Eficientizarea evanghelizărilor noastre
Partea a I-a
Recapitulare: "Ce poate să ne eficientizeze evanghelizările noastre?"
* Care este cheia descuierii (deschiderii) inimii neconvertire şi împietrite în păcat?
* Cum se face o evanghelizare eficientă (eficace)? (e adevărat - rezultatele depind de Dumnezeu)
* De ce nu văd oamenii că au nevoie de Dumnezeu? De mântuire, de iertare? De Isus Hristos?
* De ce nu fug păcătoşii (cei neiertaţi încă de păcatele lor) de mânia ce vine? Nu pentru că nu am pomenit de nici un pericol? Că nu le-am vorbit de o judecată viitoare?
* De ce eforturile noastre evanghelistice sunt atât de sărace? Atât de puţin fructificate?
* Nu-i vedem pe oameni venind la Hristos pentru iertare, pace, bucurie, şi viaţă veşnică. De ce? Nu au nevoie? Ba, au!
* De ce atât de mulţi necredincioşi sunt indiferenţi faţă de mesajul Evangheliei?
Aţi citit Marcu 10:17-27? Cum l-a tratat Isus pe potenţialul convertit la micul său grup de ucenici?
Introducere
Ce folosesc astăzi evanghelicii pentru a "eficientiza" evanghelizările lor? "Evanghelizările" organizate în biserici şi pe stadioane, în amfiteatre şi săli publice, formaţii de muzică, pantomima, vindecările, filmele, etc. S-a apelat la toate aceste "metode" din pricină că s-a renunţat la Evanghelia autentică şi se foloseşte un mesaj evanghelic moderat.
- şi totuşi a le face eficiente, este atât de simplu.
- invitaţiile cu "ieşit în faţă" ("altar calls") - Pentru a deveni un creştin, păcătosul trebuie să decidă să se întoarcă de la păcat şi să vină la Salvatorul. Pocăinţa şi credinţa sunt fapte interioare ale voinţei omeneşti. Dar acestea trebuie deosebite cu grijă de procedura şi de obiceiul exterior de a ieşi în faţă, de a mărturisi verbal păcatul şi de a cere public ca Hristos să fie Mântuitorul cuiva. În acest caz termenul "decizie" se va referi la ceremoniile oficiale care însoţesc serviciile de evanghelizare, fiindcă acestea au ajuns să fie identificate, în mentalitatea evanghelică cu "deciziile", fapt întemeiat pe presupunerea nefondată că participanţii la ceremoniile exterioare au decis şi în interior să-l urmeze pe Hristos.
- "decizionismul": tu decizi? Umanismul.
- "the sinner's prayer"
- sindromul "săracului Isus": Apoc.3:20
- Mântuitorul Personal?
S-au format noi tradiţii în bisericile protestante şi neo-protestante. "Asemenea cârligelor de pescuit, este mai uşor să te prinzi în tradiţii decât să scapi de ele".
"Şperaclul" - Şi deşi cred că Dumnezeu poate folosi toate cele de mai sus menţionate, nu acestea sunt "cheia" de la inimile oamenilor. Acestea pot fi doar "şperaclul" care uneori dă rezultate, alteori nu. Aceste metode moderne deschid uneori inima omului, alteori o împietresc şi mai mult. Şperaclul poate bloca uşa. Totuşi, cred cu tărie că Dumnezeu a pus la îndemâna noastră "cheia" infailibilă ce POATE deschide inimile închise ale oamenilor. Care este aceasta?
Evanghelizările moderne au produs păcătosul indiferent faţă de sufletul lui, faţă de păcatul lui, faţă de Dumnezeu, faţă de ameninţarea reală a iadului
Care este metoda ce poate asigura succesul evanghelizării?
Cheia pierdută pentru inimile oamenilor
Trebuie să realizăm că în zilele noastre Legea lui Dumnezeu este considerată aproape puerilă, învechită, demodată şi scoasă din uz. Dar, aceasta din cauză că ea nu se cunoaşte şi nu îi mai sunt cunoscute rosturile şi efectele.
Odată, pentru că ea nu mai este pomenită, în al doilea rând, pentru că este evitată, iar în al treilea rând, pentru că nu este folosită bine:
Totuşi...
"Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine" (1 Tim.1:8).
"Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună" (Rom.7:11)
"Ştim într-adevăr că Legea este duhovnicească (spirituală)" (Rom.7:14)
"Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează (converteşte) sufletul..." (Ps.19:7)
"Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea". (Ps 119:92)
"Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul". Ps 119:142
"Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea". Rom.3:31
Acest studiu va demonstra ce anume poate eficientiza evanghelizările noastre. Va arăta care este ingredientul uitat şi neglijat al evanghelizărilor. Ne va ajuta să redescoperim "cheia" pierdută la inimile oamenilor.
Ideile principale :
1. Întrebuinţarea biblică a Legii, necesară
2. "Pregătirea" păcătosului pentru bunavestire
3. Exemple biblice ale efectului Legii asupra sufletului oamenilor
Idolatrie?
Care este standardul după care omul măsoară păcatul? Vedem că conceptul popular al păcatului este străin de legea lui Dumnezeu.
Omul se înşeală singur făcându-l pe Dumnezeu asemenea lui. Nu este prima oară când a trebuit ca Dumnezeu să-i mustre pe oameni spunându-le, "Aţi crezut că sunt asemenea vouă?" (o parafrază a, Ps.50:21). Cu alte cuvinte, omul crede că Dumnezeu îi împărtăşeşte standardele lui morale, dar Isus le-a spus fariseilor că, "ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu" (Luca 16:15).
Noi găsim consolare comparându-ne unii cu alţii după standardele omeneşti. Dacă aruncăm o privire la restul omenirii, credem că nu o ducem prea rău. "Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere" (2 Cor.10:12).
Scrisă în inimile noastre
Singurul standard după care oamenii ar trebui să se compare este Legea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, majoritatea evanghelicilor se feresc să menţioneze Legea în propovăduirea Evangheliei sau în mărturisirea ei în mod individual. Din ce motiv? Probabil pentru că nu-i cunosc rostul ei adevărat. Ei sunt (interzişi, stupefiaţi) puşi în încurcătură de versete ca acestea pe care tocmai le-am citit: "Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează (engl., converteşte) sufletul" (Ps.19:7).
De asemenea, Scriptura ne spune că şi Neamurile, cărora nu le-a fost vestită Legea, "măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor (principiile ei operează în inimile lor); fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele" (Rom.2:14-15). Cu alte cuvinte, Legea lui Dumnezeu este scrisă în inima fiecărui om. Chiar şi cele mai primitive triburi din mijlocul Africii, dovedesc că au Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor, căci cunosc un, "să nu ucizi", "să nu furi" şi un, "să nu săvârşeşti preacurvia".
De aceea a folosi Legea pentru a-i convinge de păcat pe iudei sau pe neamuri, va confirma ceea ce omul deja cunoaşte în inima (sinea) lui.
Vorbind despre utilizarea Legii, pentru a expune (descoperi) păcatul, Finney a spus:
"Observ că acesta este etalonul, singurul etalon drept după care se poate măsura vina păcatului...orice om, nu trebuie decât să-şi consulte cu sinceritate propria conştiinţă şi va vedea că acest lucru va fi afirmat deopotrivă de intuiţia minţii...Vina Păcatului (italicele, adăugirea autorului)
Dacă dorim serios să aducem această lume la Dumnezeu, atunci trebuie să ne întoarcem la principiul biblic al evanghelizării şi să folosim Legea lui Dumnezeu.
Legea - indicatorul de direcţie
Ilustraţie : "Un tânăr autostopist a ajuns în maşina unui pastor. Aflând care este vocaţia celui ce l-a luat de pe drum, el a spus provocator: "Eu nu cred în cele 10 Porunci. Nu suport să mi se spună tot timpul, 'să nu ucizi', 'să nu furi', etc." La această interpelare pastorul a rămas tăcut. Ajungând însă la o intersecţie, el alege intenţionat un drum greşit. Văzându-l, tânărul a strigat disperat, "Opreşte! Ai greşit drumul. Indicatorul spunea că destinaţia (Toronto) este în direcţia cealaltă." Cu mare indiferenţă pastorul răspunde, "nu contează, doar nu o să ascult de un indicator arbitrar care să-mi spună încotro să merg." Tânărul a înţeles, atunci că, trebuia să respecte Legea lui Dumnezeu."
