Dumnezeu?
Armura lui Dumnezeu în întregul ei este în esenţă înţelegerea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, a Scripturii. Fiecare piesă a armurii reprezintă un alt aspect al adevărului şi conduce în cele din urmă la o înţelegere completă şi la capacitatea de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o forţă de temut împotriva forţelor întunericului. Cercetând această armură, observăm că în majoritatea ei este defensivă. Ea ne este dată să ne protejeze de atacurile duşmanului. Cingătoarea adevărului, platoşa neprihănirii, cizmele păcii, scutul credinţei şi coiful mântuirii sunt în cea mai mare parte pentru apărare, ajutându-ne să nu pierdem teren. Această armură şi aspectul ei defensiv reprezintă cunoaşterea detaliată a Cuvântului lui Dumnezeu şi a principalelor doctrine ale creştinismului, conţinute în el.
Cingătoarea adevărului
Cingătoarea este menţionată mai întâi pentru că este piesa fundamentală a armurii. Îi dădea soldatului mobilitate şi putere. Este cingătoarea adevărului. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este baza de la care este dată această bătălie. A fi încins cu adevărul înseamnă a avea cunoştinţa şi credinţa în adevăr. Duşmanul nu poate fi înfruntat cu raţiunea umană, tradiţie, credinţă speculativă sau cu nimic altceva decât cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea trebuie să-l avem pregătit. Să fii pregătit cu Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să te afunzi în Cuvântul lui Dumnezeu
Platoşa neprihănirii
Urmează să ne ocupăm de platoşa neprihănirii. Platoşa este, bineînţeles, cea care protejează organele vitale - inima, plămânii, pancreasul, ficatul, etc. Cei din vechime credeau că în această parte a corpului sălăşluiesc emoţiile. Aşa că, vorbind despre mâhnire spunem "inimă frântă", "mi se strânge stomacul de milă", când vrem să ne exprimăm compasiunea. De aceea platoşa este menită să ne apere pe acest tărâm al emoţiilor. Ia seama, este vorba de platoşa neprihănirii. Foarte adesea Satan ne atacă prin emoţiile noastre în ce priveşte neprihănirea noastră. Am vorbit deja de condamnare, sentimentul că Dumnezeu este împotriva noastră. Când ne copleşeşte condamnarea, înţelegerea acestei doctrine a neprihănirii pe care Cristos a implantat-o în noi este ceea ce ne slujeşte ca o primă linie de apărare. Cunoştinţa ne este dată de scriptură:
"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El."
(2 Corinteni 5:21)
"spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui".
(Efeseni 1:6)
"şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă."
(Filipeni 3:9)
La neprihănirea lui Cristos care este în noi se referea Pavel când vorbea de platoşa neprihănirii. Într-un al doilea sens, platoşa neprihănirii se referă la a practica neprihănirea. O viaţă sfântă face şi mai dificilă "slujba" diavolului de a ne învinovăţi.
Cizmele păcii
Trebuie să fim încălţaţi, gata de drum cu Evanghelia păcii. Soldatul roman purta în luptă sandale ţintuite care îi dădeau siguranţă şi îl ajutau să stea neclintit în conflict. Aceste încălţări îi dădeau încredere. Astfel, avea pace în mijlocul luptei. Pacea lui Dumnezeu ne dă încredere şi siguranţă în bătălie. Pacea lui Dumnezeu este cea care ne protejează de descurajare şi disperare.
Scutul Credinţei
Am ajuns acum la scutul credinţei. Scutul la care se referă Pavel era atât de mare încât soldatul se putea ascunde în întregime în spatele lui. Acest scut îl proteja de norul de săgeţi trimise de duşman. Ceea ce făcea acel scut pentru soldatul roman, face şi scutul credinţei pentru creştin. Scutul credinţei este o încredere deplină în natura, caracterul, dragostea şi promisiunile lui Dumnezeu, care ne sunt făcute cunoscute prin Cuvântul Lui. Acest scut ne adăposteşte de săgeţile arzătoare ale celui rău.
