Epafra, omul pe care Dumnezeu l-a folosit
Lectii din exemplul de conducător spiritual al lui Epafra
Calităţile de lider spiritual ale lui Epafra
Epafra este omul lui Dumnezeu pentru care Duhul Sfânt l-a mânat pe Pavel să-l includă în mărturia Scripturilor, deşi nu într-o formă prea extinsă. Cu toate acestea, o serie de calităţi necesare unui adevărat lider spiritual sunt evidenţiate de cuvintele apostolului Pavel care-l descriu pe acesta şi se presupun să se găsească în viaţa fiecărui lider creştin.
Când spui "mare conducător creştin" sau, "ilustru lider religios" toată lumea se gândeşte la un Augustin, la un Martin Luther, la un Tyndale, Wesley, sau Spurgeon, ş.a.m.d. Când întrebi care personaje biblice se potrivesc acestei descrieri, toţi se gândesc la un Moise, la Avraam, la un Iosua, la Pavel, Petru, sau Ioan.
Totuşi Epafra este un ilustru "erou necunoscut", al Scripturilor, al lui Dumnezeu şi nu al oamenilor. Despre el se poate spune că, "Dumnezeu nu l-a salvat ca să fie o senzaţie ci un slujitor!". El nu era piesa principală a unei lucrări dar influenţa şi calitatea lui de conducător a schimbat definitiv destinul etern al colosenilor, de exemplu.
Un faimos dirijor a spus odată: "Cel mai dificil instrument la care să cânţi este vioara a doua. Să găseşti un violonist care să cânte la vioara a doua cu entuziasm, este o problemă. Dar dacă nu ar fi vioara a doua, nu am avea armonie într-o orchestră!"
De câte ori aţi auzit pe cineva care a fost întrebat ce face cum răspunde cu o incredibilă modestie şi în acelaşi timp, cu o mare stângăcie, că, "El doar repară maşini", sau "Eu doar strâng gunoiul", "Eu doar lucrez cu cărbunele"? Răspund cu un ton al vocii care pare să spună că ei sunt "un nimenea" pentru că nu fac nimic important. Întotdeauna mă simt stânjenită când cineva răspunde aşa pentru că mi se pare evident că aceştia nu înţeleg cât de importanţi îi sunt lui Dumnezeu ca indivizi.
Nu auziţi, atunci când deveniţi creştini, de toate modalităţile minunate prin care puteţi să slujiţi Bisericii? Cum aflaţi că Dumnezeu îi dăruieşte pe unii din copiii Săi cu darurile propovăduirii, învăţăturii sau ale păstoririi? Nu se întâmplă ca atunci să vină cineva la biserica voastră ca să cânte despre Isus şi să lase pe toată lumea cu gura căscată datorită incredibilei performanţe? În tot acest timp, tu stai în scaunul tău şi-ţi spui, "de-aş avea măcar unul dintre aceste daruri, aş sluji şi eu Domnului !?"
Astfel mulţi creştini suferă de teribile sentimente de nepotrivire (inadecvenţă) şi inferioritate pentru că nu se văd dăruiţi şi puşi în aceste poziţii de proeminenţă publică. Această atitudine nu duce decât la stagnarea lucrării lui Dumnezeu, datorită reticenţei lor de a-şi sufleca mânecile şi a se implica crezând în inferioritate darurilor sau poziţiilor lor. Majoritatea înţeleg foarte greşit ce înseamnă să-i slujeşti Domnului!
(Melody Green, "The Unsung Heroes")
Vă amintesc de pilda "cioarei lui Esop"! Nu există slujbă neînsemnată în Trupul lui Hristos!
Ce este un "erou necunoscut"? Definiţie
Un "erou necunoscut" al lui Dumnezeu îl reprezintă pe cel ce îndeplineşte eficient o (sarcină) responsabilitate esenţială a unei lucrări recunoscute, dar el însuşi şi numele lui, nu beneficiază de aceeaşi recunoaştere şi nu sunt asociate acelei lucrări. În cazul lui Epafra, aceasta a fost isprăvnicia lui Pavel de propovăduire a Evangheliei şi învăţare a Neamurilor. Când se vorbeşte despre această lucrare nimeni nu se gândeşte la "colegul de slujbă" al lui Pavel, responsabil pentru evanghelizarea celor din Colose. Şi totuşi chiar Pavel îl numeşte aşa - tovarăşul lui în această importantă slujbă. Mai departe vom învăţa de ce el s-a dovedit vrednic de participarea lui la ea!