Legea redescoperă păcătosului adevărata direcţie spirituală pe care se află păcătosului - ea îi indică acestuia că a intrat pe poarta largă şi că se află pe calea lată ce duce la pierzare.
Ilustraţie: "Cum să predicăm fără rezultate?" de Charles Finney:
* "Predică mântuirea prin har, dar ignoră starea de pierzare şi de condamnare a păcătosului, ca nu cumva el să înţeleagă ce vrei să spui prin har şi apoi să simtă nevoia lui"
* "Predică Evanghelia ca fiind remediul, dar ascunde sau ignoră boala fatală a păcătosului"
* "Nu vorbi despre spiritualitatea Legii lui Dumnezeu (prin care vine cunoştinţa păcatului - Rom.3:20), ca nu cumva păcătosul să-şi descopere condiţia lui pierdută şi să fugă de mânia lui Dumnezeu ce vine asupra lui."
Vinovaţi de proorocie falsă?
Se strigă azi de către unii, în biserici, pe stadioane, "pace, pace" când nu e nici o pace. Nu putem separa Legea de Crucea lui Hristos, vestită în Cuvântul Evangheliei. Ne-am face vinovaţi de profeţie falsă: Ieremia 6:14; 8:11 "Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ,Pace! Pace!' Şi totuşi nu este pace!"
Nu putem ascunde condamnarea sub care Legea lui Dumnezeu i-a pus pe toţi oamenii şi să venim predicând pace. Am fi ridiculizaţi şi mesajul nostru ar fi respins.
- Legea nu păzeşte de căderea în păcat, cum o face harul.
- Bizuirea pe Lege nu se face pentru mântuire, ci pentru convertire.
Expunerea celor neconvertiţi la rigorile legii este necesară fiindcă...
Legea este necesară în evanghelizare deoarece descoperă starea de păcat:
"Nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului" (Rom.3:20)
"...păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege..." (Rom.7:7)
Pavel a predicat cuplul: Legea - "pocăinţa faţă de Dumnezeu"; Evanghelia - "credinţa în Isus":
Apostolul Pavel nu s-a abţinut de la a predica tot planul sau sfatul lui Dumnezeu (vezi, Fapte 20:27), fiind în felul acesta "curat de sângele tuturor" (Fapte 20:26), şi "n-a ascuns nimic din ceea ce le era de folos şi nu s-a temut să le propovăduiască şi să înveţe înaintea norodului şi în case şi să vestească Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos" (Fapte 20:20,21).
Iudeilor, pocăinţa, deoarece Legea îşi făcuse lucrarea ei descoperindu-le păcatele, iar apoi, credinţa era binevenită.
Întrebuinţând biblic Legea lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt, Dumnezeu ne poate folosi pentru a aduce aceea "cunoştinţă" şi "pricepere", prin care oamenii vor înţelege că sunt păcătoşi, vor înţelege ce înseamnă acest lucru, ce consecinţe îi urmăresc, că sunt pierduţi înaintea unui Dumnezeu sfânt şi că au nevoie urgentă de mântuire.
Dar pentru aceasta noi trebuie să învăţăm cum să "întrebuinţăm" bine, Legea. Sunteţi gata? Vreţi să aveţi succes în evanghelizare? Vreţi să-i vedeţi pe oameni întorcându-se la Dumnezeu? Atunci folosiţi Legea în evanghelizare.
Motto:
1 Tim.1:8 "Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine..."
Cum se întrebuinţează Legea?
Legea are 3 "întrebuinţări" biblice :
1. Să descopere păcatul: Rom.3:20; 1 Ioan 3:4; Rom.5:13; Rom.7:7
2. Să condamne păcatul (şi păcătosul): Rom.4:15 (aduce mânie); 5:20 (Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala); 7:10,13; 2 Cor.3:7,9; Gal.3:10; Iacov 2:10.
3. Să conducă la Hristos: Rom.10:4; Gal.3:24
Gal.3:21 "Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege" Deci, Legea nu a fost dată pentru a da viaţa, ci moartea.