Coiful mântuirii
Piesa finală a echipamentului defensiv este coiful mântuirii. Acest coif ne protejează mintea de atacurile îndreptate împotriva siguranţei mântuirii noastre. Satan ne va acuza că nu facem destul pentru Dumnezeu, iar mai apoi va pune la îndoială validitatea mântuirii noastre. A înţelege şi a aplica doctrina mântuirii prin har şi numai prin har este ceea ce înseamnă să îţi pui coiful mântuirii. Din nou, această cunoştinţă ne este dată prin Scriptură:
"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni."
(Efeseni 2:8-9)
"El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui..."
(Tit 3:5)
Coiful mântuirii este să cunoşti şi să strângi aceste adevăruri în inima ta.
Sabia Duhului
Iată-ne ajunşi la cea din urmă piesă a armurii, care este, totodată, singura armă ofensivă; sabia Duhului - Cuvântul lui Dumnezeu. "Este ceea ce Dumnezeu a vorbit, Cuvântul Lui, Biblia. Biblia este mai ascuţită decât oricare sabie cu două tăişuri. Este înţelepciunea lui Dumnezeu şi puterea lui Dumnezeu. Se impune în faţa raţiunii şi a conştiinţei. Ea are puterea nu numai a adevărului ci a adevărului divin. Împotriva tuturor erorilor, a filosofiilor false, a falselor principii de morală, a tuturor înşelăciunilor viciului, a oricăror sugestii ale diavolului; singurul, cel mai simplu şi suficient răspuns este Cuvântul lui Dumnezeu. El alungă toate puterile întunericului. Puterea Cuvântului lui Dumnezeu este la-ndemâna atât a creştinului ca şi individ cât şi a colectivităţii bisericii. Toate victoriile noastre asupra păcatului şi a greşelii sunt cucerite prin Cuvântul lui Dumnezeu. Câtă vreme îl vom folosi şi ne vom baza doar pe el, cuceririle noastre vor continua. Dar atunci când orice altceva, fie ea raţiune, ştiinţă, tradiţie, sau porunci omeneşti, este lăsat să îi ia locul, sau să îndeplinească aceeaşi funcţie, atunci biserica sau creştinul se află la mila adversarului."
Exemplul nostru în luptă
Printr-o scurtă consideraţie asupra misiunii pământeşti a Domnului nostru ne putem da seama de felul în care se foloseşte sabia Duhului. Am vorbit deja despre confruntarea dintre Cristos şi Satan din pustie şi am văzut cum l-a alungat Isus pe Satan prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acelaşi model îl descoperim din nou şi din nou de-a lungul lucrării Lui pământeşti, în special în confruntările cu cărturarii şi fariseii. De fiecare dată, mânuind cu îndemânare sabia Duhului, Isus Şi-a redus la tăcere inamicii. Ia de exemplu întâmplarea consemnată în Matei 21:15 şi 16. Liderii religioşi s-au mâniat pe Isus că le permitea copiilor să Îl numească Mesia. Îţi aminteşti ce le-a răspuns? "Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: 'Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?'" Sau atunci când saducheii, gândindu-se că au în mână un argument puternic împotriva învierii, L-au pus în faţa unei situaţii ipotetice despre căsătorie. Răspunsul Lui a fost: "Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." iar mai apoi le-a spus: "...n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice..." (Matei 22:29,31). Un ultim exemplu este răspunsul Domnului la declaraţia fariseilor că Mesia trebuia să fie doar fiul lui David: "Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor..." (Luca 20:41-44) În fiecare dintre aceste exemple suntem în mod indirect învăţaţi, de către Căpitanul mântuirii noastre, cum să mânuim sabia Duhului cu eficienţă.
Acum, că am definit armura lui Dumnezeu, nu ne rămâne altceva de făcut decât să vedem ce înseamnă să ne-o punem. Îndemnul este să ne punem "întreaga armătură a lui Dumnezeu", şi, devreme ce armura lui Dumnezeu înseamnă înţelegerea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, a-ţi pune armura înseamnă, deci, să fii echipat cu o deplină cunoaştere a Scripturilor. Cunoaşterea Scripturilor va creşte pe măsură ce ne petrecem timp citindu-le, meditând, studiindu-le şi memorându-le. Hai, deci, să facem o scurtă trecere în revistă a acestor abordări ale Cuvântului.