Epafra, un "câştigător" de suflete
"Necunoscutul" Epafra a fost omul ce a jucat un rol esenţial în evanghelizarea şi convertirea locuitorilor creştini ai Colose-ului. El a fost folosit cu eficienţă de Dumnezeu în aducerea compatrioţilor săi la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu, aşa cum s-a revelat El în Hristos.
Epistola către coloseni este cartea pe care Pavel a scris-o din Roma, în timpul uneia dintre întemniţările sale. A fost scrisă cam în acelaşi timp cu Filimon, Efeseni şi Filipeni.
Din descrierea lui Pavel, odată, reiese că Epafra era un "câştigător de suflete". Ce este un "câştigător de suflete"? Un iubitor de oameni! (vezi, Samuel Brengle, "The Soul Winner") Despre Epafra se poate spune că şi-a iubit concitadinii! Se poate spune acelaşi lucru despre noi?
Câteva dintre principalele calităţi pe care trebuie să le aibe liderii spirituali pot fi găsite în schiţa de caracter pe care i-o face Pavel lui Epafra. Deşi apariţiile sale în Scriptură sunt foarte puţine, multe calităţi se pot vedea la el privind la următoarele pasaje: Coloseni 1:3-8; 4:12,13, Filimon 23. O altă referinţă ce-l poate privi pe Epafra se găseşte în Fapte 20:28. Să studiem care sunt aceste calităţi care l-au făcut să fie "omul folosit de Dumnezeu" în Colose şi să-l stimuleze pe Pavel să-l includă în relatarea scrisă a Scripturilor!
Coloseni 1:3-8 "Mulţămim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus, şi despre dragostea, pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr, cum aţi învăţat de la Epafras, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi, şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul".
Indiciile sunt clare:
- Epafra le-a predicat colosenilor, Evanghelia. Este probabil ca el să fi întemeiat Biserica Colosenilor, dar nu putem spune în mod sigur. Cert este că le-a "adus" acestora evanghelia! Prin aceasta el a fost un tovarăş de slujbă al lui Pavel: "prea iubitul nostru tovarăş de slujbă" (v.7)
Unii cred că el l-a auzit pe Pavel predicând Evanghelia în Efes - Fapte 19:10
Nu doar că el a fost un "evanghelist", ci a fost şi un "învăţător" - unul care a făcut ucenici:
- Epafras este cel ce i-a învăţat în realitate despre harul lui Dumnezeu şi cum se trăieşte în el. Nu s-a limitat doar la o predicare a Evangheliei şi apoi să-i lase pe ucenici "în plata Domnului", cum se face astăzi! Dragostea lui faţă de sufletele oamenilor l-a motivat să se implice în ucenicia lor şi în învăţarea lor să păzească tot ceea ce Isus a poruncit (vezi, Mat.28). Este ceea ce un bun lider trebuie să facă!
Evanghelizarea "prescurtată"
Aceasta este Partea mai grea a evangheliei, la care prea puţini se prind s-o îndeplinească! (Ilustraţie: Ouăle de măgar - "Cred că ne-am pierdut măgarul!" "Nu-i nimic, nu cred că aş fi vrut să ar aşa de repede!")
Ce se întâmplă cu cei ce au primit Evanghelia dar nu au fost zidiţi în învăţătura apostolică este lesne de imaginat. Multe din eforturile evanghelistice ale zilelor noastre sunt schilodite şi prescurtate în felul acesta. Îi conduc pe mulţi la Hristos, dar nu se deranjează deloc să-i înveţe întreg sfatul lui Dumnezeu şi "ucenicii" lor ajung să trăiască vieţi duble, să cadă în capcanele sistemelor religioase abuzive ce mimează o falsă autoritate şi condiţionează creşterea lor spirituală de îndeplinirea regulilor lor scrise sau nescrise. Aceasta este "evanghelizarea prescurtată".