Legea - "killer-ul" - slujba aducătoare de moarte
Privind la Scriptură ar trebuie să fie destul de clar că Legea nu are rolul de a da viaţa (de a mântui), ci de a aduce moartea: 2 Cor.3:7 numeşte Legea, "slujba aducătoare de moarte", iar o slujbă aducătoare de moarte este clar că nu dă viaţa veşnică. Evanghelia este aceea. Dar, de ce să o predicăm această "slujbă aducătoare de moarte"? Pentru a arăta oamenilor consecinţa spirituală a păcatului şi nevoia lor de a primi viaţa veşnică. Dacă nu o facem "viaţa veşnică" va fi pentru ei doar ca un basm din "Poveşti Nemuritoare" şi nu o necesitate deoarece realizează că deocamdată au "moartea". Efes.2:1,5 "Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre... măcar că eram morţi în greşelile noastre" Gal.2:19 "Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege..."
Pentru cine este legea?
1Tim.1:9 "căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase..."
Iată pentru cine este făcută legea. Ea nu este pentru "cel neprihănit", adică "cel socotit neprihănit prin credinţă", creştinul.
Pentru cine este evanghelia? Când Isus a stat în picioare, în ziua de Sabat, pentru a citi în sinagoga din Capernaum, El a citat următorul pasaj al Vechiului Testament:
"Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit..." (Isaia 61:1-3)
Cui? Această porţiune de Scriptură, de fapt, revelează cui a fost trimis Isus să predice Evanghelia. Deci, Isus a fost uns să le predice Vestea Bună, "celor nenorociţi", "celor cu inima zdrobită" (de cât de multe ori nu căscăm ochii când spunem cuiva Evanghelia ca să vedem că aceia nu au deloc o inimă frântă, ci una semeaţă, mândră.), "robilor", "prinşilor", "celor întristaţi", "celor ce plâng", "celor mâhniţi".
Aş vrea fiecare să-şi facă o listă în minte - la ce fel de oameni a fost Isus împuternicit să le predice Evanghelia - Vestea Bună? Departe de mine gândul să devin un ultra-calvinist. Cum sunt oamenii cărora El le poate sluji cu Evanghelia? Ce-i caracterizează? Mizeria? Bun! Atunci, cine-i aduce în "halul" acesta? Ce-i poate "nenoroci, (pierde)", "zdrobi", "prinde", "întrista", "mâhni" pe oameni?
La această întrebare Biblia, indică un singur răspuns infailibil. Dumnezeu a pus în mâinile noastre o singură unealtă ce poate provoca la cei indiferenţi, insensibili, faţă de Dumnezeu, faţă de starea lor de păcat (păcătoşenia) lor, aceste reacţii. Acel instrument divin, este Legea Lui. Doar ea îi poate întrista, mâhni, zdrobi, dispera pe păcătoşii "fericiţi". S-o folosim, atunci.
"Pregătirea" păcătosului pentru semănat
Aceasta este "pregătirea" de care păcătosul inconştient şi insensibil are nevoie. Astfel se desţeleneşte ogorul împietrit al inimii, în care să se semene seminţele mântuirii. Legea este "marele factor sensibilizator". Vedem că oamenilor nu le pasă de Dumnezeu, rămân indiferenţi şi reci faţă de Evanghelie? Nu ar trebui să ne mire. Ce putem face? Să predicăm Legea. Ea este "plugul" ce desţeleneşte ogorul împietrit al inimii, este "pickhammerul" (folosit în minerit) ce sfărâmă inima de piatră.
Hosea 10:12 "Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou. Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie mântuire"
Vestea Cea Bună este o nebunie pentru păcătosul inconştient, nesensibilizat, indiferent - a cărui conştiinţă a păcatului dormitează, este încă netrezită.
"Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu" (1 Cor.1:18)
Cum îl "pui" pe om pe calea mântuirii? Atârnându-l deasupra flăcărilor iadului. Cum îl "chemi" la Hristos, la mântuire? Afundându-l adânc în mlaştina păcatelor lui. Numindu-i nelegiuirile şi călcările sale de Lege. Nu este acesta un fel de "sadism spiritual"? O imensă "brutalitate" din partea noastră? Să îi "execuţi" pe oameni cu legile perfecte ale lui Dumnezeu? Ai "voie" să faci aşa ceva? Eşti îndreptăţit să recurgi la Lege în felul acesta? Eşti tu mai presus de ea?