Cititul
Cititul este primul şi cel mai simplu mod în care abordăm Scripturile. Poate că începem cu Geneza şi continuăm să citim până la Apocalipsa. De-a lungul acestui parcurs, încet dar sigur, Duhul Sfânt ne reprogramează şi creează în noi o imagine nouă despre lume, văzută prin prisma lui Cristos. Printr-o citire consistentă a Scripturilor, suntem antrenaţi de către Duhul Sfânt să gândim în mod spiritual. Dumnezeu ne împarte fiecăruia din mintea lui Cristos. Mie îmi place să citesc din Biblie seara, înainte să mă culc. Este un minunat mod de a-ţi încheia ziua. Citind cu o viteză obişnuită timp de patruzeci şi cinci de minute - o oră pe zi, poţi să treci prin întreaga Biblie în mai puţin de un an. Dacă ai terminat, te întorci la Geneza şi reiei totul de la capăt. Cu cât cunoaştem mai bine Cuvântul scris, cu atât vom cunoaşte mai bine Cuvântul cel viu, pe Domnul Isus Cristos.
Meditaţia (asupra Scripturii)
Meditaţia este următoarea abordare a Scripturilor. Bineînţeles, ea include cititul, dar merge mult mai adânc. Cuvântul "a medita" înseamnă a gândi profund, a vorbi cu tine însuţi. Asta trebuie să facem şi noi cu Cuvântul. Trebuie să ne gândim la el, să vorbim cu noi înşine despre el. Trebuie să vorbim cu Domnul despre el. Meditaţia diferă de citit pentru că necesită mai mult timp şi cere o mai mare concentrare din partea noastră. Când meditez asupra unui fragment din Scriptură, mă rog pentru acest lucru şi, în acelaşi timp, îmi pun întrebări. Cui i-a fost scris pasajul? Ce vrea să spună? Cum mi se aplică mie? Ce alte părţi din Scriptură au legătură cu ce s-a spus în pasaj? Când meditez, de obicei, am la-ndemână un pix şi un carneţel, pentru a putea să-mi notez orice mi-ar vorbi Domnul în acest timp. Pentru mine, meditaţia cea mai bună este dimineaţa devreme, din Noul Testament. Oricum, fiecare trebuie să-şi găsească propria breşă, aşa că nu pregeta să cauţi momentul tău propice pentru meditaţie. Promisiunea binecuvântării este pentru acel care "îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!" (Psalmul 1:2) Încearcă să petreci cât mai mult timp meditând asupra Cuvântului. Fă din aceasta o prioritate.
Studiul
A studia Biblia este ceva ce fiecare creştin trebuie să înveţe să facă. Diferenţa dintre studiu şi citit sau meditaţie este folosirea anumitor ajutoare sau "unelte" în studiu. Spunând unelte, mă refer la concordanţe, dicţionare biblice, manuale biblice, studii semantice din greacă şi ebraică, comentarii, etc. Toate acestea pot fi de mare ajutor pentru înţelegerea Scripturilor. Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu ai la dispoziţie asemenea resurse, o Biblie bună pentru studiu îţi va fi suficientă. Un alt mod de a împlini această nevoie de studiu este să "stai la picioarele" unui învăţător biblic uns de Dumnezeu, care studiază sistematic din Scripturi. Dacă ai această destul de rară oportunitate, mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru ea şi profită din plin. Oricare ar fi modul de studiu care te prinde şi îţi place, fă din studiul Bibliei o parte a vieţii şi fii convins că făcând asta, nu faci altceva decât să te echipezi cu armura lui Dumnezeu.
Memorarea
Un ultim cuvânt pe care vreau să-l spun, legat de echiparea cu armura lui Dumnezeu, este despre memorarea Scripturilor. Să aduni în memorie Cuvântul lui Dumnezeu este cu adevărat un element vital în echiparea noastră. În prima epistolă a lui Ioan, capitolul 2, versetul 14, el spune că tăria tinerilor şi victoria asupra diavolului rezidă în Cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în ei. Nu există un mod mai bun de a te asigura că Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în tine, decât memorarea lui. Începe prin a citi din nou şi din nou acele scripturi care ţi-au vorbit cel mai puternic. Dacă e nevoie, scrie-le pe o hârtie şi citeşte-le zi de zi, până devin parte din tine. Vei vedea că acele versete vor fi cele mai puternice arme din arsenalul tău spiritual.