Exemplul local: Ce s-a întâmplat la un moment dat cu evanghelizările pe care le făceau Joe şi Craig este că roada lor era aruncată exact în gura lupilor! Dar, slavă Domnului că s-au angajat în cele din urmă nu doar în evanghelizare ci şi în învăţare! Multe vieţi îşi continuă deriva dacă nu sunt ancorate în învăţătura sănătoasă a Scripturilor iar Epafra a demonstrat din plin această preocupare arătându-le celor din cetatea lui atât o aplicaţie vie a harului lui Dumnezeu, fiind unul care l-a cunoscut şi care a trăit în el, dar şi învăţându-i despre el pe aceşti noi credincioşi coloseni. Epafra i-a ancorat bine pe coloseni în învăţătura biblică despre harul lui Dumnezeu.
Epafra nu doar i-a adus la Hristos, dar i-a şi învăţat cum să trăiască în harul Lui! Acesta trebuie să fie un aspect nelipsit din evanghelizarea cuiva şi Epafra l-a îndeplinit cu credincioşie. El le-a adus mesajul şi le-a lăsat în urmă un exemplu practic inconfundabil. Este ceea ce un adevărat lider face!
Un slujitor credincios al Lui Hristos
În versetul 7 Epafra mai este numit de Pavel şi "un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi", nu pentru el! Nu doar că a acordat întâietate celor din adunare - "pentru voi" - dar le-a fost timpul accesibil creştinilor din ea (nu Isus ne învaţă aceasta?) şi disponibil lor. El le-a slujit pentru că îi era întâi supus şi disponibil lui Hristos.
Generalul William Booth, fondatorul Armatei Salvării a fost odată întrebat care este secretul uimitoarei lui vieţi creştine. Booth a răspuns: "I-am spus Domnului că poate avea cât vrea din William Booth" ("că-l poate avea pe întregul William Booth")!
Definiţie
El era, "un slujitor al lui Hristos" - "slujitor al lui Isus Hristos este cel ce a fost cumpărat de către Acesta cu un preţ si ca prin urmare este al stăpânului său, de care depinde si căruia îi datorează supunere necondiţionată, căruia îi slujeşte cu bucurie, bucurându-se în acelaşi timp de o libertate perfectă, aşteptându-şi şi primindu-şi răsplata de la El" (William Hendricksen, "Exposition of Colossians and Philemon"; Grand Rapids: Baker Book House, 1964, pag.191)
Epafra, liderul slujitor
Acest om a fost Prototipul de "lider slujitor" al Lui Hristos. Pavel le spune colosenilor că, el a fost slujitorul lui Hristos "pentru voi". Că, el nu intrase în lucrare pentru a-şi sluji lui şi pentru a avea nevoile lui împlinite, ci a venit pentru a dărui altora şi a sluji nevoilor celorlalţi. El slujea lui Hristos, spre folosul lor! Acest fel de conducător este rar. Mulţi se oferă să conducă ca şi slujitori pentru ceea ce pot fi sau deveni. Pentru folosul lor. Oricare ar fi acesta. Mulţi pretind că-i slujesc lui Hristos, şi poate o fac. Dar pentru ce? Sau, pentru cine? Pentru ei înşişi sau pentru semeni? Aceasta este diferenţa pe care Pavel o remarcă la Epafra (avea un ochi bun!) şi care a fost vizibilă şi la Timotei:
Filipeni 2:20-21 "Căci n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos."
Toţi?
Nu vă şochează un pic afirmaţia lui Pavel, de aici? Nu, "majoritatea" umblă după foloasele lor, ci "toţi"!!! Cel puţin, am spune fiecare în sine, "eu unul, nu umblu după foloasele mele!". Dar, Pavel spune, "toţi", până în clipa când dovedesc contrariul. Şi aceia care au făcut-o au fost recunoscuţi de el: Timotei, nu a umblat după folosul (interesul) lui. Epafra, la fel. El a slujit lui Hristos, pentru alţii, nu pentru el!
Când o să putem noi fi confirmaţi de ceilalţi lideri şi de ceilalţi buni creştini că, slujim lui Hristos, nu pentru noi, ci pentru ceilalţi? Când vor vedea toţi oamenii cărora spunem că le suntem slujitori că într-adevăr le slujim lor, şi nu nouă? Ce trebuie să facem pentru asta? Atunci, când o vom face se va putea spune acelaşi lucru şi despre noi.
"Pentru alţii", nu pentru noi!
Din acelaşi motiv şi noi trebuie să intrăm în lucrarea de slujire. De curând am fost martor din nou la abuzul unor slujitori ai lui Dumnezeu veniţi să slujească altora, de către unii care de mult trebuiau să slujească la rândul lor, altora!