În final, aminteşte-ţi că aceasta este armura lui Dumnezeu şi, de aceea, putem fi siguri că, dacă o îmbrăcăm, victoria este a noastră. Întrebarea este: oare o vom îmbrăca? Dumnezeu ne ajută să o facem, pentru că bunăstarea noastră spirituală depinde de ea.
Pregătit Pentru Luptă
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
(Efeseni 6:18)
Soldatul creştin este acum complet echipat pentru luptă. Cu toate acestea, nu este încă pregătit pentru a lupta. Îi lipsesc două elemente esenţiale pentru a învinge: îndemânarea şi tăria. Chiar dacă soldatul are cel mai bun armament, dacă îi lipseşte tăria şi îndemânarea, victoria este, în cel mai bun caz, nesigură. Ceea ce înseamnă pregătirea fizică şi tactică pentru tărâmul natural, înseamnă rugăciunea pentru soldatul creştin. Rugăciunea este piesa finală a armurii creştinului. Este asigurarea că soldatul creştin este pregătit pentru luptă.
Scripturile sunt pline de îndemnuri la rugăciune: "Stăruiţi în rugăciune." (Romani 12:12) "Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţămiri." (Coloseni 4:2) "Rugaţi-vă neîncetat." (1Tesaloniceni 5:17)
Rugăciunea este vitală. Este esenţială pentru victoria în bătălia spirituală. Cu toate acestea este adesea neglijată. Neglijarea rugăciunii este unul dintre principalele motive pentru care mulţi creştini sunt slabi şi, de asemenea, pentru care biserica zilelor noastre este slabă. Cele mai multe biserici şi cei mai mulţi creştini fac orice în afară de a se ruga! Este evident că nu am reuşit să înţelegem importanţa rugăciunii. John Bunyan, autorul cărţii "Pilgrim's Progress", om care a petrecut treisprezece ani în închisoare pentru că a predicat evanghelia, spunea: "Poţi face mai mult decât să te rogi, după ce te-ai rugat, dar nu poţi face mai mult decât să te rogi până nu te-ai rugat." Spurgeon spunea: "În inima mea nu există convingere mai puternică decât aceasta: rugăciunea este cea mai eficientă agenţie spirituală în univers după Duhul Sfânt... M-aş putea, mai degrabă, gândi să trăiesc fără să mănânc sau să respir, decât să trăiesc fără să mă rog." Fie ca Dumnezeu să ne dea aceeaşi convingere despre rugăciune pe care aceşti oameni au avut-o.
În pasajul din Efeseni ni se spun cinci lucruri despre rugăciune, în legătură cu războiul spiritual.
Roagă-te mereu
În primul rând, ni se spune să ne rugăm în toată vremea. A te ruga "în toată vremea" înseamnă ca de-a lungul zilei, din nou şi din nou, să ne înălţăm inimile către Dumnezeu în rugăciune, aducând înaintea Lui problemele cu care ne confruntăm. John Wesley a descris omul care împlineşte această cerinţă de "a se ruga neîncetat":
"Inima lui este întotdeauna înălţată către Dumnezeu în orice moment şi în orice loc. Nu este stânjenit şi, cu atât mai puţin, întrerupt de nimic - persoană sau lucru. În singurătate sau între oameni, în timpul relaxării sau al afacerilor, în conversaţie, inima lui este mereu cu Domnul. Fie că este întins sau în picioare, Dumnezeu este întotdeauna în gândurile sale. El umblă cu Dumnezeu continuu, având ochiul iubitor al minţii sale aţintit asupra Lui şi văzându-L peste tot pe Cel care este invizibil."
Aceasta este ceea ce Pavel a vrut să spună prin îndemnul de a ne ruga în toată vremea.
Roagă-te în Duh
Următorul îndemn este să ne rugăm prin Duhul. Aceasta înseamnă să fii condus de Duhul Sfânt în rugăciune. Pentru a ne asigura că ne rugăm în Duh, trebuie să-I cerem Duhului Sfânt ajutorul când intrăm în rugăciune. Nimic nu este mai minunat şi mai entuziasmant decât să primeşti putere în rugăciune de la Duhul Sfânt. Inima îţi este înflăcărată. Mintea ţi-e clară. Fiecare gând îţi este pus în ordine. Laude, cereri şi mijlociri se revarsă liber şi te poţi ruga ore în şir şi să simţi că doar câteva momente au trecut. Caută să te rogi în Duh. Ia-ţi timp să-L rogi pe Domnul să te conducă, înainte să te rogi. Vei vedea că acest fel de rugăciune este o aventură extraordinară şi un extraordinar mod în care credinţa ta este zidită. Oswald Sanders, ex-directorul organizaţiei "China Inland Mission", spunea legat de rugăciune: "Chiar faptul că Dumnezeu pune pe inimile noastre povara de a ne ruga şi ne ţine în rugăciune este dovada că El are intenţia de a ne împlini rugăciunile." Întrebat dacă a crezut cu adevărat că cei doi oameni pentru care s-a rugat mai bine de cincizeci de ani se vor converti, George Mueller a replicat: "Crezi că Dumnezeu m-ar fi ţinut toţi aceşti ani în rugăciune dacă nu ar fi avut intenţia să-i mântuiască?" Aceasta este rugăciunea condusă de Duhul Sfânt.
Veghează în rugăciune
După ce ni se spune să ne rugăm în Duh, îndemnul este acum să veghem în rugăciune. Fii în alertă. Fii în gardă. Fii atent şi gata oricând să te lupţi în rugăciune. Se mişcă Dumnezeu? Roagă-te! Atacă duşmanul? Roagă-te! Un frate a fost doborât? Roagă-te! Stai "de pază"! Ia-ţi un partener de rugăciune! Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te!
Perseverenţa în rugăciune
De la veghe ajungem apoi la perseverenţa în rugăciune. Te-ai rugat vreodată pentru ceva simţind că nimeni nu te-ascultă? Din nou şi din nou ai adus acea cerere înaintea Domnului şi nici o schimbare? Ce este de făcut în asemenea caz? Dacă eşti ca marea majoritate, eşti tentat să renunţi. Nu fă asta! Isus a spus o pildă cu intenţia de a ne comunica faptul că omul ar trebui întotdeauna să se roage fără să-şi piardă pasiunea. (Luca 18:2-8)
Atunci când nu vedem un răspuns imediat la rugăciunile noastre, avem tendinţa de a renunţa. Şi tocmai atunci când dorim să renunţăm este momentul în care avem nevoie de perseverenţă. Rugăciunea eficientă este ca o cursă de maraton. Rezistenţa este cheia. Îţi aduci aminte minunata promisiune pe care a făcut-o Isus cu privire la rugăciune? "Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide." (Matei 7:7) Ceea ce eşuează cei mai mulţi să înţeleagă este că aceasta este o promisiune condiţionată. Din nefericire, această condiţionare este trecută cu vederea în majoritatea traducerilor engleze (şi în cea românească n.t.). Condiţia este perseverenţa. O traducere literală din greacă ar suna cam aşa: "insistă să ceri, insistă să cauţi, insistă să baţi." De câte ori am ratat primirea unui răspuns la rugăciune pentru că am eşuat să împlinim această condiţie a perseverenţei?