4 Calităţi ale lui Epafra
Iată, deja am dedus patru calităţi esenţiale ale exemplului de lider spiritual pe care ni le oferă Epafra: 1) câştigător de suflete 2) ziditor şi învăţător de suflete (pastor?) 3) slujitor credincios al lui Hristos 4) slujitor al celorlalţi.
Pentru Epafra a sluji altora în interesul altora a căpătat întâietate în viaţa lui şi văzând aceasta, colosenii l-au urmat. În momentul când slujim pentru noi, în interesul nostru, s-ar putea să-i ademenim pe unii să ne urmeze, dar asta până se vor trezi înşelaţi.
Care este diferenţa între aceste calităţi şi criteriile conducerii din 1Timotei 3 şi Tit 1? În timp ce criteriile îl califică pe un om pentru a ocupa o asemenea poziţie într-o biserică, calităţile pe care le are îl fac potrivit pentru a o ocupa. Criteriile privesc condiţiile care trebuiesc îndeplinite. Calităţile privesc motivaţiile ce trebuiesc avute.
Un om poate fi calificat dar nu şi potrivit. Mulţi dintre noi am cunoscut tragedia aceasta când am terminat liceul. Am fost calificaţi să lucrăm pe strung, să operăm un calculator, dar nu eram în stare să o facem! Concluzie: criteriile califică în exterior, iar calităţile îl califică pe un om în interior.
Ilustraţie
Modelul "Lăstunului" (sau, al Trabantului!) îndeplinea criteriile unei maşini şi totuşi era greu să spui că acesta era o maşină. Avea roţi, motor, faruri, scaune, volan, caroserie, etc. Deci se încadra (califica) drept "maşină". Însă, calitatea lui ca şi maşină era foarte îndoielnică. De aceea, un om poate absolvi o facultate, un seminar şi să îndeplinească criteriile dar să nu posede calitatea interioară care să-l califice pentru conducere spirituală. De aceea, mulţi indivizi care posedă toate recomandările sunt incompetenţi, deoarece le lipseşte caracterul necesar.
Multor oameni educaţi le lipseşte "facultatea bunului simţ"
Lumeşte vorbind, nu cunosc mulţi oameni care să aibe atât pregătirea cât şi caracterul care să-i facă competenţi şi eficienţi, cât şi plăcuţi şi buni! Cunosc totuşi un om care are, cred, două facultăţi, este doctorand şi care repară maşini de spălat la orfelinate! Aceşti oameni sunt rari şi sunt preţioşi! Totuşi, aceştia ar trebui să conducă atât în Biserică cât şi în lume.
Mulţi oameni ies pregătiţi şi educaţi de pe băncile şcolilor, dar nu şi calificaţi şi competenţi şi având caracter. Exemplele abundă:
- tata cu funicularul!
- Inginerii de la mine la muncă!
- doctorii au nevoie de rezidenţiat exact din acest motiv!
- exemplul lui Derickson cu electroniştii foarte bine pregătiţi cu note mari la şcoală, dar, ...a căror calitate a muncii prestate era extrem de inferioară. Au stricat toate sistemele electronice ale navei pe care servea în asemenea hal încât au trebuit să stea în docuri pentru reparaţii mai multe luni de zile. Erau tinerii ingineri electronişti calificaţi, pregătiţi? Da! Dar, erau capabili, pricepuţi? NU!! decât după mult timp.
"Îndeplinirea de către cineva a criteriilor necesare conducerii spirituale nu înseamnă neapărat şi posesiunea calităţilor indispensabile ei!"
"Odată cu poziţia un om nu primeşte autoritatea şi calitatea caracterului de care are nevoie".
Dacă s-au rânduit nişte criterii ce trebuiesc îndeplinite pentru conducerea Bisericii sunt acestea suficiente pentru ca cineva să conducă în Biserică? Cu toate că standardul stabilit de Dumnezeu pentru conducerea spirituală nu este respectat în zilele noastre, aplicarea lui cu stricteţe nu va duce la înlăturarea problemelor din conducerea spirituală? Nu, dacă omul respectiv nu are şi caracterul şi calităţile de caracter necesare pentru a putea conduce! Cred că este ceea ce Pavel ne învaţă prin exemplul lui Epafra! Epafra avea calităţile.