Unul dintre cele mai mari obstacole în calea perseverenţei în rugăciune este acela pe care l-au întâmpinat şi apostolii. Isus a spus despre ei: "duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios." Pentru a stărui în rugăciune este nevoie de angajament, disciplină şi sacrificiu de sine. Am mai spus înainte despre George Mueller că s-a rugat mai mult de cincizeci de ani pentru mântuirea a doi oameni. Poţi să-ţi imaginezi de câte ori trebuie să fi fost pe punctul de a renunţa? Totuşi el a fost dedicat şi în acelaşi fel trebuie şi noi să fim dedicaţi, dacă vrem să-l vedem pe duşman înfrânt, lucrarea lui Dumnezeu înflorind şi suflete aduse la Cristos. Perseverează în rugăciune. "Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc! Şi nu-I daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pământ." (Isaia 62:6-7)
Mijlocirea pentru toţi sfinţii
Cuvântul final despre rugăciune se referă la mijlocirea pentru sfinţi. Să te rogi pentru poporul lui Dumnezeu este un privilegiu pe care îl avem fiecare dintre noi. Cauţi o lucrare? Eşti dornic să-L slujeşti pe Domnul dar trebuie să-ţi descoperi chemarea? Fă din aceasta lucrarea ta pentru împărăţie - roagă-te pentru Biserică. Roagă-te pentru pastorul tău şi pentru toţi pastorii care caută cu adevărat să-L slujească pe Domnul. Roagă-te pentru evangheliştii care predică cu credincioşie evanghelia lui Cristos. Roagă-te pentru aceia care-L slujesc pe Domnul ca şi misionari. Roagă-te pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu, care slujesc trupului lui Cristos în vreun fel. Roagă-te şi pentru creştinii care zilnic ies în lume, pentru a fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Roagă-te ca ei să fie sarea pământului şi lumina lumii. Roagă-te pentru cei bolnavi şi suferinzi dintre oameni lui Dumnezeu. Poţi avea o lucrare care să cuprindă întreg pământul - fără să-ţi părăseşti oraşul - mijlocind pentru sfinţi. Prea multă lume subestimează puterea rugăciunii. Dumnezeu foloseşte rugăciunile unor oameni obişnuiţi, făcute acasă, pentru a afecta în mod vital şi a binecuvânta lucrările Sale. Un minunat exemplu despre puterea rugăciunii ne este evidenţiat în mărturia lui Hudson Taylor, misionar în China:
"Acum câţiva ani, s-a înregistrat, la una dintre bazele organizaţiei "China Inland Mission", o extraordinară lucrare a harului, care a atras multă atenţie. Atât numărul cât şi caracterul spiritual al convertiţilor din acea bază era cu mult mai mare decât în alte baze, în care dedicarea misionarilor era la fel de puternică. Această recoltă bogată de suflete a rămas un mister până când Hudson Taylor, într-o vizită în Anglia, a descoperit secretul. La finalul unui discurs de-al său, un domn a ieşit în faţă, pentru a face cunoştinţă cu el. În conversaţia care a urmat, domnul Taylor a fost surprins de cunoştinţele precise pe care acest domn le avea despre acea bază a misiunii. 'Cum se face,' a întrebat domnul Taylor, 'că sunteţi aşa de familiar cu lucrarea de la acea bază?' 'Oo!' a replicat el, 'am fost coleg cu misionarul de acolo, demult, la colegiu: de ani la rând corespondăm în mod regulat; el trimiţându-mi numele celor cercetaţi şi a convertiţilor şi eu aducându-le înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.' În sfârşit, secretul a fost descoperit - un om al rugăciunii, rugându-se precis, rugându-se zilnic."
Rugăciunea este un exerciţiu spiritual extraordinar, care te face "gata de luptă.."
Epilog
Pavel, scriindu-le corintenilor, spunea că nu este ignorant faţă de planurile lui Satan (2Corinteni 2:11). La fel nici noi nu trebuie să fim ignoranţi faţă de planurile lui. Această carte a fost scrisă nu numai cu intenţia de a revela caracterul şi uneltele duşmanului nostru, ci şi cu intenţia de a ne însuşi victoria pe care Dumnezeu ne-o dă asupra lui. De aceea, am luat în consideraţie regatul lui Satan, activitatea lui în lume şi modul în care el îi asaltează pe oamenii lui Dumnezeu. Deşi este înşelător, inteligent şi bine înarmat, el nu are nici o putere în faţa creştinului care este echipat cu întreaga armură a lui Dumnezeu şi este bine antrenat spiritual prin rugăciune. Ceea ce este necesar acum este să aplicăm ceea ce am învăţat, în umblarea zilnică în credinţă. Principiile spirituale desprinse din Cuvântul lui Dumnezeu pot fi aplicate şi practicate doar prin puterea Duhului Sfânt. Cere-I lui Dumnezeu să te umple cu Duhul Său şi să te conducă la victorie. Poţi fi sigur că o va face.
"Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui."
1 | 2 | Umblarea Creştinului